Ilici Iliescu îşi aminteşte de prima băută cu lichior de trandafiri de la Moscova

Nostalgic şi senil, Ilici Iliescu îşi aduce aminte în ultima sa carte despre tinereţile sale din Maica Rusie, acolo unde se pregătea intens încă de mic să muşte mâna care l-a hrănit şi să-l arunce în faţa plutonului pe Nicolae Ceauşescu. Plin de curaj, cel mai probabil de la supradoza de gerovital, acesta povesteşte plin de haz cum s-a îmbătat el pentru prima şi ultima oară în viaţă. Un romantic incurabil, povesteşte că nu a vrut să bea, cu tovarăşii lui bolşevici de cămin, votcă, ci a degustat un lichior de trandafiri, simbol care avea apoi să i se întipărească în minte ca semn al formaţiunii sale uzurpatoare – FSN – plină de colegi „de bine“ ca Brucan, Roman şi alţi înrădăcinaţi ai Moscovei la Bucureşti. „Am avut o singură experienţă de acest gen. Eram student, încă nu învăţasem limba rusă şi ruşii, foarte amabili şi foarte prietenoşi – era ziua de naştere a unui coleg de cameră şi, mă rog, ca ruşii, cu stacana de vodcă, şi apoi unul de lichior de trandafiri care m-a făcut praf. Eram şi la etajul 5, ei după ce am terminat masa au plecat să se aerisească. Eu n-am coborât, mi-a fost greu să ajung la capătul culoarului unde erau chiuvetele să mă spăl pe faţă“, a spus Iliescu într-o emisiune difuzată de postul Acasă TV. El a precizat că acesta a fost singurul experiment de acest gen, că soţia sa, Nina, nu l-a văzut atunci. Apoi Ilici povesteşte cum a mers el a doua zi şi a cumpărat un borcan cu murături de cinci litri. „Ea era în alt cămin. Ulterior am căpătat o cameră împreună, eram în cartiere diferite. Era înainte de căsătorie. Deci a fost un singur experiment în viaţă când am fost şi eu beat. A doua zi eram înnebunit după ceva acru, m-am dus pe la bufetele din clădirea institutului, n-aveau nimic acru. M-am dus la un magazin alimentar, văzusem nişte borcane cu murături, am văzut unul mare, de cinci litri, l-am luat acasă, dar erau tratate altfel, nu cu sare“, a depănat nostalgic Ilici Iliescu.

Un comunist romantic şi modest

Un fervent discipol al cauzei drepte a comunismului, Ilici mai spune că nu a avut parte de o nuntă cu lăutari, ci de una restrânsă, doar cu familia sa şi a soţiei sale. El a arătat că este un romantic, aşa cum este şi soţia sa, Nina. Ion Iliescu a afirmat că relaţia dintre el şi soţia sa a fost una de dragoste la prima vedere, consolidată foarte rapid. „După cel de-al doilea an de studenţie, în 1951, pe 21 iulie, am decis să ne căsătorim“, a spus Iliescu, menţionând că nunta a fost „una modestă“. „Pe vremea aceea nu aveam nimic. Nu ne puteam permite nunţile de azi. Am mers împreună cu cele două mame şi două mătuşi. În prima zi, în apartamentul de bloc din piaţa Filaret, la noi acasă, câţiva din partea mea, câţiva din partea ei şi a doua zi, la ei acasă, în cartierul Giuleşti, la o casă, sub o boltă de viţă, iarăşi cu membrii celor două familii. La mine acasă, au venit doar doi prieteni“, a adăugat Iliescu.  El a spus că în casă avea microfoane peste tot, fapt care i-a afectat comunicarea liberă cu soţia. „Căpătasem un obicei: când vroiam să ne spunem ceva, ne duceam în baie şi dădeam drumul la apă când vroiam să ne comunicăm ceva mai discret“, povesteşte Iliescu despre cum a învăţat să evite serviciile secrete româneşti care i-ar fi putut deconspira întreaga menire căpătată la Moscova.

Sursa: Curentul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    noiembrie 2020
    L Ma Mi J V S D
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii