Ion Iliescu, invinuit in dosarul mineriadei din iunie ‘90
Fostul presedinte Ion Iliescu a fost pus sub invinuire in dosarul mineriadei din iunie 1990, a declarat presei, ieri, avocatul sau, Radu Ghergovan Silinescu, dupa o intalnire cu procurorii militari care il citasera in aceeasi zi pe fostul sef al statului la audieri. Radu Ghergovan Silinescu a declarat presei, dupa discutiile cu generalul magistrat Dan Voinea, ca Ion Iliescu este pus sub invinuire in acest caz. Referindu-se la acuzatii, avocatul a spus ca “paleta este foarte larga”, Iliescu aflandu-se in aceeasi situatie ca Gelu Voican Voiculescu si Petre Roman. Surse judiciare au declarat ca, printre acuzatiile care ii sunt aduse fostului presedinte Ion Iliescu se numara cea de instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuziva si arestare nelegala. Ion Iliescu ar fi trebuit sa se prezinte ieri la audieri, dar nu a venit, avand in vedere ca se afla in convalescenta in urma unei interventii pe cord. Potrivit sursei citate, el va veni la Parchet peste doua saptamani. In 13 mai, fostul presedinte Iliescu a avut un puseu de tensiune pe fondul unei hipertensiuni mai vechi si a unei cardiopatii ischemice cunoscute, iar in 15 mai a fost internat in Spitalul de Urgenta Elias, pentru un control medical general. In 16 mai, senatorul a fost supus unei interventii chirurgicale: medicii au dilatat artera coronariana si i-au montat cinci stenturi (cilindri mici care mentin artera dilatata. El a fost externat in data de 24 mai. La inceputul anului trecut, procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, a constituit o echipa care sa se ocupe de finalizarea dosarelor privind mineriada din 1990, demers ce a survenit unei intalniri intre seful Ministerului Public si liderul Asociatiei Victimelor Mineriadelor (AVM), Viorel Ene. Ene ii ceruse procurorului general Ilie Botos sa-l desemneze pe generalul magistrat Dan Voinea, fostul sef al Parchetelor Militare, sa continue cercetarile pe care le-a facut, impreuna cu echipa sa, in cazurile mineriadei din ‘90. AVM a formulat, in 1997, o plangere penala impotriva lui Miron Cozma, Nicolae Camarasescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Gheorghe Diamandescu, Mihai Chitac, Traian Basescu si a lui Gheorghe Robu, acuzandu-i pe cei noua de “organizarea, instigarea si transportarea minerilor din centrele miniere importante ale tarii in Capitala, precum si de comiterea actelor de barbarie ale minerilor, care s-au folosit de diferite unelte apte de a produce moartea (securi, topoare, rangi, tarnacoape, lanturi, cabluri electrice), distrugand lacasuri de invatamant, laboratoare etc”. AVM mai sustinea ca minerii au “sechestrat, maltratat, schingiuit, violat si ucis” si ca politistii au fost complicii minerilor si ca procurorii au arestat, anchetat si maltratat ilegal oameni nevinovati. Initial, plangerea AVM a fost inregistrata la Parchetul civil. La 26 mai 1997, institutia si-a declinat competenta in favoarea procurorilor militari, motivand ca doua din persoanele reclamate aveau la acea data calitatea de militar: Mihai Chitac (fost ministru de Interne) si Gheorghe Diamandescu (fost sef al Inspectoratului General al Politiei). Intr-un raport din februarie 1998 al Parchetului Curtii Supreme de Justitie (actualul Parchet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie), se arata ca procurorii militari detin probe ca mineriada din ‘’’’90 a fost aprobata de Guvernul Romaniei. “In perioada 14-17 iunie 1990, potrivit dispozitiilor primite din partea Guvernului, MApN a asigurat hranirea si echiparea unor forte civile ce au participat la restabilirea linistii si ordinii publice in Capitala”, se precizeaza in raport. MApN ar fi distribuit minerilor produse in valoare de 886.000 de lei. In aprilie 1999, procurorii militari anuntau punerea oficiala sub acuzare a generalului Victor Athanasie Stanculescu (fost ministru al Apararii), invinuit de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave. Cei 958 de mineri care au primit uniforme militare nu le-au mai predat unitatii, astfel ca MApN a fost pagubit, in 1990, cu aproximativ un milion de lei. In acelasi dosar era cercetat si Ioan Napau (fost lider sindical si fost primar al orasului Lupeni), acuzat de favorizarea infractorului, pentru ca i-ar fi determinat pe mineri sa declare altceva politistilor care au anchetat, in 1990, imprejurarile in care ortacii au ajuns la Bucuresti. In seara de 13 iunie 1990, grupuri numeroase de mineri din Valea Jiului au venit in Bucuresti, pentru “a restabili ordinea in Capitala”, dupa ce fusesera incendiate si devastate sediile Politiei, Ministerului de Interne si Televiziunii Romane.
In urmatoarele doua zile, minerii inarmati cu rangi, topoare si bate au devastat sediile unor partide din opozitie si pe cel al Facultatii de Arhitectura, precum si alte locuri din apropierea Pietii Universitatii, decretata de catre studenti “kilometrul zero al democratiei”. In acest loc, timp de peste 50 de zile, bucuresteni si nu numai au manifestat fata de politica dusa de FSN si de liderul sau, Ion Iliescu. In dimineata de 13 iunie 1990, politistilor li s-au ordonat “sa curete Piata Universitatii”, ceea ce a generat conflicte violente intre fortele de ordine si bucuresteni. Ulterior, au venit si minerii pentru “a ajuta la curatenie”. In perioada 13-15 iunie 1990, au fost ridicati din Piata Universitatii aproximativ o mie de tineri, din care pentru 182 au fost emise mandate de arestare preventiva. Dupa opt ani de la evenimentele din Piata Universitatii, procurorii i-au trimis in judecata pe Nicolae Camarasescu (inginer in cadrul Exploatarii Miniere Aninoasa) si pe Denes Domokos (fost miner sef de schimb la Exploatarea Miniera Livezeni). Domokos a fost condamnat definitiv la zece ani de detentie pentru ca a incercat, in iunie 1990, sa-i taie capul lui Marian Munteanu, fost lider al studentilor. La Universitate, Domokos a vazut mai multi ortaci de-ai sai ducand pe brate un tanar, pe care l-au aruncat in bazinul fantanii arteziene din fata Facultatii de Arhitectura. Domokos s-a apropiat, l-a apucat pe tanar de par si a ridicat securea sa-i taie capul, dar un miner l-a oprit. Camarasescu a fost acuzat ca a oprit aparitia ziarului “Romania Libera”, dupa ce jurnalul a relatat ca Guvernul este vinovat de violentele din Bucuresti. Tot pentru mineriada din ‘’’’90 a fost trimis in judecata Mihai Chitac, acuzat alaturi de alti cinci fosti ofiteri pentru violentele inregistrate in zona Ministerului de Interne, soldate cu uciderea a patru persoane. La mineriada au participat 40.000 de persoane. Au fost facute investigatii la toate exploatarile miniere, de unde au fost ridicate 4.264 de file de documente. Din cele 21 de dosare de la politie, s-au constituit la Parchet 101 dosare, fiind audiate peste 150 de parti vatamate si martori, intr-un final luandu-se decizia de a se forma un singur dosar -160/P/1997. In 1995, majoritatea infractiunilor vizand actiunile de strada s-au prescris, astfel ca s-a dispus neinceperea urmaririi penale. Ancheta privind anumite fapte s-a disjuns, fiind constituite patru dosare. Dosarul 74/P/1998 priveste imprejurarile in care au fost impuscati mortal Gheorghe Druncea, Valentin Mocanu, Mitrita Lepadatu si Gheoghita Dunca. Dosarul 76/1998 cuprinde listele de plata a minerilor veniti la Bucuresti si pontati ca fiind la locul de munca, in perioada 14–17 iunie 1990, iar dosarul 77/1998 se refera la sustinerile AVMR potrivit carora, in iunie 1990, au fost ucise mai multe persoane. Miron Cozma a fost audiat de mai multe ori in legatura cu evenimentele din 13-15 iunie 1990. Potrivit avocatului sau, dupa mineriada din iunie 1990, liderului minerilor din Valea Jului i-au fost propuse functii importante in stat – precum cea de ministru de Interne – pe care le-a refuzat intrucit veneau din partea unei guvernari conduse de un “fost nomenclaturist”. Cozma ar mai fi spus procurorilor militari ca “un inalt procuror din conducerea Parchetului” i-ar fi propus sa denatureze evenimentele din iunie 1990, pentru a beneficia ulterior de gratiere. Avocatul lui Cozma a sustinut, in timp, ca fostul lider al minerilor ar fi cerut procurorilor militari sa-l confrunte cu Ion Iliescu, pentru a arata ca fostul presedinte a mintit atunci cind s-a folosit de numele sau si a multumit pentru interventia minerilor in timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Petre Roman – cel care, in urma mineriadei, a pierdut functia de sef al Guvernului – a raspuns si el intrebarilor puse de procurori in acest caz. El sustinea, in 12 mai, ca Ion Iliescu poarta o raspundere politica pentru faptele petrecute in acea perioada insa numai organele abilitate pot stabili daca acesta ar putea raspunde si din alte puncte de vedere. “Parerea mea este ca minerii nu erau autorizati sa vina la Bucuresti. Am fost inca de la inceput impotriva acestui lucru”, spunea atunci Petre Roman, la iesirea din sediul Parchetului. El mai spunea ca, in 14 iunie, a propus si s-a luat o decizie pentru ca minerii sa fie trimisi inapoi acasa. “Minerii nu au venit de capul lor, au fost manipulati. Dar aceasta ancheta ne va duce la identificarea celor care au profitat de pe urma acestor evenimente”, a mai adaugat Petre Roman. Audiat si el in acest caz, Gelu Voican Voiculescu a sustinut ca mineriada din 1990 a fost “ultima incercare disperata de a impiedica debutul unei vieti politice linistite din Romania”, sugerand ca de acest lucru ar fi fost interesate forte din Uniunea Sovietica. “Nu i-a chemat nimeni pe mineri in 13-15 iunie 1990. Ei au venit singuri. Nu aveam nici un interes sa facem acest lucru, dupa ce castigasem alegerile”, a sustinut Voican Voiculescu. In acelasi dosar, a mai fost audiat amiralul in rezerva Emil Cico Dumitrescu.
Ion Iliescu si-a trimis avocatul la Parchetul Militar pentru a stabili o audiere in dosarul mineriadei Senatorul PSD Ion Iliescu a afirmat joi ca si-a trimis avocatul in aceeasi zi la Parchetul Militar unde fusese chemat pentru audiere, pentru a stabili impreuna cu procurorul o data la care fostul sef al statului sa se prezinte in dosarul mineriadei din iunie 1990. Iliescu a precizat ca a trimis si bibliografia necesara privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, inclusiv stenogramele discutiilor pe care le-a avut cu comisia parlamentara care a anchetat mineriada. Fostul presedinte a precizat ca a scris pe aceasta tema si ca a facut publice stenogramele, cuprinzandu-le in cartea sa “Viata politica intre violenta si dialog”. “Eu m-am straduit sa promovez dialogul, dar ne-am confruntat cu violenta in primii ani de dupa Revolutie”, a spus Iliescu. Senatorul PSD a mai declarat ca a emis “cu toata raspunderea” actul de gratiere a lui Miron Cozma, dar ca a avut, “probabil, inabilitate in ceea ce priveste momentul”. El a amintit ca a fost la procesul lui Cozma si a “pledat” in calitate de martor, adaugand, ca, personal, i s-a parut “exagerata” pedeapsa de 18 ani primita de fostul lider al minerilor. “Pentru ca fenomenul a fost mult mai complex si nu poate fi totul rezumat la judecarea si condamnarea lui”, a explicat Iliescu.
Intrebat ce parere are despre posibila eliberare a lui Miron Cozma saptamana viitoare, Iliescu a afirmat ca este “treaba justitiei” si ca nu are ce sa discute cu fostul lider din Valea Jiului pe dosarul mineriadelor, aceasta fiind problema instantelor abilitate.
Sursa: Eugenia Popescu si Gabriela Iordan, Cronica Romana, 10.06.2005
