• SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • Zdrobiti de mineriada

    Zdrobiti de mineriada

    Oameni sechestrati, loviti cu bestialitate, acuzatii absurde si echipe de batausi formate din mineri si politisti. Acestea au fost citeva dintre ingredientele evenimentelor din iunie 1990. Dupa 15 ani, cei maltratati spera sa li se faca dreptate.

    Oameni sechestrati, loviti cu bestialitate, acuzatii absurde si echipe de batausi formate din mineri si politisti. Acestea au fost citeva dintre ingredientele evenimentelor din iunie 1990. Dupa 15 ani, cei maltratati spera sa li se faca dreptate. (Catalin Bulat)

    Pentru ca a dus de mincare celor care, in 1990, manifestau in Piata Universitatii, Elena Necula a fost luata din casa de o echipa formata din politisti si mineri, batuta cu bestialitate, anchetata si retinuta fara nici un temei legal, vreme de mai multe saptamini.
    M-au luat pe sus si m-au scos afara din casa asa cum eram imbracata, adica in maiou si in pantaloni de pijama. Nu stiam ce se intimpla. Cind i-am intrebat, mi-au spus ca sint anchetata pentru ca am tinut sedinte ale legionarilor la mine in casa?, isi aminteste Elena.
    M-au dus cu un ARO la Universitate, unde m-au lovit cu bitele minute in sir.

    Viorel Ene, presedinte al Asociatiei Victimelor Mineriadelor din iunie 1990, isi aminteste de evenimentele din 15 iunie: Am iesit de la metrou la Universitate si am dat de un grup imens de mineri. Au inceput sa ma loveasca in cap cu bitele. In scurt timp am lesinat. Cind mi-am revenit am incercat sa fug spre Ministerul Agriculturii, dar m-au prins din urma si au inceput din nou sa ma loveasca. Aveau bite si furtunuri cu piulite de fier la cap.

    Nicolae Bostinaru, un pensionar bolnav de diabet, a fost luat de acasa de politisti pe motiv ca participase la devastarea Pietei Universitatii. In fapt, fusese denuntat de niste vecini ca fiind membru al partidului PNTCD. Am fost bagat intr-un ARO si plimbat prin oras vreme de mai multe ore, spune Nicolae Bostinaru. Pina la urma am fost dat jos din masina in fata unei unitati militare despre care ulterior am aflat ca era Unitatea 1215 Magurele. Cind am coborit din masina, mai multe persoane in civil au inceput sa ma loveasca bezmetic pina cind am cazut jos.

    Dumitru Feraru, de profesie sofer, a fost luat intr-o masina si dus la Magurele. Pina la urma nu am mai intrat acolo pentru ca, spre norocul meu, nu mai era loc. Spun spre norocul meu pentru ca m-am ingrozit cind am vazut ce era acolo. Oameni batuti in ultimul hal, mai mult morti decit vii. Si acum ma gindesc ca, daca intram acolo, nu mai eram in viata.

    Copiii mineriadei vor dreptate

    Chiar daca erau copii la vremea mineriadei, tinerii care activeaza acum in miscarea studenteasca si-au format o parere despre ce s-a intimplat pe 13-15 iunie 1990. Unii au perceput evenimentele de atunci ca pe o a doua revolutie. Pe masura ce au crescut, au aflat mai multe lucruri de la parinti, profesori, din manuale sau din presa. Parerea lor este ca miscarea minerilor a avut sustinere politica si cer ca justitia
    sa-si faca datoria si sa-i descopere pe vinovati, indiferent ce functii ar avea acum aceste persoane.
    Aveam zece ani in 1990. Imi amintesc ceea ce am vazut la televizor. Erau studenti in Piata Universitatii care manifestau pasnic si-si spuneau golani. Am vazut cum au venit minerii cu autobuze si a fost ca un fel de revolutie, isi aminteste Marian Rujoiu, masterand in filozofie si liderul Uniunii Studentilor din Romania.
    El recunoaste ca nu intelegea prea multe la acea virsta. Am facut asocierea cu Revolutia din decembrie 1989, care tocmai se incheiase si pe care o vazusem tot la televizor. Mi s-a parut ca lucrurile se derulau cam la fel. Acum imi este clar ce s-a intimplat acolo: a fost o manifestatie de strada a minerilor, pusa la cale de nu se stie cine. Acest lucru este si motivatia nemultumirii noastre, faptul ca nu stim cine sint vinovatii. Personal, cred ca fara sustinere politica nu ar fi fost posibila miscarea minerilor, spune Rujoiu.
    El adauga faptul ca, din experienta protestelor de strada organizate ca lider al studentilor, nu este usor sa mobilizezi lumea. Acest lucru presupune costuri mari, pentru portavoce, bannere, ecusoane, hrana si poate si cazare. Bugetul mineriadei si de unde au venit banii ar fi iarasi interesant de aflat?, ne-a declarat Marian Rujoiu.
    Justitia trebuie sa-si faca datoria. Antonio Ciocan Fontanine, presedinte al Asociatiei Studentilor in Stiinte Politice din Universitatea Bucuresti, avea sase ani in 1990. Nu imi amintesc aproape nimic. Tot ce stiu este ca scutierii bateau pe cineva, asta am vazut la televizor. Insa ceea ce am citit ulterior m-a determinat sa-mi formez o opinie. Constat ca democratia in aceasta tara a ramas un ideal atit timp cit, 15 ani dupa Revolutie, nu stim cine sint vinovatii, spune el. Nu as vrea sa numesc pe cineva, nu imi place sa arat cu degetul. Unii vehiculeaza nume, poate ca si eu am o opinie, dar nu vreau neaparat sa o spun. Justitia este cea care trebuie sa aduca normalitatea in tara, chiar si dupa ce a trecut atita timp de anormalitate. A fi o tara europeana inseamna sa avem, in primul rind, o justitie care sa-si faca datoria, afirma Antonio Ciocan.
    Toata lumea stie cine sint vinovatii. Un alt lider al studentilor, Florin Ion, de la Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti, avea noua ani la vremea mineriadei. El spune ca mare parte a informatiilor le-a primit ulterior, din ziare. (Ana-Maria Vieru)

    Sursa: Evenimentul Zilei, 11.06.2005

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

     

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    aprilie 2020
    L Ma Mi J V S D
    « feb.    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii