Ion Iliescu: “Cum poţi incrimina un şef al statului ales cu 85 la sută, care a apărat integritatea acestui stat?”

Ion Iliescu: “Cum poţi incrimina un şef al statului ales cu 85 la sută, care a apărat integritatea acestui stat?”

 UPDATE 2: Victimele mineriadelor: Închiderea dosarului, o nouă mârşăvie

Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România (AVMR) califică drept inacceptabilă soluţia de închidere a dosarului mineriadelor, calificând-o drept „o nouă mârşăvie a procurorilor corupţi şi aserviţi politic”.

Conform unui comunicat de luni, AVMR consideră că exonerarea de vină „a criminalului Ion Iliescu” în contextul electoral actual nu este o întâmplare. (Mediafax)

UPDATE: Ion Iliescu: “Cum poţi incrimina un şef al statului ales cu 85 la sută, care a apărat integritatea acestui stat?”

“Decizia de neîncepere a urmăririi penale mi se pare firească. Nici nu mă aşteptam la altceva în situaţia unei judecăţi corecte. Cum poţi incrimina un şef al statului ales cu 85 la sută, care a apărat integritatea acestui stat? Este o decizie normală, şi aberantă mi se pare ideea de a pune în discuţie în această situaţie persoana mea” (Marian Sultănoiu).

NUP pentru Ion Iliescu în dosarul mineriadei din iunie 1990

Dosarul mineriadei din iunie 1990 a fost închis. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie(PÎCCJ) a decis neînceperea urmării penale împotriva liderului PSD Ion Iliescu şi a stabilit prescrierea unor infracţiuni.

Într-un comunicat de presă emis de Ministerul Public este prezentată pe larg soluţia dispusă în acest dosar. Redăm în continuare, parţial, conţinutul comunicatului: „Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu, sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că a existat o iniţiativă a Preşedintelui României de la acea dată, Ion Iliescu, agreată de primul ministru, cu privire la necesitatea „eliberării Pieţei Universităţii”, care „era ocupată de manifestanţi”. Această iniţiativă s-a materializat printr-o şedinţă, organizată la data de 12 iunie 1990, la care au participat alături de cei doi şi miniştrii internelor, ai apărării naţionale, Procurorul General al României, precum şi reprezentantul Serviciului Român de Informaţii, în care s-a luat hotărârea de eliberare a pieţei.

În urma şedinţei, Ministerul de Interne a elaborat un plan de acţiune, aprobat de participanţi, ce a fost pus în aplicare în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, când forţele de ordine ale Ministerului de Interne au procedat la «eliberarea Pieţei Universităţii», fără să existe victime. Cu această ocazie au fost reţinute mai multe persoane care au fost transportate la Turnu Măgurele, aceste fapte făcând obiectul unui dosar aflat în curs de soluţionare la Secţia Parchetelor Militare.

Practic, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, obiectivele vizate de planul de acţiune, au fost îndeplinite până la orele 9.00.

Evenimentele care au urmat, în cursul cărora au fost atacate clădirea Ministerului de Interne şi sediul Poliţiei Capitalei, nu au făcut în nici un fel obiectul acestui plan de acţiune.

Raportat la cele două intervale de timp, din ziua de 13 iunie 1990 si noaptea de 13/14 iunie 1990, în cadrul cărora au fost ucise cele patru persoane şi rănite celelalte trei, s-a constatat faptul că, de fiecare dată, a fost vorba de o iniţiativă personală, ce a aparţinut militarilor, care au participat la aceste evenimente, în ceea ce priveşte deschiderea focului cu muniţie de război asupra manifestanţilor.

Astfel, în primul caz, evenimentele de la Ministerul de Interne au avut în prim plan iniţiativa celor doi ofiţeri superiori, Traian Ştefan Călin şi Dumitru Costea, care asigurau conducerea pazei Ministerului de Interne. Cei doi, care în prezent au calitatea de inculpaţi, au solicitat şi au obţinut, de la generalul Gheorghe Andriţa, aprobarea pentru a deschide focul în zona porţilor de acces în minister, în plan vertical. În aceste condiţii, în intervalul orar 18.30- 19.00 au fost împuşcate victimele Valentin Mocaanu Velicu şi Mitriţă Lepădatu.

În ceea ce priveşte al doilea moment, în cadrul căruia au fost ucise două persoane şi rănite alte trei, în zona magazinului „Romarta Copiilor” din Bucureşti, trebuie precizat că militarii din cadrul M.Ap.N. care au fost trimişi pentru restabilirea ordinii în punctele cheie din Bucureşti, au primit ordine precise prin care li se cerea să nu riposteze cu focuri de armă decât în situaţia în care vor fi atacaţi în acelaşi mod.

Şi în această situaţie, a existat o iniţiativă personală din partea colonelului în rezervă Vasile Constantin, fost ofiţer în cadrul Secţiei de Paraşutişti din Comandamentul Aviaţiei Militare care, în noaptea de 13/14 iunie 1990, văzând că militarii din subordinea sa erau atacaţi cu sticle incendiare şi pietre, iar unii dintre ei au suferit chiar leziuni, a tras cu pistolul mitralieră la întâmplare în mulţime, gest care a fost urmat de subordonaţii săi care au procedat în acelaşi mod.

Urmarea acestei acţiuni a fost uciderea prin împuşcare a lui Dragoş Drumea şi Gheorghiţă Duncă şi rănirea prin împuşcare a lui Dan Gabriel Pârvulescu, Gabriel Mircea Prodanzuc şi Cătălin Iancu.
În aceste condiţii, nu se poate reţine instigarea la săvârşirea infracţiunii de omor întrucât, aşa cum am arătat, ordinele militare cu privire la deschiderea focului date de conducătorul ierarhic superior au fost încălcate de către colonelul Vasile Constantin.

Activitatea fostului Preşedinte al României, nu întruneşte condiţiile legale pentru a putea fi apreciată ca o determinare la săvârşirea unei infracţiuni şi nu are legătură de cauzalitate de natură penală cu ceea ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 şi în noaptea de 13/14 iunie 1990, respectiv cu evenimentele în cadrul cărora au decedat patru persoane şi au fost rănite alte trei, prin împuşcare.

Pentru existenţa participaţiei penale sub forma instigării (proprie sau improprie), este necesar să existe un instigator şi un instigat (autorul faptei). Astfel, în cazul infracţiunilor de omor, instigatorul ia hotărârea infracţională de a ucide şi o transmite, în mod direct sau indirect, instigatului, care trece la comiterea faptei.

În momentul comiterii unei infracţiuni în forma de participaţie a instigării, persoana care instigă are reprezentarea concretă a faptelor care urmează să se deruleze, precum şi a consecinţelor socialmente periculoase, pe care aşa cum am arătat mai sus, le doreşte.

Astfel, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-au făcut cercetări”.

Sursa: Gabriela Stefan, Gandul, 13.10.2008

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    mai 2021
    L Ma Mi J V S D
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii