Terorism şi speranţă la Marea Neagră

Terorism şi speranţă la Marea Neagră
 
Moto: „Adevărata operă a unui scriitor sub totalitarism este efortul de a rămâne vertical” (Monica Lovinescu)

Bucureşti: proteste faţă de metodele Rusiei, solidaritate între victime

Mai multe asociaţii civile româneşti democrate organizează mitinguri de protest şi marşuri în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti: Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 şi Asociaţia pentru apărarea drepturilor şi apărarea refugiaţilor (APADAR) se reunesc în aceaste dimineţi de august în mitinguri de protest împotriva agresiunii ruseşti comise asupra Georgiei. Mesajul acestor asociaţii este mai ales unul de pace şi de ataşament faţă de valorile democratice. Va fi expusă în faţa aceleiaşi ambasade şi o colecţie de imagini luate pe recentul front din Caucaz de reporterii care au scăpat cu viaţă din calea ameninţărilor şi acţiunilor directe de intimidare a presei libere comise de militarii ruşi, multe dintre aceste imagini sau filme fiind deja postate pe internet sau difuzate de televiziunile din întreaga lume. Nu vor lipsi reprezentanţi ai asociaţiilor victimelor comunismului din România, care înţeleg astăzi, mai mult decât oricând, că, de fapt, au fost de-a lungul timpului victime ale regimului sovietic impus cu forţa de Moscova în România după al doilea război mondial. Căci acum, în cadrul „momentului Georgia”, victimele comunismului din România pot face comparaţia pe viu între vorbele Moscovei şi faptele Moscovei, între ipocrizia politică şi sadismul ideologic care duc, toate, inevitabil, la dictatura bunului plac şi la sfidarea legilor internaţionale aflate în vigoare.
Pentru a câştiga timp în folosul operaţiunii teroriste de distrugere a armatei georgiene, a infrastructurii şi a oleoductelor georgiene, Rusia ca membră a ONU se dădea încă de vineri 15 august de ceasul morţii, în cadrul reuniunii Consiliului de Securitate din care şi ea face parte, şi exercita presiuni pentru a nu figura în proiectul de rezoluţie nicio referire la respectarea integrităţii teritoriale a Georgiei. Este uluitor cum această ţară refuză sistematic reformarea politicilor sale de bună vecinătate, în acord cu paradigmele actuale.
Cu ocazia manifestărilor de protest vor fi expuse colecţii de mărturii şi creaţii ce vorbesc despre atrocităţile săvârşite de armata rusă împotriva populaţiei din Georgia, ale realităţilor cu care se confruntă, la numai câteva sute de kilometri de noi, un popor care a ales democraţia dar care acum este pedepsit pentru aceste opţiuni, de către Marea Rusie şi împotriva oricărui acord internaţional în vigoare. De asemenea, victimele regimului comunist din România vor ţine şi un moment de reculegere în aceste zile în memoria victimelor actualei agresiuni ruseşti din Georgia.

Neo-terorismul rus, sinteză perfectă între ţarism şi leninism-stalinism

Scriitorul român Leonard Oprea sugerase într-un recent eseu al său, „ca fiind irecuzabilă, existenţa identităţii nazism = bolşevism = terorism islamic actual = neo-terorism rus. Iată, aşadar, că Răul ideologic-religios actual îşi înalţă triumfător şi al patrulea cap monstrous: Neo-Terorismul Rus. Născut prin sinteza perfectă dintre ţarism şi stalinism, Neo-Terorismul Rus devine triumfal a patra parte a identităţii mai sus exprimată.” Pentru a developa şi mai bine în practică acest concept, să ne amintim de abuzurile săvârşite în trecutul recent asupra românilor de către regimul Armatei Roşii (care a ţinut să prelungească şi în România, timp de decenii, confuzia dintre misiunea sa iniţial antifascistă şi aceea de comunizare a României, de impunere cu forţa a regimului bolşevic ca obligatoriu şi pentru România cum pentru tot Estul Europei). Suntem încă în viaţă milioane de români care am trăit acele timpuri şi care încă mai avem memorie antitotalitară vie ce depune mărturie asupra unui trecut pe care îl credeam mort, dar care învie, iată, irepresibil, în Georgia şi în alte enclave rusofone (lăsate în urmă de Uniunea Sovietică ca pe nişte butoane ce pot reactiva oricând o maşinărie pe care o crezusem cu toţii dispărută).
Consecinţele istoriei recente, ca un memento, se văd dramatic astăzi, căci ele au aruncat Estul Europei în înapoiere economică, corupţie, pierderea scării valorilor şi gravă degradare umană. La vremea respectivă, dictatura fascistă din România, înaintea celei moscovite, a fost, în fond, adoptată în epocă, nu printr-o alegere de plăcere: când leninismul terorist avansa în întreaga Europă ameninţând-o cu comunizarea, să nu uităm că regimul de la Bucureşti a avut de ales între sistemul bolşevic deloc atractiv şi cel născut ca o reacţie anti-leninistă (dar la fel de anti-democrată şi generatoare de genocid): nazismul, cu toate catastrofele sale, între care Holocaustul rămâne expresia unei crime absolute împotriva umanităţii. Fiind presată să aleagă între două regimuri totalitare, oricare ar fi fost alegerea politică din epocă, ea tot perdantă pentru România s-ar fi dovedit a fi. Fapt confirmat ulterior de istorie. Deşi unii politbirocraţi din timpurile noastre încă mai mârâie de dorul dictaturii, fie ea de dreapta ori de stânga.
Referinţele scriitorului Leonard Oprea susţin şi afirmaţiile pe care Vladimir Bukovski le face istoricului Marius Oprea în cartea de dialoguri intitulată Chipul morţii şi publicată la editura Polirom în 2006: „Armata rusă mărşăluieşte din nou sub steagul roşu comunist. Timp de zece ani, sub Elţîn, nu am avut asasinate politice – acum, (după anul 2000, n.n.) avem din plin, şi numărul lor creşte. Timp de zece ani Rusia a fost haotică, dar nu şi agresivă, nu în măsura în care este acum. Dintr-o dată, o vedem implicată în Ucraina, Georgia, în ţările baltice, în Asia centrală, fiind interesată şi având intenţii agresive de a restaura acea putere pretutindeni.[…] Când aud în Occident că “noi am câştigat războiul rece”, îmi spun, sincer, că cei ce afirmă aşa ceva nu pot fi decât naivi, cumpăraţi sau kaghebişti ruşi.”

De dragul păstrării integrităţii teritoriale româneşti şi al apărării neamului românesc

Populaţia civilă georgiană este supusă unei presiuni discriminatoare fără precedent şi unei catastrofe umanitare de către Rusia, care doreşte ca prin acest procedeu să sporească teroarea internaţională. Rusia manipulează intens prin propaganda care, pentru a justifica excesele armatei şi FSB, clamează cu obstinaţie o similaritate perfectă între Kosovo şi Georgia-Osetia de Sud. Chestia cade, însă, din start, dar acest lucru îl ştiu numai cunoscătorii: în Balcani, Miloşevici a practicat, cu adevărat, discriminarea şi genocidul împotriva unor minorităţi, însă în Georgia, începând cu primul preşedinte ales prin vot democratic (Zviad Gamsahurdia (1939-1993), care a fost şi primul georgian membru al organizaţiei Amnesty Internaţional, din 1973) şi ajungând până la Saakaşvili, osetinii nu au avut de suferit absolut nicio agresiune sau persecuţie. E momentul să recapitulăm, ca pentru a ne asigura că nu trăim un coşmar închipuit, atâtea alte situaţii recente care ne vorbesc despre tactica neo-teroristă rusă, (cea la care se referă şi Leonard Oprea în meditaţiile sale): şantajul ţărilor vecine şi al ţărilor Uniunii Europene cu închiderea robinetelor de gaze; folosirea de strategii militare barbare contra civililor şi teritoriilor georgiene, cu consecinţe genocidale, ca reacţie în Caucaz la acordul ce se semnează chiar în jurul zilei de astăzi, 20 august 2008, la Varşovia între Polonia şi USA privind amplasarea scutului antirachetă de securitate NATO; activarea de către Rusia a dispozitivelor nucleare în Caucaz şi Marea Neagră; extinderea ameninţării ruseşti asupra Ucrainei, alt colos nuclear riveran care tinde către democratizare şi integrare în UE şi NATO; uitătura chiorâşă aruncată de Moscova şi către România, care, cu mult tact istoric şi răbdare stoică împinsă dincolo de orice limită, a acceptat de-a lungul timpului toate capriciile, perversiunile şi isteriile politice sovietice şi post-sovietice, de dragul păstrării integrităţii teritoriale şi al apărării neamului românesc…Iar toate acestea au loc într-un climat public şi psihologic profund ostil, dat de o cultură politică precară, când în tot spaţiul ex-sovietic, y compris România, este dificil să se dezvolte un dialog şi un discurs fertil, datorită faptului că încă se face confuzie, mergând pe urma celui mai primitiv bolşevism şi extremism, între „adversar politic” şi „duşman personal”. Cu astfel de tare comportamentale, părţile implicate în dialogul public nu se pot repoziţiona prin dialog şi interese publice comune, ci rămân etern pironite în opoziţii sfâşietoare, antagoniste şi auto-distructive ale sistemelor sociale şi politice din ţările Estului.
Protestele societăţii civile ce au loc astăzi în România, care aduc mesaje de pace şi de solidaritate cu georgienii, vorbesc răspicat către Rusia: românii, ca şi georgienii, vor o altă istorie, vor să fie liberi, fără dictatură şi fără totalitarism; românii, ca şi georgienii, şi-au plătit cu asupra de măsură acest drept, aşa cum şi-au plătit în epocile recente şi birurile faţă de ţar sau datoriile de război.

P.S. Românii ar trăi mai prost dacă nu l-ar citi pe Dostoievski, nu ar asculta Prokofiev sau Tchaicovski, ori nu ar admira Teatrul Balşoi în turneu prin România, dar ar trăi mai bine dacă vecina Rusie ar face saltul către civilizaţia unei relaţii armonioase cu Vestul. E timpul ca Moscova să uimească lumea printr-o nouă artă a dialogului politic şi a războiului, bazată pe cultivarea intereselor comune de pace mai mult decât a diferenţelor ce distrug Binele comun.
Poate că Alain Besancon nu a avut, totuşi, geniala neagră inspiraţie ca, prin formula sa Présent sovietique passé russe, lansată la masa rotundă din 1984 alături de Monica Lovinescu, Paul Goma şi Th. Cazaban, să definească un prezent continuu etern conflictogen şi exploziv al unei Rusii veşnic imposibil de civilizat. Speranţa de pace moare ultima.

Sursa: Angela Furtună pe www.agonia.ro, 20.08.2008

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    noiembrie 2020
    L Ma Mi J V S D
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii