Ortacii din Valea Jiului: „Mineriada a fost fifty-fifty!”

Ortacii din Valea Jiului: „Mineriada a fost fifty-fifty!”

Viata grea din mina a fost speculata electoral, de … Minerii dau vina pe vremuri atunci când îsi amintesc de evenimentele dramatice din 13-15 iunie 1990. Si pe lideri. Si pe mass-media, care le-a interpretat faptele. Putini sunt cei care îsi asuma vreo vina.  

O discutie despre mineriada din 1990, cu ortacii din Valea Jiului, acum, la împlinirea a 17 ani de la evenimentele care au transformat Capitala României în haos, pare mai degraba o încercare sortita esecului. Cei mai multi dintre ei se tem sa vorbeasca. Ca sa nu-si piarda locurile de munca, spun ei. Putini sunt cei care au acceptat sa discute cu noi despre Mineriada. Cei care cred ca, pentru Mineriada din 1990, au fost de vina societatea, liderii politici, presa si mai putin ei.  

Blocuri gri si o viata marcata mai degraba de saracie. Oameni care lucreaza în minerit, dar si foarte multe persoane care nu au un loc de munca de ani de zile. O zona cenusie, cunoscuta în toata tara mai ales pentru evenimentele din iunie 1990 ce ne-au adus în atentia presei din întreaga lume. Este vorba de Valea Jiului. Viata oamenilor de aici pare mai degraba marcata de lipsuri decât de ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990.  

În orasul Petrosani, de exemplu, din cele 13.000 de apartamente, doar 4.300 mai sunt racordate la energia termica. Restul populatiei a renuntat la calorifere din lipsa banilor. Printre minerii care au fost disponibilizati si care si-au deschis o afacere pe cont propriu, putini sunt aceia care se declara multumiti de viata pe care o au acum. Altii au plecat, pur si simplu, din Valea Jiului, pentru a se întoarce de acolo de unde plecasera. Localitatea Vulcan este reprezentativa în acest sens: de aici au plecat 2.000 de muncitori, ramânând peste 200 de apartamente goale si devastate.  

Liderii ortacilor nu mai cred într-o noua mineriada  

„Mai sunt doar sapte mine operabile din totalul de 13, care functionau în anii 1990: Lonea, Vulcan, Petrila, Lupeni, Paroseni, Uricani, Livezeni. Aici sunt angajati 11.750 de ortaci. Multi dintre ei au participat la acele mineriade, la cea din 1990. Dar acum cred ca mentalitatea minerilor s-a schimbat. Lumea din Valea Jiului a început sa înteleaga anumite lucruri, nu cred ca acum, în anul 2007, ar mai putea fi organizata o alta mineriada. Ortacii din Valea Jiului nu mai pot fi manipulati. Mineriada a avut loc din vina întregii societati, nu pot fi învinovatiti doar minerii”, ne-a declarat directorul Companiei Nationale a Huilei (CNH) Hunedoara, Daniel Surulescu. În anul 1990, în cadrul CNH, erau angajati peste 56.000 de ortaci.  

„Voiam sa ajutam la îndreptarea lucrurilor în tara”  

Cristian Kuszas lucreaza în mineritul din Valea Jiului de 18 ani. Si-a trait practic viata aici.  

Îsi aminteste de mineriade cu o umbra de tristete pe chip: „La mineriada din 1990 nu am participat, pentru ca era la televizor Campionatul Mondial la fotbal. Dar am fost la Costesti si la Stoenesti. Imaginea acelor zile nu o vor sterge anii, însa ea a fost modificata de mass-media. Ne-au vazut oamenii cum nu am fost de fapt, au existat prejudecati.  

Mai exista, înca, poate. Iliescu, în 1990, a facut trei greseli capitale, iar cea mai mare a fost libertatea pe care a dat-o si care a fost gresit înteleasa. Mineriada a fost fifty-fifty, cum se spune, 50% manipularea din partea liderilor, iar 50% vointa minerilor. Voiam sa ajutam la îndreptarea lucrurilor în tara. Este foarte greu sa vezi lucrurile asa cum sunt, atunci când se întâmpla, si usor sa le vezi dupa ani. Vezi mai bine raul de bine si invers”, considera barbatul.  

„Sa nu-mi rastalmaciti cuvintele!”  

Cei mai multi dintre mineri spun ca prioritara e acum pentru ei pastrarea locurilor de munca si ca nu vor sa-si mai aminteasca ce s-a întâmplat acum 17 ani. „Eram tineri atunci, cu Mineriada. Au trecut anii si ne-am mai copt. Poate ca ne-au folosit liderii si politicienii de atunci. Poate am avut si noi vina noastra. Depinde si cum privesti situatia. Din ce unghi. Oamenii din tara asta ne vad ca pe niste brute uneori, prin ochii acelor fapte, de atunci, demult. Acum, nu numai ca sunt batrân, dar nu as mai pleca la nicio actiune de acel fel. Nu am batut rau pe nimeni, dar, nu stiu, asa a fost sa fie. Acum mai lucrez pentru ca am copiii în facultate si le trebuie bani. Viata ramâne viata de luptat”, a povestit, frecându-si mâinile, Dumitru, unul dintre ortacii iesiti din schimb, de la mina. Omul se uita la jurnalistii veniti de departe, temator: „Sa nu-mi rastalmaciti cuvintele”, ne striga acesta. Am încercat sa stam de vorba cu mai multi ortaci care iesisera din tura.  

Când au auzit ca este vorba despre mineriada, au refuzat pur si simplu sa stea de vorba cu noi si au plecat fara sa ne mai adreseze vreun cuvânt.  

Oamenii au uitat sau prefera sa nu vorbeasca despre mineriade. Se tem. Nu ne mândrim cu acele evenimente. Dar nici nu bagam capul în nisip. Erau alte vremuri, vârtejul revolutiei, libertatea, dibacia în vorbe a unora… Au fost mai multe cauze.

 

Sursa: Mihaela Floroiu, Adevarul, 14.06.2007

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    septembrie 2020
    L Ma Mi J V S D
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    282930  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii