• SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • Mineriada continuă

    Mineriada continuă

    Autorităţile nu au reuşit nici după 17 ani …

    Sociologii spun că violenţele din anii ’90 s-au transformat în unele indirecte, mai ales prin internet şi televiziuni

    Azi se împlinesc 17 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990. Cu toate acestea, nu se mai vorbeşte aproape deloc despre unul dintre cele mai mari prejudicii ale mineriadei: exodul tinerilor. Zeci de mii de tineri au părăsit atunci definitiv România. În tot acest timp, mineriada, ca formă de violenţă, continuă zi de zi. De multe ori, se trece, de la simple injurii, către incitări la violenţă discriminatorie.

    Sociologii spun că mineriadele i-au determinat pe mulţi dintre români să plece şi să nu se mai întoarcă vreodată în ţară. Specialiştii sunt de părere că, după 1990, românilor le-a intrat în reflex să se comporte violent în societate pentru a-şi susţine diferitele drepturi. Mineriadele au fost un şoc nu numai pentru români, ci şi pentru lumea occidentală, care de atunci a început să-i vadă ca pe nişte sălbatici. În anii de după mineriadă, românii ieşeau în stradă pentru acţiuni de tot felul, de la proteste antiprivatizare până la cereri de măriri de salarii”, spune sociologul Marius Kivu, directorul institutului IPSOS.

    Violenţele anti-gay, o mică mineriadă

    Sociologul adaugă că, în timp, mineriadele din stradă s-au estompat, iar violenţa directă din stradă s-a transformat într-o violenţă indirectă, prin intermediul mijloacelor mass-media şi a internetului. În opinia acestuia, modul de gândire amintit mai sus, chiar dacă nu se mai manifestă cu bâta în stradă, a rămas în societate, iar românii când cer ceva recurg la argumentul că ce vor ei e voinţa generală. Marius Kivu spune că violenţele de la „Festivalul Diversităţii” au fost tot un fel de mineriadă. „Spun asta pentru că un grup de oameni considerau că ceea ce e normal pentru ei trebuie să fie normal pentru toată lumea”, mai precizează sociologul.

    Mentalităţile s-au schimbat foarte puţin

    Psihiatrul Florin Tudose arată că intoleranţa românilor a rămas la fel ca în anii ’90. „Prejudecăţile şi mentalităţile s-au schimbat foarte puţin, iar sintagma „cine nu e cu noi e împotriva noastră” s-a schimbat de fapt în „cine nu e ca noi e împotriva noastră”, spune Florin Tudose. Specialistul consideră că mineriada a sădit în mintea oamenilor faptul că violenţa ar putea rezolva ceva şi huiduindu-i pe ceilalţi înseamnă că ai dreptate. „Din cauză că tot ce s-a întâmplat atunci nu s-a clarificat, şi în continuare autorii morali ai violenţei sociale extreme din anii ‘90 au continuat să considere public modul de manifestare de atunci ca fiind calea corectă, violenţele s-au perpetuat”, explică Florin Tudose.

    Depăşirea limitelor decenţei, alt mod de manifestare a violenţei

    După aproape două decenii de la evenimentele din 1990, liderii partidelor, şi nu numai, nu ezită să folosească, în disputele politice, un limbaj inadecvat cu demnitatea publică pe care o exercită.

    Limita decenţei este depăşită cu precădere înaintea momentelor electorale. Campania pentru referendumul din 19 mai şi moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului Tăriceanu, care puteau conduce la anticipate, au zdruncinat serios nervii politicienilor. Preşedintele Traian Băsescu a dat tonul insultelor şi aprecierilor jignitoare din ultima vreme, adresându-se unei jurnaliste mai insistente cu apelativul „păsărică”, pentru ca apoi să o catalogheze drept „ţigancă împuţită”.

    Ce-i drept, şeful statului a folosit expresia amintită într-o discuţie privată cu soţia sa. Nici liderul PNG, Gigi Becali, nu se arată indulgent cu ziariştii, el apreciind că aceia care îl critică sunt „homosexuali”. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a dovedit, zilele trecute, în parlament, că nu le poartă prea mult respect foştilor parteneri din PD. El i-a făcut „momâi” pe senatorii şi deputaţii democraţi, iar pe vicepreşedintele Cezar Preda „tâmpit”. Ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, nu a făcut notă discordantă cu şeful său pe linie guvernamentală şi de partid, trimiţându-l la psihiatru pe Traian Băsescu. Nicolăescu a apreciat că preşedintele suferă de mai multe boli care intră în categoria bolilor psihice.

    Justiţia, în corzi

    Actul de justiţie nu a fost lipsit nici el de diverse forme de „mineriade”. Astfel că tot mai multe persoane ajunse în faţa anchetatorilor au reclamat dosarele deschise pe numele lor ca fiind o formă de presiune politică. Deşi arestările în lumina reflectoarelor cu cătuşe fluturate la ore de maximă audienţă au mai apus, condamnările definitive şi irevocabile încă se lasă aşteptate. Formele de presiune manifestate de politic asupra justiţiei sunt încă reclamate fie că s-a vorbit despre dosare închise pentru a proteja pe cineva, fie despre anchete deschise pentru a „dărâma” o persoană. La nivel public, aceaste practici au fost însă mereu infirmate de politicienii aflaţi la putere.

    Intoxicare on-line

    Violenţa a cunoscut în ultimii ani escaladări şi în media. Specialişti din publicitate apreciau recent, pentru „Adevărul”, că violenţa prezentă în reclame apare mai frecvent tocmai din cauza răspândirii acesteia în viaţa reală. Violenţa a trecut şi în mediul on-line, unde protecţia anonimatului permite multora să se exprime peste limita decenţei pe forumuri şi bloguri. Cu atât mai mult, se trece adesea peste simple injurii, către incitări la violenţă discriminatorie, împotriva unor categorii fie ele etnice, sexuale sau sociale. Mai mult, internetul a devenit o puternică sursă de intoxicare şi manipulare, prin răspândirea de mesaje menite să pună pe jar o mare masă de oameni.

    Mii de „golani” au ales exilul în epoca mineriadelor

    Videograme din filmul „Speranţa…” de Sorin Ilieşiu

    După ce au fost alungaţi din Piaţa Universităţii, „golanii”, şi nu numai ei, s-au cam săturat de România. Unii spun că au plecat de frică, alţii din cauza perspectivelor sumbre.

    Regizorul Sorin Ilieşiu povesteşte pentru ziarul „Adevărul” cum, în iunie 1990, a fost la un pas de a deveni francez. În iunie 1990, era la Paris, ca să filmeze „Apocalipsa după Cioran”. „Am filmat acel interviu cu Cioran pe 18-19-20, când minerii încă nu plecaseră din Bucureşti. Am înţeles, după aceea, că de fapt, au mai rămas o lună în Bucureşti. Cioran era pur şi simplu cutremurat! Evident că am fost tentat să rămân la Paris, dar nu puteam face asta fără acordul soţiei mele, care, în cele din urmă, mi-a spus că ea vrea să rămânem în România. De fapt, şi eu, în sinea mea, doream să mă întorc, dar nu voiam ca nevasta să-mi scoată ochii, mai târziu, pentru că nu am profitat de chestia asta. Poate că, din punct de vedere material, aş fi avut o viaţă mult mai bună la Paris, dar, spiritual, în niciun caz”, explică Ilieşiu. Spre deosebire de Ilieşiu, alţi doi foşti studenţi la IATC, Sorin Drăgoi şi Alina Teodorescu, nu au rezistat tentaţiei de a deveni „golani” autoexilaţi.

    „A fost o perioadă foarte neplăcută din viaţa noastră. Am fi rămas în România dacă nu s-ar fi întâmplat atunci. Noi am plecat cu o săptămână înainte de venirea minerilor la un festival de film, în Israel. Urma să revenim peste două săptămâni. Rebengiuc, rectorul nostru, ne-a trimis vorbă prin familiile noastre să rămânem încă o perioadă, pentru că se ştiu numele tuturor celor care au participat în Piaţa Universităţii”, povesteşte Alina Teodorescu. La rândul său, Sorin Drăgoi povesteşte: „Era o situaţie debusolantă. Aproape o lună, colegi de-ai noştri şi prieteni din Piaţa Universităţii fuseseră închişi. Din cauza acestei situaţii neclare prelungite, cu ajutorul unei vize turistice, am hotărât să mergem în Germania. Aici, ne-am terminat studiile la Institutul de film din Munchen, ne-am căsătorit. În ’96, aşteptam mai mult de la mandatul lui Emil Constantinescu. Credeam că mineriada a luat sfârşit. Nu a fost aşa”.

    Ziarul „Adevărul” le pune la dispoziţie celor care vor să-şi povestească exilul de după mineriadă următoarea adresă de e-mail: christian.levant@adevarul.ro. Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

    Numărul emigranţilor a crescut anual

    Mineriada a fost motivul principal care a determinat plecarea din ţară a sute de mii de români. Fuga devenise un fenomen social. „Adevărul” are la îndemână cifre de la Institutul de Statistică: 96.929 de emigranţi în 1990, 44.160, în 1991 şi 31.152, în 1992, faţă de o medie de 8.000-10.000 de emigranţi în perioada 1999-2005. Conform aceleiaşi surse, după profesii, în perioada 1990-1991, inginerii, arhitecţii, profesorii şi medicii au fost cei mai mulţi.

    Manualele de istorie vorbesc despre fenomenul „Piaţa Universităţii”
    Elevii spun că nu au aflat de la televizor că Iliescu a …
    Manualele de istorie după care predau profesorii conţin foarte puţine informaţii despre mineriadele din anii ’90. În opinia profesorilor de istorie, atâta vreme cât justiţia nu a dat verdictul final în privinţa evenimentelor de atunci, ei nu le pot politiza în vreun fel. Cărţile de istorie vorbesc despre fenomenul „Piaţa Universităţii” şi despre căderea Guvernului Roman.

    „Mineriadele sunt prezentate fără să se facă o analiză pertinentă asupra implicaţiilor ulterioare. Copiii iau cunoştinţă despre evenimentele de atunci, dar fenomenul este tratat la suprafaţă”, spune Eugen Orghidon, profesor de istorie de la Liceul „Ion Creangă” din Capitală.

    Profesorii de la Asociaţia Profesorilor de Istorie din România (ARIR) spun că, de la toamnă, programa de istorie se va schimba. „Până acum, mineriadele erau predate la clasele mari de liceu. La clasa a XI-a e prezentă ca studiu de caz, într-o lecţie de recapitulare şi evaluare, cu tema «Mineriada din 1990 în mărturii divergente», iar la clasa a XII-a, mineriada apare la tema «Statul de drept şi instituţiile sale», temă care priveşte România de după 1989″, spune Mihai Manea, profesor de istorie, preşedintele Asociaţiei Profesorilor din România. Acesta adaugă că mineriada e predată din mai multe perspective. „Sunt prezentate faptele şi elevii de clasa a XI-a sau a XII-a sunt puşi să le judece, sub îndrumarea profesorului, dacă a fost bine sau rău ce s-a întâmplat”, mai spune profesorul Manea.

    „Mineriada din manuale e subiectivă şi neclară”

    Născuţi în acelaşi an în care minerii din Valea Jiului devastau Bucureştiul, adolescenţii în vârstă de 17 ani ştiu foarte multe lucruri despre Mineriada din 13-15 iunie 1990. Nu le este încă foarte clar filmul evenimentelor de atunci. „Îmi place foarte mult istoria noastră, dar descrierile contemporane sunt subiective şi neclare.

    Mai multe am aflat din reportajele televizate, din care am înţeles că Iliescu a chemat minerii”, a spus Natalia, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Bucureşti. „Tot ce ştiu despre Mineriadă am aflat de la televizor şi din ce mi-au povestit părinţii. A fost o mişcare a unui grup de tineri care nu erau de acord cu ideile clasei politice de atunci. Ei au fost opriţi cu ajutorul minerilor. În urma acestor manifestaţii, Miron Cozma a fost încarcerat. Apoi a fost eliberat şi reîncarcerat, de mai multe ori”, ne-a povestit Dragoş Rizescu, elev în clasa a XI-a la acelaşi liceu. Andreea Stanciu, elevă în clasa a XI-a E la Liceul „Nicolae Iorga” din sectorul 1 al Capitalei, consideră că încă „nu se ştie exact cine i-a chemat pe mineri”. Manualul de istorie contemporană tratează în ultimele capitole unele aspecte ale acestui fenomen social, care, potrivit unuia dintre profesorii de istorie de la Liceul „Nicolae Iorga”, Cosmin Niculae, „a implicat depăşirea din partea unor categorii sociale limitele democraţiei şi care a afectat credibilitatea României pe plan extern”.

    Iliescu a cerut intervenţia armatei

    Ion Iliescu

    Un document, din care redăm câteva fragmente, aflat la anchetatori, arată jurnalul activităţii desfăşurate de unităţile Armatei în Garnizoana Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990. În acest document, numele lui Ion Iliescu apare de nenumărate ori. Ora 15.45. „Preşedintele României a cerut telefonic la generalul mr. Schiopu Nicolae, care îl înlocuia pe şeful MStM, să se intervină cu două detaşamente de militari din Unităţile MApN în sprijinul trupelor MI existente în Piaţa Universităţii. Gr. mr. Schiopu Nicolae a propus preşedintelui ca MApN să nu intervină în Piaţa Universităţii, ci să se întărească paza la guvern şi televiziune. Ora 16.20. Preşedintele ţării a cerut ca armata să întărească apărarea la celelalte obiective de stat (MI, SRI etc). Ora 17.35 Transmite ordinul să se folosească gazele lacrimogene în zona MI. Spre seară, se solicită chiar un elicopter pentru a lansa fiolele lacrimogene. Ora 19.25 Ion Iliescu îl informează pe prim-adjunctul ministrului apărării naţionale că pe sediul Poliţiei Capitalei s-a ridicat steagul verde legionar.

    Ancheta, încă la Parchet

    În ultimii 17 ani, dosarul evenimentelor din iunie 1990 a trecut pe la numeroşi procurori civili şi militari, dar, de aproape fiecare dată, s-a întors la Secţia Parchetelor Militare din Parchetul General. În prezent, procurorii militari conduşi de magistratul Dan Voinea lucrează, pe de o parte, la completarea dosarului întors de la instanţă, cauză care privea intervenţia armată din 13 iunie 1990. În dosarul respectiv, cap de afiş era generalul Mihai Chiţac, pe atunci ministru de interne. Dosarul 13 iunie, completat, mai are acum un acuzat de marcă: Ion Iliescu, Un al doilea dosar cuprinde zeci de nume mari ale demnitarilor aflaţi în 1990 la putere: de la Ion Iliescu şi Petre Roman la Gelu Voican Voiculescu şi Virgil Măgureanu.

    Sursa: Adevarul.ro, 13.6.2007

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

     

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    septembrie 2019
    L Ma Mi J V S D
    « apr.    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii