• SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • COMUNICAT IN ATENTIA PRESEI (IN)DEPENDENTE DIN ROMANIA

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA(A.V.M.R.)
    0766.482.999,0728.178.998, www.avmr.ro
     
    COMUNICAT IN ATENTIA PRESEI (IN)DEPENDENTE DIN ROMANIA
     
    Asociatia noastra va instiinteaza ca informatiile prezentate ieri de catre Trustul de presa al domnului Dan (felix) Voiculescu si Sorin Vantu, care pretindeau ca Ion Iliescu ar fi fost exonerat de infractiunile savarsite in iunie 1990 SUNT FALSE.
    Pentru ziaristii care nu stiu sa citeasca si nu inteleg sensul vocabularului limbajului juridic
    precizam urmatoarele:

    „IV. Declinarea competenţei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cauzei sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.357 C.pen.; 358 C.pen.; 359 C.pen.; 360 C.pen. şi a altor infracţiuni pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la datele de 28.05.2007; 09.06.2005, respectiv 12.06.2006 faţă de înv.Iliescu Ion; Măgureanu Virgil şi alţii, precum şi faţă de făptuitorii menţionaţi în plângerile şi memoriile anexate dosarului, reclamaţi de săvârşirea acestor infracţiuni „
    Genocidul este infractiunea imprescriptibila si se pedepseste cu inchisoare pe viata, acuzatii cu mult mai grave decat cele pentru care D.I.I.C.O..T a dat solutie N.U.P., pe ,,greselile” voite ale procurorului militar, generalul Dan Voinea
    Pentru acuzatiile de genocid, etc., D.I.I.C.O.T. si-a declinat competenta si dosarul va ajunge la Marius Iacob – Parchetul General.
    Ion Iliescu NU A SCAPAT de acuzatiile represiunii din iunie 1990.
     
    Presedinte
    Viorel Ene

    Patriarhia s-a razletit de popor

    Luare de pozitie cu privire la aberatiile Patriarhiei din Comunicatul emis in data de 10 martie 2009

    Organizatiile societatii civile isi manifesta indignarea si consternarea fata de recentul Comunicat oficial al Patriarhiei, publicat in data de 10 martie, in care sunt jigniti si etichetati insultator protestatarii societatii civile care au luat atitutine impotriva masurilor statului politienesc.
    Patriarhia pretinde ca membrii societatii civile care contesta masurile de supraveghere si de limitare a drepturilor cetatenesti ar fi membri ai unor “grupuri de presiune care – sub pretextul apararii drepturilor si libertatilor cetatenesti – au atitudini totalitare”.
    Membrii societatii civile vizati in atacul sub-urban al Patriarhiei resping hotarat etichetarile cu caracter calomnios la adresa protestatarilor impotriva statului politienesc intre care se afla inclusiv victime ale Mineriadei din iuniie 1990 conduse de Ion Iliescu, cel care il propunea, la un an diferenta, in 1991, drept prim-ministru al FSN pe actualul Patriarh Daniel Ciobotea.
    Intre membrii organizatiilor noastre se afla si fosti detinuti politici, oameni care au platit cu ani grei de puscarie indrazneala de a manifesta impotriva regimului totalitar comunist. Desfidem pe oricine ar indrazni sa-i acuze (si) pe acestia ca ar fi promotorii unor “atitudini totalitare”. Comunicatul Patriarhiei este un derapaj de la normele de bun simt si o ofensa inacceptabila.
    Ne surprinde ca tocmai actualul Patriarh Daniel Ciobotea ne pune in carca noua, victimelor lui Ion Iliescu, fara a proba, “atitudini totalitare” dar nu a simtit nici macar vreo umbra de “totalitarism” in persoana lui Ion Iliescu, un criminal cu mainile rosii de sange, un bolsevic care a fost invitatul sau special la serbarea de Sf Parascheva, la Iasi, in plina campanie electorala, in 1996, cand fostul Patriarh Teoctist avertiza “nu votati cu Antihrist!” cu referire directa la Ion Iliescu.
    Ne mai suprinde si tafna Patriarhiei fata de Primaria Capitalei, acuzata ca si-a permis sa autorizeze un miting in orasul nostru, Bucurestiul, in timp ce fata de marsul homosexualilor, autorizat de aceeasi Primarie nu a simtit nici o unda de dezgust, ba dimpotriva.
    Daca Patriarhul Daniel crede ca la noi in Capitala se poate purta ca in targul Iasilor, unde acolitul sau baronul PSD Solcanu, fidelul lui Ion Iliescu ii satisfacea toate poftele, se inseala. Noi ne-am batut pe  strazile acestui oras cu Securitatea lui Ceausescu, cu minerii lui Iliescu, iar unii dintre noi au platit scump acest drept, dreptul de a protesta impotriva totalitarismului – fie el comunist sau de sorginte “europeana”.
    Pentru reimprospatarea memoriei viciate de anticiparea instalarii unui cip in fruntea pr. Costel Stoica, seful Biroului de Presa al Patriarhiei, noi, contestatarii statului politienesc reamintim care sunt elementele juridice invocate de organizatiile Coalitiei impotriva Statului Politienesc.
    Urmatoarele Drepturi sunt incalcate prin introducerea noilor acte de identitate electronice:

    • Dreptul la siguranta persoanei consacrat de art.23 al.2 din Constitutie
    • Dreptul la viata intima si privata reglementat de art. 26 din Constitutie
    • Dreptul la libertatea constiintei – Art. 29 alin. 1 din Constitutia Romaniei
    • Prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 6 al C.E.D.O. si art. 23 alin.11 din Constitutie
    • Dreptul la libera circulatie – Protocolul 4 al.2 din C.E.D.O. si art.25 din Constitutia Romaniei
    • Protectia datelor cu caracter personal – Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale U.E.
    • Dreptul la demnitate al fiintei umane – un drept fundamental al fiintei umane consacrat de Declaratia Universala a Drepturilor Omului in art. 1

    Avem convingerea ca reprezentanti ai BOR, cum este pr. Costel Stoica, propagandistul cipurilor biometrice, agent de PR al Ministerului de Interne si semnatar al unor comunicate ce amintesc ca stil si limbaj de epoca stalinista reprezinta o rusine pentru institutie, asezandu-l la loc de frunte intre intre mascaricii (autor de mascari) unei Patriarhii tot mai razletite de popor.

    Consideram ca lipsa informarii de catre autoritatile emitente a cetatenilor, cei care de fapt sunt vizati direct prin introducerea actelor biometrice, reprezinta o vatamare vadita a dreptului acestora de a aprecia daca aceste masuri aduc atingere sau nu drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
    Mai mult, faptul ca aceste reglementari ce prezinta un impact deosebit asupra persoanei umane nu au fost puse in dezbatere publica, apelandu-se la modalitati exceptionale de legiferare, amplifica ingrijorarea legitima a populatiei. Faptul ca am strans pana acum, in timp record peste 140 000 de semnaturi, completate potrivit normelor legale, arata sustinerea populara a initiativei noastre, de contestare a masurilor abuzive ale statului.
    Culmea, sub pretextul invocarii linistii si pacii sociale, termeni dragi lui Iliescu, care invoca concordia si linistea, la vremea sa, Patriarhia isi asuma pozitiile statului, ale Ministerului de Interne, ceea ce ridica serioase semne de intrebare asupra misiunii ierarhiei noastre. Sunt unii dintre ierarhii nostri, sub acoperirea sutanelor, functionari nestiuti ai Ministerului de Interne?
    Merge Patriarhia mana in mana cu institutiile corupte ale statului in programul de imbecilizare si ingenunchiere a maselor, sustinand un sistem care aduce prejudicii demnitatii si libertatii poporului roman?
    Prin intrarea in vigoare a acestor acte normative cu privire la introducerea actelor electronice, ce includ amprentarea persoanelor, se aduce atingere grava principiului prezumtiei de nevinovatie, punct de vedere asumat si de Hotararea din data de 19 Februarie 2009, a Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului adresata autoritatilor si Presedintelui Romaniei in care se afirma ca Guvernul precedent a incalcat prin HG 1566/2008 normele democratice: „Argumentul ca acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea si urmarirea delicventilor constituie o ofensa la adresa intregului popor roman, care nu poate fi tratat ca o banda de infractori. Dimpotriva, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea si intimitatea oamenilor, drepturi consfintite nu numai de legile civile, ci si de normele religioase”.

    Alaturam la cele de mai sus si opinia unui reputat jurist, vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului, dl. senator Iulian Urban, care avertiza intr-o luare de pozitie publica:
    ”Ansamblul masurilor luate de statul roman in ultima perioada – ma refer aici inclusiv la introducerea pasaportului biometric – pot duce la un sistem de supraveghere ce poate anula practic iluzia libertatii castigate dupa 1989.
    Practic oamenii sunt invitati sau mai degraba impinsi catre momentul la care vor ajunge complet dependenti de sistem, de tehnologie, si existenta lor nu va mai mai fi posibila in afara sistemului.
    Asa ca, referitor la „siguranta ” eu cred ca de fapt nu exista siguranta a cetatenilor, exista doar o mana de cetateni care controleaza prin sintagma de securitate a statului, pe ceilalti cetateni.
    Astfel aceste legi vor fi un instrument ideal in mainile cuiva care ar dori sa instaureze statul autoritar, urmatorul pas ar putea fi sa ne instaleze cipuri in corp si camere de luat vederi in case si sa ne monitorizeze ca pe cobai. Acest tip de masura ar putea reprezinta anticamera unui nou tip de dictatura in care individul este doar un subiect de monitorizare, iar sub masca „descoperirii infractiunilor” se vor realiza nenumarate abuzuri”.

    Organizatii fondatoare ale Coalitiei impotriva Statului Politienesc
    Asociatia Adevar si Dreptate
    Asociatia Civic Media
    Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991
    GID – Grupul Independent pentru Democratie
    Civic Net – Piata Universitatii
    Liga Studentilor – membri seniori
    Miscarea Conservatoare

    si lista ramane deschisa…

    Comunicat – 17.02.2009

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0728.178.998
     17.02.2009

     

    COMUNICAT

     

    Maine 18.02.2009, orele 8:30, dosar nr.40323/3/2008 Tribunalul Bucuresti, Sectia a-IV-a cam. 252, a 8 proces – fond.
    Asociatia cere despagubiri morale de 4.000.000 euro de la Gral. Dan Voinea si Parchetul General pentru tergiversare timp de 19 ani a dosarului Mineriada iunie 1990.
    Membrii ai asociatiei vor depune cereri de interventie in interes propriu.
    Presedinte A.V.M.R.
    Viorel Ene (tel. 0728.178.998.)

    Comunicat – 15.02.2009

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0728.178.998
     15.02.2009

     

    COMUNICAT

     

    Tribunalul Bucuresti
    Bd. Unirii nr.37,sect.3
    Bucuresti
    Sectia a- IV- a Civila
    Dosar nr. 40323/3/2008
     
    Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania este chemata in instanta, camera 252, a.8, in ziua de 18 februarie 2009, ora 8:30, in calitate de reclamant in proces cu Voinea Dan – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in calitate de parat -Fond- pretentii daune morale.
     
    Membrii Asociatiei sunt ragati sa depuna cereri de interventie in interes propriu.
     
    Presedinte A.V.M.R.
    Viorel Ene

    Comunicat – 12.02.2009

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0728.178.998
     12.02.2009

     

    COMUNICAT

     

    AVMR saluta orice initiativa juridica de solutionare a Dosarului Mineriadei..

    Victimele Represiunii din 1990 il considera pe Ion Iliescu principalul vinovat al Mineriadei.

    Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu. Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.

    Asociatia Victimelor Mineriadelor, singura asociaţie legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfinţare (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, si tragerea la răspundere a vinovaţilor, a pus la dispoziţia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic.

    AVMR a adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Au fost epuizate toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.

    În urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada  iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie.

    In opinia noastra vinovatia lui Ion Iliescu in incitarea la razboi civil si organizarea represiunii din iunie 1990 este clar dovedita prin probatoriul ce se afla la dosar.

    Referitor la cei ce au organizat, condus, executat ordine nelegale cei care au tras si au omorât oameni consideram ca trebuiesc cercetati toti nu în calitate de martori, ca pâna acum (cum s-a intâmplat, de exemplu cu Petre Roman sau Adrian Sârbu) ci de autori ai REPRESIUNII din iunie 1990.

    Activitatile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregatite, organizate si executate de catre autoritatile statului sub dirijarea constanta a lui Ion Iliescu: conducerea politica, Ministerul
    de Interne si într-o anumita masura si Ministerul Apararii Nationale; la actiunea criminala a acestora s-a adaugat mai tirziu complicitatea Ministerului public si a Justitiei în general.

    Ion Iliescu nu a facut altceva decat sa aplice metodologiile invatate in tineretea sa revolutionara, aplicând cu strictete „masuri specifice” Fronturilor de sorginte moscovita, specializate in diversiune si dezinformare.

    Organele statului au fost folosite dupa bunul plac in acest scop. A camufla astazi vinovatiile, a-l scoate basma curata pe cel care a initiat si coordonat toate aceste actiuni inseamna a fi partas si complice cu Ion Iliescu. Daca procurorii de astazi isi pot asuma o astfel de pozitie – prejudiciind miile de victime si batjocorind moartea unor oameni nevinovati – trebuie sa fie gata sa si plateasca la un moment dat. 

                Formarea „Dosarului Mineriadei iunie 1990”

    Până la înfiinţarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar privind represiunea din iunie 1990.

    În data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format „Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili şi militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovaţi de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor.

    Iniţial dosarele au fost repartizate către Secţia Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către Secţia Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul ,,Mineriada 1991″. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 şi 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.

    Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât şi ale reprezentanţilor ziarelor, asociaţiilor şi instituţiilor devastate de mineri şi de activiştii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secţiile de poliţie, Poliţia Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului Bucureşti, etc. unde zăceau în nelucrare de mulţi ani).

    De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat iniţial Secţia Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov şi echipa sa.

    Au fost audiate peste 800 de parţi vătămate şi s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate şi mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990).

    Cercetările păreau să se desfăşoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului „Ţigareta II”, „Dosarul Mineriadei iunie 1990” fiind abandonat.

    În urma nenumăratelor solicitări şi demersuri făcute de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol şi incredinţat unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea şi procurorul militar Surdescu Gheorghe.

    Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de preşedintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susţinut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns preşedinte asumându-şi public fenomenul Pieţei Universităţii şi angajându-se că vor fi soluţionate „cu celeritate” Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. Cum s-a ţinut de promisiune ştim cu toţii astăzi.

    Dan Voinea, s-a dovedit ca a avur ca misiune tergiversarea cercetarii şi amanarea punerii sub acuzare a vinovaţilor. Procurorul militar sef adjunct al sectiei parchetelor militare a fost un veritabil diversionist insarcinat cu manipularea si tergiversarea dosarelor cheie – Mineriada 1990 si Revolutia 1989 – in care este implicat direct Ion Iliescu si gruparea FSN-ului creata de el Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Secţia de Urmărire
    Penala şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.

    La iniţiativa Asociaţiei noastre Procurorul General s-a sesizat în privinţa gravelor deficienţe ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.

    Mai multe detalii despre situatia in amanunt a Dosarului gasiti in materialele incluse din categoria „Documente” – Anul 2009:

    ·  Istoricul Dosarului Mineriadei
    ·  Plangerea impotriva NUP-ului acordat lui Ion Iliescu de catre procurorii lui Marius Iacob

    Scrisoare deschisa catre Ministrul de Interne

    ASOCIATIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR APATRIZILOR SI REFUGIATILOR

     

    30.01.2009

     

    SCRISOARE DESCHISA

    (cu ocazia protestului din 30.01.2009)

     

    Ministrului de Interne tovarasul Liviu Dragnea

     

    Tovarese ministru, pe aceasta cale va aducem la cunostiinta abuzurile savarsite de tovarasii militiei de la Oficiul Român pentru Imigratii (O.R.I.)

    Acesti tovarasi tinand cont de legile si morala comunista au refuzat cererea de azil politic formulata de tovarasii cubanezi care au indraznit sa evadeze din frumoasa si infloritoarea Cuba, condusa de tovarasul Fidel Castro si familia.

    In loc sa-i impuste, acesti tovarasi doar i-au expulzat.

    Pe unul Sosa Rodrigures cubanez incapatanat, care a renuntat la azil politic si fiind voluntar umanitar, tovarasii in spirit socialist se opun intarii in Romania, desi nu are interdictie si are toate actele in regula, sa avizeze aceasta viza tip D/RU.

    Motiv: a declarat in scris ca cei de la imigrari sunt militiei ca cei din Cuba.

    Ce obraznicie pe el. Dar si ei sau revansat.

    Mai suntem nemultumiti tovarase Ministru si de faptul ca pe nigerianul Ohicu doar l-au arestat si nici pe el nu l-au impuscat.

    Auzi tupeu pe acest negru, a participat la protestele de strada din fata sediului P.S.D. cu nenorocitii de la ,,Victimele Mineriadelor’’ aia cerand arestarea mult iubitului conducator tovarasul Ion Iliescu.

    Rusine pentru militia noastra. Trebuia sa-i aresteze pe toti nu doar pe acest negru. Poate negrul va deveni presedintele Nigeriei ca si negrul Obama si atunci veti plati ca nu ati lichidat acest element destabilizator.

    Despre negrii din toata Africa care au cerut azil, toate cele bune. Militieni nostrii fac traba buna, ii expulzeaza pe banda rulanta. De toate faptele reprobabile mai sus mentionate se fac vinovati urmatorii tovarasi:

    1. Dragoi Vasile – Director General (chestor sef) al Oficiului Roman pentru Imigrari

    2. Gindac Victor – Director – Directia Migratie (comisar sef de politie)

    3. Necula Catalin – Director – Directia Azil si Integrare.

    Nu inteleg cum tinerii de la O.R.I. care s-au scolit pe banii statului prin stainatate in acel apus corupt, nu aplica directivele trasate de Partidul Conducator si i-au masuri moi de expulzare a acestor nenorociti. Cu toate ca aplica metodele inaintasului Nicolae Ceausecu, nu sunt fermi.

    Tovarasul Ion Iliescu v-ar putea ajuta, cu toate ca este in vârsta este viguros si va va ajuta in inlocuirea acestor militiei cu unii mai fermi si mai devotati partidului.

    Refuzand sa ne primiti in audienta am fost obigati sa va trimitem aceasta scrisoare deschisa si totodata sa ne denuntam si sa fim arestati pentru ajutorul dat acestor solicitanti de azil politic din Cuba, Africa, etc.

    Speram ca atenta noastra militie care ne asculta si ne pune cipuri in pasaport sa ne aresteze, pentru ca am dezvaluit aceste ,,mici neajunsuri’’ ale Oficiului Român pentru Imigrari. Doar P.S.D.-ul este la putere cu ajutorul ,,tatucului’’ Basescu.

    Puteti scapa usor de noi asa cum a procedat si Iliescu in iunie 1990.

     

    Sa traiti bine.

     

    Presedinte

    Ene Viorel

    Intampinare Ene vs. Maries

    Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti

    Dosar nr. 10669/4/2008

    Completul 8 civil

    Termen: 29.01.2009

    DOMNULE PREŞEDINTE

    Subsemnatul Ene Viorel, prin avocat Rapcea Mihai, pârât în dosarul nr. 10669/4/2008 al Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul Mărieş Teodor, formulez prezenta ÎNTÂMPINARE ŞI CERERE RECONVENŢIONALĂ


    La acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi precizată. Pe calea întâmpin

    ării, solicit respingerea acţiunii în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, să o respingeţi ca netemeinică şi nelegală.

    Pe calea cererii reconvenţionale, solicit obligarea reclamantului-pârât Mărieş Teodor la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine cauzat prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, precum şi pentru acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR). Solicit de asemenea amendarea reclamantului pentru introducerea cu rea-credin

    ţă a unei cereri vădit netemeinice, conform art.108 ind.1 pct.1 lit.a C.p.c., sens în care vă rugăm să apreciaţi că se impune cu tărie o asemenea măsură, întrucât din probele pe care le vom administra în cauză rezultă că acţiunea a fost introdusă de către reclamant cu rea-credinţă, acesta dorind vexarea subsemnatului.

    MOTIVE:

    ÎN FAPT: reclamantul a formulat o acţiune prin care a solicitat obligarea mea la plata sumei de 10.000 RON cu titlul reparaţie a prejudiciului moral suferi de acesta datorită publicării de către cotidianul „Evenimentul Zilei” din data de 13.06.2007 a unui articol din conţinutul căruia reiese că eu aş fi declarat că reclamantul-pârât Mărieş Teodor ar fi fost plătit de către Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne.

    Reclamantul a invocat în susţinerea pretenţiilor sale prevederile referitoare la răspundere civilă delictuală, prevăzute de disp. art. 998 Cod Civil. În

    ţeleg să invoc EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE, reclamantul pârât îndreptându-se împotriva unei persoane care nu are legătură cu pretinsul prejudiciu de imagine pe care afirmă că l-ar fi suferit.

    Potrivit disp. art. 69 din Legea nr. 3/1974 republicată, „persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţiile făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate, poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză, să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie. Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului.” Conform art. 70, organul de presă este obligat să publice, fără plată, răspunsul, în condiţiile articolului precedent, în termen de 15 zile de la primirea lui, dacă organul de presă este cotidian, sau cel mai târziu în al doilea număr de la primirea răspunsului – dacă organul de presă are o altă periodicitate, iar potrivit art. 71, refuzul de a publica sau difuza un răspuns, în condiţiile art. 70, se comunică persoanei lezate în termen de 15 zile de la primirea sesizării scrise de aceasta. Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului în termenele prevăzute în articolul precedent se consideră refuz, chiar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit alin. 1. În aceast

    ă situaţie, conform art. 72, persoana lezată poate cere judecătoriei obligarea organului de presă în cauză să publice sau să difuzeze răspunsul. Dacă instanţa judecătorească constată că refuzul este neântemeiat, obligă organul de presă să publice sau să difuzeze răspunsul în termen de 15 zile, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În cazul prevăzut în alineatul precedent, publicarea sau difuzarea răspunsului se face cu menţiunea că acesta s-a dispus prin hotărârea judecătorească, indicându-se numărul şi data acesteia, precum şi instanţa care a dat hotărârea.

    În cauza de faţă, reclamantul nu a dovedit faptul că s-a adresat cotidianul „Evenimentul Zilei” pentru a solicita un drept la replică, iar în cazul efectuării unui asemenea demers, nu a făcut dovada refuzului pârâtei de a publica dreptul său la replică .Într-o atare situa

    ţie, având în vedere că legea oferea pârâtului posibilitatea de a obţine restabilirea adevărului şi repararea pretinsului prejudiciu de imagine suferit, acesta trebuia să se îndrepte împotriva ziarului care a publicat articolul incriminat, nicidecum împotriva mea, care, potrivit legii, sunt persoană fizică, nici măcar ziarist, darămi-te „organ de presă„, aşa cum prevede legea.

    Consider că reclamantul pârât Mărieş Teodor nu se poate considera prejudiciat de afirmaţiile pe care mi le atribuie, ci de publicarea articolului în cauză, fapta prin care acesta s-ar putea considera prejudiciat fiind aceea de redactare şi publicare a articolului incriminat, singura persoană care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauza de faţă ne-putând fi decât cotidianul „Evenimentul Zilei”. Având în vedere toate aceste considerente, v

    ă rugăm să respingeţi acţiunea reclamantului Maries Teodor ca neântemeiată.

    Actiunea promovata, este inadmisibila, intrucat din punctul meu de vedere nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala.

    Dupa cum se cunoaste, pentru a putea interveni o astfel de raspundere, este necesara indeplinirea catorva conditii: fapta ilicita, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei.

    Fapta ilicita, astfel cum este privita in doctrina, trebuie sa constea intr-o actiune orin inactiune prohibita de lege, de natura sa genereze o paguba.

    Dreptul la imagine al unei persoane a fost tratat ca fiind un drept personal nepatrimonial caruia ii corespunde o obligatie generala de a nu face, de a nu-i aduce atingere. Ori, din contextul evocat de catre reclamant, nu se demonstreaza ca in mod cert subsemnatul as fi savarsit fapte de natura sa-mi atraga raspunderea civila.

    Prejudiciul moral, descris in cererea introductiva, nu este dovedit, decat printr-o raportare la activitatea extra-profesională a reclamantului (calitatea sa discutabilă de preşedinte al unei asociaţii).

    Psihologia moderna, stabileste intr-adevar status-ul individului pe baza realizarilor sale, insa nu se observa faptul ca pentru a putea caracteriza moralitatea unei persoane este necesara identificarea si altor aspecte socio-umane: familia, prietenii, apartenenta la alte grupuri sociale etc.

    Ori reclamantul insista sa se identifice doar prin atingerea laturii extra-profesionale, care in mod cert nu se suprapune cu moralitatea in sine. De fapt, prejudiciul moral, pe care-l invedereaza reclamantul, nu constituie decat o dizertatie pe tema laturii unui renume de „revoluţionar onest”, care nu este dovedit, ba dimpotrivă, din lecturarea materialelor de presă apărute în mai multe publicaţii, ne fac dovada existenţei unei imagini publice… cel puţin controversate.

    Legatura de cauzalitate, dintre presupusa faptă ilicită şi presupusul rezultat vătămător, nici măcar nu este mentionata in cererea de chemare in judecata, de altfel acest fundament logico-juridic pentru stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, fiind imbratisat mai mult in doctrina penala, în situaţia de faţă pentru infracţiuni dezincriminate (cum ar fi infracţiunea de calomnie prin intermediul presei).Vinovatia subsemnatului la savarsirea evenimentului prejudiciabil nu poate fi luata in considerare cata vreme nu este lamurita imprejurarea privind afirmatiile pagubitoare sau provenien

    ţa certă a acestor afirmaţii.

    Cat priveste sanctiunea ce se doreste a fi aplicata, din punctul de vedere al prejudiciului de imagine creeat, trebuie avut în vedere si faptul in presa „orice ziar traieste o zi” sens in care practic stirea care ar fi trebuit sa creeze o paguba nu mai este demult in atentia publicului larg, si implicit nici eventualul prejudiciu moral nu ar mai putea subzista.

    Cu privire la cererea reconvenţională, apreciez că pârâtul mi-a creeat un prejudiciu de imagine atât prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, cât şi prin acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR).

    PROBE: solicit proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din cadrul dezbaterilor.ÎN DREPT: îmi întemeiez întâmpinarea

    şi cererea reconvenţională pe disp. art. 115-120 Cod Procedură Civilă.

    Pentru pârâtul reclamant Ene Viorel,

    avocat Rapcea Mihai

    ___________________ 29.01.2009

    DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

    Intampinare Ene vs. Maries

    Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti

    Dosar nr. 10669/4/2008

    Completul 8 civil

    Termen: 29.01.2009

    DOMNULE PREŞEDINTE

    Subsemnatul Ene Viorel, prin avocat Rapcea Mihai, pârât în dosarul nr. 10669/4/2008 al Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul Mărieş Teodor, formulez prezenta

    ÎNTÂMPINARE ŞI CERERE RECONVENŢIONALĂ

    La acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi precizată.

    Pe calea întâmpinării, solicit respingerea acţiunii în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, să o respingeţi ca netemeinică şi nelegală.

    Pe calea cererii reconvenţionale, solicit obligarea reclamantului-pârât Mărieş Teodor la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine cauzat prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, precum şi pentru acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR).

    Solicit de asemenea amendarea reclamantului pentru introducerea cu rea-credinţă a unei cereri vădit netemeinice, conform art.108 ind.1 pct.1 lit.a C.p.c., sens în care vă rugăm să apreciaţi că se impune cu tărie o asemenea măsură, întrucât din probele pe care le vom administra în cauză rezultă că acţiunea a fost introdusă de către reclamant cu rea-credinţă, acesta dorind vexarea subsemnatului.

    MOTIVE:

    ÎN FAPT: reclamantul a formulat o acţiune prin care a solicitat obligarea mea la plata sumei de 10.000 RON cu titlul reparaţie a prejudiciului moral suferi de acesta datorită publicării de către cotidianul „Evenimentul Zilei” din data de 13.06.2007 a unui articol din conţinutul căruia reiese că eu aş fi declarat că reclamantul-pârât Mărieş Teodor ar fi fost plătit de către Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne.

    Reclamantul a invocat în susţinerea pretenţiilor sale prevederile referitoare la răspundere civilă delictuală, prevăzute de disp. art. 998 Cod Civil.

    Înţeleg să invoc EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE, reclamantul pârât îndreptându-se împotriva unei persoane care nu are legătură cu pretinsul prejudiciu de imagine pe care afirmă că l-ar fi suferit.

    Potrivit disp. art. 69 din Legea nr. 3/1974 republicată, „persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţiile făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate, poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză, să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie. Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului.” Conform art. 70, organul de presă este obligat să publice, fără plată, răspunsul, în condiţiile articolului precedent, în termen de 15 zile de la primirea lui, dacă organul de presă este cotidian, sau cel mai târziu în al doilea număr de la primirea răspunsului – dacă organul de presă are o altă periodicitate, iar potrivit art. 71, refuzul de a publica sau difuza un răspuns, în condiţiile art. 70, se comunică persoanei lezate în termen de 15 zile de la primirea sesizării scrise de aceasta. Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului în termenele prevăzute în articolul precedent se consideră refuz, chiar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit alin. 1.

    În această situaţie, conform art. 72, persoana lezată poate cere judecătoriei obligarea organului de presă în cauză să publice sau să difuzeze răspunsul. Dacă instanţa judecătorească constată că refuzul este neântemeiat, obligă organul de presă să publice sau să difuzeze răspunsul în termen de 15 zile, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În cazul prevăzut în alineatul precedent, publicarea sau difuzarea răspunsului se face cu menţiunea că acesta s-a dispus prin hotărârea judecătorească, indicându-se numărul şi data acesteia, precum şi instanţa care a dat hotărârea.

    În cauza de faţă, reclamantul nu a dovedit faptul că s-a adresat cotidianul „Evenimentul Zilei” pentru a solicita un drept la replică, iar în cazul efectuării unui asemenea demers, nu a făcut dovada refuzului pârâtei de a publica dreptul său la replică.

    Într-o atare situaţie, având în vedere că legea oferea pârâtului posibilitatea de a obţine restabilirea adevărului şi repararea pretinsului prejudiciu de imagine suferit, acesta trebuia să se îndrepte împotriva ziarului care a publicat articolul incriminat, nicidecum împotriva mea, care, potrivit legii, sunt persoană fizică, nici măcar ziarist, darămi-te „organ de presă„, aşa cum prevede legea.

    Consider că reclamantul pârât Mărieş Teodor nu se poate considera prejudiciat de afirmaţiile pe care mi le atribuie, ci de publicarea articolului în cauză, fapta prin care acesta s-ar putea considera prejudiciat fiind aceea de redactare şi publicare a articolului incriminat, singura persoană care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauza de faţă ne-putând fi decât cotidianul „Evenimentul Zilei”.

    Având în vedere toate aceste considerente, vă rugăm să respingeţi acţiunea reclamantului Maries Teodor ca neântemeiată.

    Actiunea promovata, este inadmisibila, intrucat din punctul meu de vedere nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala.

    Dupa cum se cunoaste, pentru a putea interveni o astfel de raspundere, este necesara indeplinirea catorva conditii: fapta ilicita, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei.

    Fapta ilicita, astfel cum este privita in doctrina, trebuie sa constea intr-o actiune orin inactiune prohibita de lege, de natura sa genereze o paguba.

    Dreptul la imagine al unei persoane a fost tratat ca fiind un drept personal nepatrimonial caruia ii corespunde o obligatie generala de a nu face, de a nu-i aduce atingere. Ori, din contextul evocat de catre reclamant, nu se demonstreaza ca in mod cert subsemnatul as fi savarsit fapte de natura sa-mi atraga raspunderea civila.

    Prejudiciul moral, descris in cererea introductiva, nu este dovedit, decat printr-o raportare la activitatea extra-profesională a reclamantului (calitatea sa discutabilă de preşedinte al unei asociaţii).

    Psihologia moderna, stabileste intr-adevar status-ul individului pe baza realizarilor sale, insa nu se observa faptul ca pentru a putea caracteriza moralitatea unei persoane este necesara identificarea si altor aspecte socio-umane: familia, prietenii, apartenenta la alte grupuri sociale etc.

    Ori reclamantul insista sa se identifice doar prin atingerea laturii extra-profesionale, care in mod cert nu se suprapune cu moralitatea in sine. De fapt, prejudiciul moral, pe care-l invedereaza reclamantul, nu constituie decat o dizertatie pe tema laturii unui renume de „revoluţionar onest”, care nu este dovedit, ba dimpotrivă, din lecturarea materialelor de presă apărute în mai multe publicaţii, ne fac dovada existenţei unei imagini publice… cel puţin controversate.

    Legatura de cauzalitate, dintre presupusa faptă ilicită şi presupusul rezultat vătămător, nici măcar nu este mentionata in cererea de chemare in judecata, de altfel acest fundament logico-juridic pentru stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, fiind imbratisat mai mult in doctrina penala, în situaţia de faţă pentru infracţiuni dezincriminate (cum ar fi infracţiunea de calomnie prin intermediul presei).

    Vinovatia subsemnatului la savarsirea evenimentului prejudiciabil nu poate fi luata in considerare cata vreme nu este lamurita imprejurarea privind afirmatiile pagubitoare sau provenienţa certă a acestor afirmaţii.

    Cat priveste sanctiunea ce se doreste a fi aplicata, din punctul de vedere al prejudiciului de imagine creeat, trebuie avut în vedere si faptul in presa „orice ziar traieste o zi” sens in care practic stirea care ar fi trebuit sa creeze o paguba nu mai este demult in atentia publicului larg, si implicit nici eventualul prejudiciu moral nu ar mai putea subzista.

    Cu privire la cererea reconvenţională, apreciez că pârâtul mi-a creeat un prejudiciu de imagine atât prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, cât şi prin acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR).

    PROBE: solicit proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din cadrul dezbaterilor.

    ÎN DREPT: îmi întemeiez întâmpinarea şi cererea reconvenţională pe disp. art. 115-120 Cod Procedură Civilă.

    Pentru pârâtul reclamant Ene Viorel,

    Avocat Rapcea Mihai

    ___________________ 29.01.2009

    DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

    Comunicat 26.10.2008

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0766.482.999  0724.363.418       

    Maine, duminica, ora 11. la Curtea de Apel, vor avea loc nu mai putin de trei procese – Recursuri la Contestatiile depuse de doua organizatii ale societatii civile impotriva a trei candidati: Dan Voiculescu, Petre Roman, Nicolae Dabija.
    Asociatia Adevar si Dreptate si Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a contestat ieri la Tribunalul Bucuresti candidaturile celor trei mentionati. Magistratii au incercat sa expedieze – prin incalcarea procedurilor legale, cerererile de Contestatie. In cazul lui Dan Voiculescu tribunalul a respins Contestatia pe motiv de „introducere tardiva”. In Recurs se va arata ca motivatia Tribunalului este gresita si se va cere intrarea pe fond si judecarea cauzei.
     
    Similar se va proceda si pentru cazurile Petre Roman si Nicolae Dabija, unde magistratii Tribunalului au calcat, ieri, din nou pe langa lege, prin viciu de procedura. Dupa cum se poate observa cu usurinta Tribunalul a dat termen, in cazul Petre Roman, cu o ora inaintea inregistrarii documentului Contestatiei la Tribunal (!!!). „Tunelul timpului” a functionat si la cazul Dabija unde s-a dat termen cu o jumatate de ora inaintea inregistrarii Contestatiei… In opinia noastra felul in care Tribunalul se achita de munca care ii revine spune totul despre seriozitatea abordarii acestor Alegeri de catre magistratii investiti in acest scop.
     
    Maine (duminica) la Curtea de Apel la sectia a III-a Civila se va judeca Dan Voiculescu,
     
    la Sectia a IV-a Civila sala P 131 ora 11, se va judeca cazul Nicolae Dabija, si la Sectia a IX -a Civila cazul Petre Roman.

     

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    octombrie 2019
    L Ma Mi J V S D
    « apr.    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii