• SONDAJ

  • Generatia Piata Universitatii

    Generatia Piata Universitatii

    Mai bine „golan” decat comunist!”. Zeci de mii de oameni au cantat in 1990 acest refren timp de 40 de zile.

    Multi dintre ei erau, de fapt, niste „tocilari”. Unii au ramas in tara, unde au devenit oameni de succes.

    Altii au parasit Romania definitiv, plecand spre tari unde stiau ca nu vor incasa bataie pentru ca au dorit sa se exprime liber. Marius Balasoiu si Dan Dusleag sunt doi dintre manifestantii pe care minerii i-au alungat din Piata Universitatii.

    In aprilie 1990, Piata Universitatii a devenit locul de intalnire al anticomunistilor. S-a cantat, s-au rostit rugaciuni si au strigat lozinci, s-au tinut discursuri din balconul Facultatii de Geologie.

    Majoritatea populatiei era bombardata de televiziune si cateva ziare centrale cu informatii cum ca Piata Universitatii e ocupata de huligani, drogati si legionari. „Golaniada” a fost sparta de fortele de ordine si de mineri, dar cei prezenti au continuat sa creada in aceleasi valori: libertate, democratie, exprimare libera.

    In urma cu 16 ani, Marius Balasoiu era student la Geologie si unul dintre conducatorii miscarii studentesti. El s-a alaturat protestului din Piata Universitatii si a fost unul dintre cei care au luat cuvantul de la balcon.

    „Sub mine era o multime de oameni. Era un mare vuiet, unii incepusera sa ma aplaude. Nu mai tin minte exact ce am spus. Aveam pregatit un discurs despre lupta cu neocomunistii, dar nu sunt sigur ca am citit ce scrisesem. A fost prima data cand vorbeam in public”, spune Balasoiu.

    Piata Universitatii a fost pentru el un mod de a manifesta impotriva FSN si a comunismului. „Nu militam pentru un partid anume, ci sustineam ca nu vrem sa continuam cu comunistii.”

    „Munteanu a gresit”

    Protestul a fost primit cu ostilitate de o buna parte din populatie, in special de generatiile mai in varsta: „Oamenii nu intelegeau exact ce li se intampla si erau destul de pro-FSN.

    Erau cei care au trait in comunism si au mancat o paine. Si veneam, noi, niste pusti sa spunem ca nu e bine asa”, explica Balasoiu.

    Pe 20 mai alegerile sunt castigate de FSN. Liga Studentilor decide sa se retraga din piata.

    „Dupa Piata Universitatii, civismul a cam disparut. Studentii s-au blazat de tot. Munteanu a facut o greseala atunci deoarece a infiintat „Miscarea pentru Romania” (n.r. – organizatie nationalista de dreapta). Acest lucru a bulversat solidaritatea studenteasca. S-au format trei curente de opinie: unul care sustinea Miscarea, altul care era impotriva si celalalt neutru.”

    Pe 14 iunie, Balasoiu a fost foarte aproape de a fi batut de mineri. „Si atunci aveam barba si purtam plete. Aveam toate sansele sa mi-o iau. Dimineata aveam examen. Minerii au intrat peste noi in sala, dar nu ne-au batut. Dadeau in banci cu cozile de maturi mai mult ca sa ne sperie.”

    S-a specializat in resurse umane

    Balasoiu a ajuns presedintele Ligii Studentilor din Bucuresti, fiind simpatizat de Marian Munteanu. A decis sa intre in politica. „M-am sfatuit si cu Emil Constantinescu si el mi-a spus sa merg catre Miscarea Alianta Civica, Partidul Alianta Civica sau la taranisti.

    Il admiram pe Coposu, asa ca am ales PNT”.

    Dezamagit de lupta intre cele doua tabere, care incercau sa ajunga la conducerea organizatiei de tineret, Balasoiu a decis sa-si caute un serviciu.

    Dupa cativa ani petrecuti la Institutul de Cercetari pentru Ingineria Mediului, Balasoiu a plecat in 1996 la Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Aici a lucrat ca trainer timp de doi ani.

    A devenit ulterior manager la Shell Romania si apoi la Cosmorom. In 2001, Balasoiu a lucrat in compania de resurse umane AIMS. In prezent, ocupa postul de director general al companiei de resurse umane Business Inteligence Alliance.

    Plecat spre „pamantul fagaduintei”

    Medicul Dan Dusleag s-a stabilit in SUA la cateva luni dupa mineriada din 1990. Provine dintr-o familie care a suferit de pe urma regimului comunist. Bunicul sau, doctor Stanciu Stroia, a fost inchis sase ani pentru ca a ajutat partizanii refugiati in munti.

    Dusleag a fost la un pas sa devina o alta victima a mineriadelor.

    In dupa-amiaza de 13 iunie, Dusleag se afla in masina sa cand a vazut minerii. Acestia i-au facut semn sa opreasca. Doi dintre ei s-au indreptat catre student, inarmati cu bate.

    „Nu am simtit niciodata o asemenea senzatie de nesiguranta! „Da-te jos, ba!”, mi-a ordonat unul dintre mineri, in timp ce al doilea m-a impins cu spatele catre usa din fata a masinii, tinandu-ma de gulerul hainei.

    „Deschide portbagajul, ba! Esti student? Ce-i cu benzina asta? Vrei sa faci bombe?” Le-am raspuns ca sunt in cautare de lucru si ca, avand in vedere lipsa de benzina, am cu mine in permanenta o canistra de rezerva”, povesteste Dusleag. Raspunsul i-a inmuiat pe mineri. A mers acasa si nu a parasit apartamentul 48 de ore.

    „Efortul intelectualitatii, deturnat”

    Dan Dusleag a fost dezamagit de rezultatul protestului din 1990.

    „Din pacate, efortul extraordinar de timp si energie depus de crema intelectualitatii romanesti, si nu numai, in cadrul manifestatiilor din Piata Universitatii, precum si curajul si riscul asumat de participanti au fost denaturate de propaganda regimului Iliescu si nu au rezonat corespunzator cu populatia, ceea ce s-a vazut in alegerile care au urmat in mai 1990.”

    Pe 25 noiembrie 1990, Dan Dusleag paraseste Romania. „Am ales SUA pentru ca este tara in care libertatea individuala – de opinie, de exprimare, de miscare – este pusa pe un piedestal, si munca, ambitia si valoarea individuala sunt respectate si recompensate corespunzator.

    Am studiat Medicina din nou in limba engleza, mi-am luat toate examenele de licenta, am studiat si am facut cercetare in pediatrie. Din 1998 sunt medic primar pediatru si asistent universitar la Indiana University School of Medicine”, spune Dusleag.

    Este casatorit cu Kimberly, o americanca de origine norvegiana. Impreuna au doi copii. Dan Dusleag a vizitat Romania de patru ori in ultimii 16 ani, dar a ales sa ramana in America. „Definitiv nu ma voi intoarce niciodata. Sunt un cetatean american de origine romana si sunt mandru de acest lucru.”

    Ce a insemnat Piata Universitatii? „O trezire lunga de 40 de zile”

    Mircea Toma, jurnalist la „Academia Catavencu” si participant la manifestatia din 1990, spune ca Piata Universitatii a avut un rol important. Protestul a unit oameni care au continuat sa creada in aceleasi valori. „Piata Universitatii a fost o trezire lunga de 40 de zile a unei parti din populatie care s-a dumirit ce s-a intamplat in decembrie 1989. A fost miezul unui proiect ideologic.

    A fost important sa ai sentimentul comunitatii. Deziluzia a fost uriasa, dar ideea ca suntem un nucleu a fost reconfortanta. A fost si furie, dar si bucurie ca mai sunt alti oameni care nu au fost vrajiti de zambetul lui Ion Iliescu.”

    Sebastian Lazaroiu, sociolog si directorul institutului CURS, considera ca evenimentele din 13-15 iunie au ucis in mare parte spiritul civic. „Piata Universitatii a fost un val de entuziasm, o speranta ca lucrurile se pot schimba. Societatea civila a devenit din nou activa dupa 50 de ani de comunism.

    Nu a mai existat niciun manifest de o asemenea amploare dupa iunie 1990, in afara protestelor sindicale. Multi au fost descurajati de modul in care s-a terminat protestul, s-au blazat sau au preferat sa plece din tara. Poate singura latura pozitiva a fost crearea Aliantei Civice”, spune Lazaroiu.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 18.06.2006

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

     

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    august 2018
    L Ma Mi J V S D
    « iun.    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii