• SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • Zece ani fara vinovati

    Zece ani fara vinovati

    Zece ani fara vinovati

    Despre mineriada din iunie ’90 s-a vorbit oficial cel mai putin, desi a adus cele mai mari prejudicii Romaniei . La zece ani de la mineriada, cei batuti, arestati ilegal si rudele celor ucisi, asteapta inca sa afle adevarul. Procurorii nu au fost in stare sa finalizeze decit un rechizitoriu, si acela privind exclusiv responsabilitatile militarilor in impuscarea civililor iesiti in strada. Nici un cuvint despre venirea celor 15 – 20 de mii de mineri sau faptele lor de vitejie, despre implicarea fostului presedinte Ion Iliescu sau despre eventualele paragrafe in care se inscriu actiunile puterii din acei ani. Dupa lunga pasivitate a magistratilor, in ’96, toata lumea a sperat ca vor fi deschise si dosarele mineriadelor. Acest lucru nu s-a intimplat si o posibila explicatie a fost data de magistratul Cinteza: actuala putere a facut un compromis politic si, pentru a nu destrama coalitia, a preferat sa amine dosarul mineriadei din ’90. Tot el sustine ca au fost implicate toate fortele si structurile statului, de la partide si organizatii nonguvernamentale, la institutii precum MI, MApN, SRI. Pina acum, doar procesele civile s-au incheiat, statul fiind obligat sa plateasca despagubiri de sute de milioane de lei pentru Maria Dobrovicescu si Mihai Duta Kleper. Ei sint doar doi din cei 600 de raniti, dintre care 139 cu rani grave, si peste 1.000 de arestati ilegal, persoane care vor pretinde din partea statului despagubiri, indiferent daca infractiunile savirsite atunci, de mineri, cadre MI, SRI, MAPN si politicieni, vor fi prescrise. CHRISTIAN LEVANT

    In dimineata zilei de 13 iunie ’90, politia evacueaza in forta Piata Universitatii, incercind sa stearga pina si amintirea celui mai lung si pasnic protest din Romania, pornit cu aproape doua luni inainte, ca urmare a Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, care cerea ca fostii activisti comunisti sa nu poata accede o vreme in functii inalte de stat. Citeva zeci de grevisti ai foamei, ultimii „golani” ramasi pe baricade dupa victoria clara inregistrata de neocomunisti in alegerile din Duminica Orbului, sint arestati.Apoi, totul se deruleaza conform unui plan pus la punct de puterea de atunci pina in cele mai mici detalii. Sint adusi in centrul orasului muncitori de pe marile platforme industriale pentru a impiedica regruparea „golanilor” si pentru a da o nuanta de sustinere populara actiunii in forta a politiei. Scandari precum „IMGB face ordine” au insotit devastarea Institutului de Arhitectura. Revoltati, protestatarii se aduna in jurul Pietei Universitatii. Au loc ciocniri cu fortele de ordine, sint scoase tancurile; tot centrul Capitalei, unde se duc lupte de strada, e acoperit de fum, cockteilurile Molotov zboara din ambele parti, scutierii bat tot ce prind, huiduielile si fluieraturile se aud pina departe. Violentele dirijate din umbra de chiar organizatorii desemnati de putere se muta in fata Ministerului de Interne, unde vor fi impuscate, in cap, primele persoane.Presedintele proaspat ales Ion Iliescu cere „fortelor fidele democratiei” sa apere institutiile statului. Indemnul a fost considerat o adevarata instigare la violenta. Grupuri disciplinate iau cu asalt Televiziunea care intrerupe programul, fapt nemaiintilnit, care sporeste panica. Peste noapte, alte trei persoane sint impuscate pe strada Biserica Enei; au loc ultimele arestari. La citeva ore dupa ce in Capitala s-a asternut linistea si toate urmele violentelor fusesera inlaturate, sosesc ortacii din Valea Jiului si Bazinul Olteniei, care raspund astfel chemarii lui Iliescu. Acesta ii primeste in balconul guvernului si ii indeamna sa mearga la Universitate si sa salveze tara de pericolul legionar. „Delegatia de mineri, in frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piata Universitatii, pe care vrem sa o recuperati dumneavoastra”, a spus seful statului. Portile Universitatii si ale Arhitecturii sint sparte cu topoarele, citeva zeci de studenti sint batuti bestial si aruncati claie peste gramada linga fintina arteziana, de unde sint dusi la Baneasa si in arestul de la Magurele. Minerii pun stapinire pe Bucuresti, sediile partidelor din opozitie si ale unor ziare sint devastate; „Romaniei libere” i se interzice aparitia, Petre Roman il scoate pe Corneliu Coposu, din sediul PNTCD, cu tancheta, orice purtator de barba sau ochelari este suspectat de „intelectualism” si batut crincen. Pe strazi se simt in siguranta numai gospodinele si adeptii regimului, iesiti sa-si manifeste entuziast fericirea de a fi fost „salvati”, sa ofere flori si sa ovationeze „comandourile negre”. Teroarea continua pina pe 15 iunie, minerii sint cazati la unitati militare, apoi primesc multumirile presedintelui Iliescu, care anunta ca studiaza varianta infiintarii unor garzi patriotice, alcatuite inclusiv din mineri, care sa apere institutiile statului. MARIANA BECHIR

    Primul dosar al mineriadei a fost definitivat dupa zece ani

    Procurorii militari de la Sectia Parchetelor Militare din Parchetul General au trimis spre judecare, la data de 18 aprilie a.c., primul dosar al mineriadei din 13-15 iunie 1990. Dosarul care vizeaza uciderea a patru persoane si ranirea altor trei in noaptea de 13 spre 14 iunie. In acest dosar au fost trimisi in judecata pentru instigare la omor gen. Mihai Chitac, atunci ministru de interne, adjunctul sau, gen. Gheorghe Andrita, precum si coloneii Calin Traian Stefan, Costea Dumitru si Constantin Vasile. In apararea sa, Chitac a invocat hotaririle CSAT si cea de Guvern din 11 si repectiv 12 iunie 1990, prezidate de presedintele Ion Iliescu, in baza carora a intocmit un plan de evacuare fortata a pietei pentru data de 13 iunie, ora 4.00. Deciziile politice, chemarea muncitorilor si a minerilor, actiunile violente ale acestora, sub indrumarea unor ofiteri din toate structurile militare, arestarile abuzive si „depozitarea” ilegala a arestatilor in unitati militare, precum si ranirea prin impuscare a 6 persoane fac obiectul unui dosar penal aflat inca in faza de audieri de martori si faptuitori. Din investigatiile de pina acum reiese ca fortele de ordine mineresti faceau arestari ilegale si ii duceau pe cei retinuti in unitati militare. Unul dintre putinii comandanti de unitati care au refuzat sa-i primeasca pe „arestati” a fost col. Petre Petre, de la UM 0575 Magurele. In noaptea de 13-14 iunie, el s-a trezit la poarta unitatii cu 262 „arestati”, pe care a refuzat sa ii primeasca. A doua zi i-au fost aduse alte citeva sute de persoane „ridicate” de mineri pe strazile Capitalei. Pentru ca s-a opus din nou, a primit o sanctiune care nu i-a fost ridicata nici pina astazi, desi intre timp toti juristii, indiferent de simpatiile politice, au ajuns la concluzia ca arestarile operate de mineri erau ilegale. O alta nelegalitate flagranta a fost comisa chiar de catre conducerea MApN. In perioada 14-17 iunie 1990, in doua unitati militare din Bucuresti au fost cazati circa 1.000 de mineri, care au trecut in ratie ca niste militari proapat recrutati, potrivit dispozitiilor primite de la guvern. Acestor mineri („forte civile care au participat la restabilirea ordinii si linistii”) li s-au pus la dispozitie 7 autobuze pentru transport. Potrivit procurorilor militari, aceste secvente ale mineriadei nu sint greu de probat. Singurul lucru care incurca oarecum ancheta este numarul mare de martori care trebuie audiati.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 13.06.2000

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

     

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    noiembrie 2018
    L Ma Mi J V S D
    « oct.    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii