Dosarul mineriadei a fost închis

Dosarul mineriadei a fost închis

Dosarul mineriadei din iunie 1990 a fost închis, Parchetul instanţei supreme a decis neînceperea urmării penale împotriva liderului PSD Ion Iliescu, constatând şi prescrierea unor serii de fapte penale.

Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a afirmat, joi, că dosarul privind mineriada din 13-15 iunie 1990, în care este vizat şi liderul PSD Ion Iliescu, va fi soluţionat în curând, pentru erori în cercetarea acestui caz generalul Dan Voinea fiind verificat de CSM.

Întrebată joi de stadiul cercetărilor în dosarul mineriadei, în care în decembrie 2007 a fost infirmată soluţia de neîncepere a umăririi penale împotriva lui Ion Iliescu, pentru nerespectare dispoziţiilor legale de către generalui Voinea, procurorul general a spus că în curând va fi dată o soluţie.

În 7 decembrie anul trecut, procurorul general al României Coduţa Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului magistrat Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani.

Redăm integral comunicatul Biroului de presă al Ministerului Public:

I. Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu, sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că a existat o iniţiativă a Preşedintelui României de la acea dată, Ion Iliescu, agreată de primul ministru, cu privire la necesitatea „eliberării Pieţei Universităţii”, care „era ocupată de manifestanţi”. Această iniţiativă s-a materializat printr-o şedinţă, organizată la data de 12 iunie 1990, la care au participat alături de cei doi şi miniştrii internelor, ai apărării naţionale, Procurorul General al României, precum şi reprezentantul Serviciului Român de Informaţii, în care s-a luat hotărârea de eliberare a pieţei.

În urma şedinţei, Ministerul de Interne a elaborat un plan de acţiune, aprobat de participanţi, ce a fost pus în aplicare în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, când forţele de ordine ale Ministerului de Interne au procedat la «eliberarea Pieţei Universităţii», fără să existe victime. Cu această ocazie au fost reţinute mai multe persoane care au fost transportate la Turnu Măgurele, aceste fapte făcând obiectul unui dosar aflat în curs de soluţionare la Secţia Parchetelor Militare.

Practic, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, obiectivele vizate de planul de acţiune, au fost îndeplinite până la orele 9.00.

Evenimentele care au urmat, în cursul cărora au fost atacate clădirea Ministerului de Interne şi sediul Poliţiei Capitalei, nu au făcut în nici un fel obiectul acestui plan de acţiune.

Raportat la cele două intervale de timp, din ziua de 13 iunie 1990 si noaptea de 13/14 iunie 1990, în cadrul cărora au fost ucise cele patru persoane şi rănite celelalte trei, s-a constatat faptul că, de fiecare dată, a fost vorba de o iniţiativă personală, ce a aparţinut militarilor, care au participat la aceste evenimente, în ceea ce priveşte deschiderea focului cu muniţie de război asupra manifestanţilor.

Astfel, în primul caz, evenimentele de la Ministerul de Interne au avut în prim plan iniţiativa celor doi ofiţeri superiori, Traian Ştefan Călin şi Dumitru Costea, care asigurau conducerea pazei Ministerului de Interne. Cei doi, care în prezent au calitatea de inculpaţi, au solicitat şi au obţinut, de la generalul Gheorghe Andriţa, aprobarea pentru a deschide focul în zona porţilor de acces în minister, în plan vertical. În aceste condiţii, în intervalul orar 1830- 19.00 au fost împuşcate victimele Valentin Mocaanu Velicu şi Mitriţă Lepădatu.

În ceea ce priveşte al doilea moment, în cadrul căruia au fost ucise două persoane şi rănite alte trei, în zona magazinului „Romarta Copiilor” din Bucureşti, trebuie precizat că, militarii din cadrul M.Ap.N. care au fost trimişi pentru restabilirea ordinii în punctele cheie din Bucureşti, au primit ordine precise prin care li se cerea să nu riposteze cu focuri de armă decât în situaţia în care vor fi atacaţi în acelaşi mod.

Şi în această situaţie, a existat o iniţiativă personală din partea colonelului în rezervă Vasile Constantin, fost ofiţer în cadrul Secţiei de Paraşutişti din Comandamentul Aviaţiei Militare care, în noaptea de 13/14 iunie 1990, văzând că militarii din subordinea sa erau atacaţi cu sticle incendiare şi pietre, iar unii dintre ei au suferit chiar leziuni, a tras cu pistolul mitralieră la întâmplare în mulţime, gest care a fost urmat de subordonaţii săi care au procedat în acelaşi mod.

Urmarea acestei acţiuni a fost uciderea prin împuşcare a lui Dragoş Drumea şi Gheorghiţă Duncă şi rănirea prin împuşcare a lui Dan Gabriel Pârvulescu, Gabriel Mircea Prodanzuc şi Cătălin Iancu.

În aceste condiţii, nu se poate reţine instigarea la săvârşirea infracţiunii de omor întrucât, aşa cum am arătat, ordinele militare cu privire la deschiderea focului date de conducătorul ierarhic superior au fost încălcate de către colonelul Vasile Constantin.

Activitatea fostului Preşedinte al României, nu întruneşte condiţiile legale pentru a putea fi apreciată ca o determinare la săvârşirea unei infracţiuni şi nu are legătură de cauzalitate de natură penală cu ceea ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 şi în noaptea de 13/14 iunie 1990, respectiv cu evenimentele în cadrul cărora au decedat patru persoane şi au fost rănite alte trei, prin împuşcare.

Pentru existenţa participaţiei penale sub forma instigării (proprie sau improprie), este necesar să existe un instigator şi un instigat (autorul faptei). Astfel, în cazul infracţiunilor de omor, instigatorul ia hotărârea infracţională de a ucide şi o transmite, în mod direct sau indirect, instigatului, care trece la comiterea faptei.

În momentul comiterii unei infracţiuni în forma de participaţie a instigării, persoana care instigă are reprezentarea concretă a faptelor care urmează să se deruleze, precum şi a consecinţelor socialmente periculoase, pe care aşa cum am arătat mai sus, le doreşte.

Astfel, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-au făcut cercetări.

II. Evoluţia cercetărilor în această cauză: 1- Prin rechizitoriul din 18 mai 2000, emis în dosarul nr.74/P/1998, al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a generalilor în rezervă, Mihai Chiţac şi Gheorghe Andriţa, precum şi a ofiţerilor cu gradul de colonel în rezervă, respectiv, Traian Călin, Dumitru Costea şi Vasile Constantin, sub aspectul instigării la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, pentru evenimentele din seara zilei de 13 iunie 1990, când, subordonaţii ofiţerilor mai sus arătaţi, la ordinul acestora, au deschis foc cu armamentul din dotare, în condiţii nelegale, asupra unei mulţimi, acţiuni care au avut drept rezultat împuşcarea mortală a două persoane.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Vasile Constantin, colonel în rezervă, s-a mai reţinut faptul că „în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, a ordonat soldaţilor din subordine, să tragă cu armele din dotare asupra unei mase de persoane, din care două au fost ucise şi alte trei au fost rănite prin împuşcare”.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus:

a) neînceperea urmăririi penale faţă de cadrele militare care au folosit armamentul din dotare la sediul Ministerului de Interne, precum şi faţă de cadrele militare şi militarii în termen care au acţionat în zona fostului magazin „Romarta Copiilor” în noaptea de 13/14 iunie 1990, sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni contra vieţii.

b) Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor, într-o cauză penală separată, pentru cele o mie trei sute persoane reţinute de forţele de ordine şi de mineri, începând cu dimineaţa zilei de 13 iunie 1990.

1 – Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Penală, în dosarul nr.2171/2000, sesizată prin rechizitoriul mai sus arătat, prin sentinţa nr.69 din 30 iunie 2003, constatând că urmărirea penală nu este completă, lipsind probele semnificative, a restituit cauza Secţiei Parchetelor Militare în vederea completării urmăririi penale.

2 – După completarea cercetărilor, prin rechizitoriul întocmit la 27 iulie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor, Mihai Chiţac, Gheorghe Andriţa, Dumitru Costea, Vasile Constantin, precum şi încetarea urmăririi penale faţă de colonel în rezervă CĂLIN TRAIAN ŞTEFAN, întrucât acesta a decedat la 27 iunie 2004.

Prin decizia 818 din 17 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, rămasă definitivă după judecarea recursului în Completul de nouă judecători, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpaţii Mihai Chiţac, Gheorghe Andriţa, Dumitru Costea şi Vasile Constantin la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru refacerea urmăririi penale.

Dosarul a fost restituit din două considerente: primul vizând nerespectarea dispoziţiilor Legii 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, în sensul că, inculpatul CHIŢAC MIHAI, în calitate de fost ministru de interne, nu putea fi cercetat decât potrivit procedurii speciale instituită de Legea nr.115/1999; al doilea considerent viza faptul că adjunctul şefului Secţiei Parchetelor Militare ce a verificat legalitatea întocmirii rechizitoriului din 27 iulie 2007, a încălcat normele de procedură vizând incompatibilitatea.

3- Prin rezoluţia din 19 iunie 2007, adjunctul şefului Secţiei Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului ILIESCU ION, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar prin decizia din 20 iunie 2007 Curtea Constituţională a statuat asupra competenţei magistraţilor militari şi civili.

4 – Prin ordonanţa emisă la data de 20 iulie 2007 în dosarul nr. 74/P/1998, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe învinuitul Ion Iliescu.

5- Prin rezoluţia nr.5147 din 7 decembrie 2007, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis plângerea formulată de învinuit şi a dispus infirmarea rezoluţiei din data de 19 iulie 2007, prin care a fost începută urmărirea penală faţă de învinuitul Ion Iliescu şi continuarea cercetărilor de către procurorii desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Prin rezoluţia de infirmare au fost constatate mai multe aspecte de nelegalitate: începerea urmăririi penale a fost dispusă de un alt procuror decât cel ce instrumenta cauza; procurorul militar şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare era incompatibil să mai efectueze vreun act de urmărire penală; rezoluţia de începere a urmăririi penale nu conţinea elementele obligatorii prevăzute de Codul de Procedura Penală şi nu era înregistrată în registrul special în care se consemnează data şi ora începerii urmăririi penale.

III. Întrucât de la înregistrarea cauzei şi până în prezent termenul rezonabil de efectuare a cercetărilor a fost depăşit, iar administrarea mijloacelor de probă a devenit dificilă datorită intervalului foarte mare de timp scurs de la desfăşurarea evenimentelor supuse cercetării, pentru a se stabili condiţiile ce au determinat tergiversarea soluţionării şi persoanele responsabile, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, la data de 07 decembrie 2007 Consiliului Superior al Magistraturii efectuarea unui control de fond al activităţii Secţiei Parchetelor Militare.

Sursa: Mediafax, 13.10.2008