• SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • Comunicat de presă – 29.04.2009

    Comunicat de presă

    Astazi, 29.04.2009, între orele 10.45 – 13 s-au întrunit, în şedinţă comună, trei Comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor, pentru a analiza şi aviza Ordonanţa de Guvern nr. 207/2008 privind paşapoartele biometrice. In cadrul intalnirii s-au abordat aspecte generale ale ordonanatei, urmand ca la urmatoarea intalnire sa se discute cele 37 de pagini de amendamente.

    Ca si la sedinta precedenta, a Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte si Minoritati Nationale, reprezentanţii societăţii civile au exercitat un puternic lobby in favoarea respingerii ordonanţei privind paşapoartele cu CIP-uri.

    Din păcate, potrivit regulamentului Camerei, reprezentanţii ONG-urilor, prezenţi la şedinţa reunită a comisiilor, nu nu şi-au putut exprima punctul de vedere, decat dupa sedinta, in fata unui numar restrans de deputati.

    Reprezentantii Coalitiei Impotriva Statului Politienesc Totalitar i-au contactat personal pe fiecare dintre deputaţii prezenti. Deputatii au primit câte o mapă continand un DVD, documente şi informaţii privind tehnologia RFID şi pericolele pe care folosirea acesteia le implică. 

    Deputatilor le-a fost înmânat si un memoriu asumat colectiv de ONG-urile prezente. Memoriul continea argumente de ordin stiintific si juridic impotriva adoptării acestui nou tip de documente de călătorie. (vedeti memoriu si alte documnte in anexe). Semnatarii acestui Memoriu sunt: APADAR, Asociatia Victimelor Mineriadelor, Asociatia pentru Apararea Libertatilor Publice, Asociatia Spirit Romanesc, Asociatia Civica Dreptate, Asociatia ANGEL, Asociatia Arhetip.Mapa inmanata parlamentarilor a fost realizata in parteneriat si contine si punctele de vedere al unor reprezenati ai ortodoxiei din manastirea Petru Voda, jud. Neamt si Manastirea Diaconesti, jud. Bacau.

    Organizatiile membre ale Coalitiei sustin urmatoarele puncte de vedere:

    · Vor solicita parlamentarilor sa respinga aceasta lege sau sa permita cetatenilor romani sa aiba o optiune reala si viabila pentru a putea calatori cu pasaport simplu (fara CIP) pe o perioada adecvata de timp, de minim 5 ani.

    · Nu vor accepta CIP-uri bazate pe tehnologia RFID in niciun document de identitate romanesc (buletine, carnete auto, CARD-uri bancare sau de asigurari medicale) si vor initia strangerea de semnaturi pentru promovarea unui pachet de initiative legislative cetatenesti, in acest sens.

    · Au monitorizat votul senatorilor si vor monitoriza votul deputatilor pentru a recomanda la alegerile europarlamentare, prezidentiale si parlamentare pe aceia care au promovat in mod real si onest mandatul cetatenilor care i-au votat dupa procedura votului uninominal.

    Discuţiile şi dezbaterile de azi au fost doar preparatorii, votul urmând să fie exprimat miercurea viitoare, la o nouă şedinţă a comisiilor. Nu au lipsit opiniile pro şi contra, reprezentanţii Guvernului, prezenţi la şedinţă, nu au putut răspunde tuturor întrebărilor membrilor comisiilor, iar votul de săptămâna viitoare se arată a fi unul indecis, în condiţiile în care Comisia Juridică deja a dat un vot negativ acestei Ordonanţe.

    Dintre intrebarile formulate de deputatul Daniel Oajdea (PD-L) și la care nu au raspuns reprezentantii guvernului, mentionam:

    · In cazul furtului, cum imi garanteaza Guvernul securitatea datelor din documentul de calatorie ?

    · Cine este responsabil pentru inexistenta dezbaterilor publice ?

    · Cine este responsabil pentru redactarea eronata a ordonantei ?

    În sprijinul demersurilor ONG-urilor care se aflau în şedinţa de la Camera Deputaţilor, Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor (APADAR), membră a Coaliţiei Împotriva Statului Poliţienesc, a organizat un miting de protest anti-cip între orele 10-14 în faţa Camerei Deputaţilor. La mitingul de protest au participat presedintele APADAR, domnul Viorel Ene, membrii Asociatiei Victimelor Mineriadelor (AVMR), precum si membri ai altor ONG-uri din Bucuresti.

    In fata Camerei Deputatilor au demonstrat pasnic peste 100 de protestatari, demonstrând încă o dată (dacă mai era nevoie) îngrijorarea şi preocuparea populaţiei cu privire la pericolul reprezentat de amprentare si de tehnologia RFID.

    Dezbaterile se vor relua peste o saptamana. Întrucât şedinţa de miercurea viitoare (6 mai 2009) este crucială, anunţăm încă de pe acum organizarea unui nou miting, în aceeaşi locaţie, între orele 10-14. Mai multe organizatii neguvernamentale si-au anuntat din nou participarea, ca invitati, la dezbaterile ce vor avea loc.

    Pentru mai multe informatii accesati: refuzimplant.blogspot.com

    Mihai Rapcea, APADAR

    Viorel Ene, AVMR

    Catalin Georgescu, Asociatia pentru Apararea Libertatilor Publice

    Radu Hadarca, Asociatia Spirit Romanesc

    Eugen Lucan, Asociatia Angel

    Protest impotriva incarcerarii lui George Becali

    ASOCIATI VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991

    din ROMANIA(A.V.M.R.) www.avmr.ro

     

    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti, 

    mobil: 0722610013;  0728178998

    tel/fax: 021.310.73.32

     

    Comunicat

     

     

    Organizatiile fondatoare ale Coalitiei impotriva Statului Politienesc protesteaza fata de masura retinerii in forta a lui George Becali si a incarcerarii sale. Cerem eliberarea lui George Becali si anchetarea sa in stare de libertate deoarece nu il consideram pe George Becali un “pericol public” si in nici un caz pericolul public nr. 1.

    Membri ai Coalitiei au protestat ieri seara, alaturi de bucurestenii adunati spontan in fata judecatoriei sectorului 1, unde a fost decisa masura aberanta a incarcerarii lui George Becali, fara temei legal si cu sfidarea flagranta a normelor de drept.

    Coalitia impotriva Statului Politienesc cheama si alte organizatii si grupuri de cetateni sa se alature unor serii de proteste fata de masura abuziva a incarcerarii lui George Becali.

    Cerem autoritatilor statului sa respecte legea si sa-i incarcereze mai intai de toate pe hotii si santajistii care au actionat impotriva lui George Becali. Modalitatea retinerii acestuia, manu militari, cu uz excesiv de forta, aminteste de vremurile guvernarii pesediste de trista amintire, cand oamenii erau ridicati de pe strada pentru un simplu Armagedon trimis pe mail-uri.

    Consideram ca Becali a fost arestat demonstrativ si “artistic” pe fondul unui scandal nesfarsit care zguduie Ministerul de Interne, datorita incercarii de preluare a controlului DGIPI de catre grupari din PSD de tip mafiot care s-au folosit mai bine de un deceniu de atuu-l aparatului informativ securistic pentru a-si mentine privilegiile si puterea.

    Cata vreme un Ion Iliescu, presedintele de onoare (?) al PSD, un criminal cu mainele rosii de sange, si un veritabil pericol public nr. 1 umbla liber pe strazi iar acolitii si ciracii sai care au jefuit sistematic Romania distrugand economia si indatorand la nesfarsit poporul roman nu vedem in nici un fel justificata incarcerarea unui George Becali.

    Masurile aplicate impotriva lui George Becali sunt tipice regimului politienesc. Daca Becali era un pericol social sau intentiona sa paraseasca tara, arestarea se justifica. De asemenea se justifica arestarea daca se lua aceeasi masura pentru toate sechestrarile si rapirile facute in mod profesionist de diverse clanuri, si daca parchetul s-ar fi autosesizat si ar fi arestat mai intai persoanele care au furat masina lui George Becali. In schimb vedem ca Becali a devenit obiectiv zero, pericolul public nr 1, deoarece cuprinsi brusc de ravna procurorii “s-au sesizat din oficiu”, ignorandu-i insa pe hoti

    In realitate, dupa cum au probat ziaristii de la cotidianul Cancan de astazi, George Becali a fost victima unui santaj ordinar din partea unor tigani infractori de drept comun, colaboratori ai Politiei, care au solicitat si jurnalistilor bani in scopul “infundarii” celui pe care tot ei l-au (si) furat.

    Este o culme a absurdului retinerea unei victime si folosirea declaratiilor unor hoti, tigani implicati in felurite activitati criminale, pentru a-l trimite dupa gratii chiar pe cel aflat in obiectivul hotilor. Marian Tutilescu, seful Politie a recunoscut public ca s-a facut un aranjament cu hotii, tigani cvasi-cunoscuti in mediul interlop, care i-au furat masina lui Becali din cartierul fondat chiar de el.

    In loc sa vedem Politia ducand un razboi real, nu de butaforie, impotriva clanurilor tiganesti care terorizeaza Bucurestiul, impotriva marii coruptii, si a mogulilor de partid si de stat, vedem cadre de varf ale Politiei implicati in mish-mashuri cu latifundiari apropiati de varfurile regimul pesedist, vedem inlesnirea imbogatirii ilicite a unor “oameni de afaceri” cu sprijinul cadrelor corupte ale fostei si actualei securitati.

    In contextul dat se observa limpede ca George Becali este victima unui abuz politienesc fara precedent.

    Unde-i crima lui Becali?, intrebam si noi, pentru a-l parafraza pe seful statului.

     

     

    Salvati Democratia

     

    Presedinte A.V.M.R.

    Viorel Ene

    Scrisoare Deschisa catre presedintele Traian Basescu

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA

     

    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,                      www.avmr.ro

    tel/fax: 021.310.73.32 / 0766.482.999 / 0724.363.418                       

     

     

    Memoriu

     

     

    Solicitare adresata Presedintelui Romaniei din partea Victimelor Mineriadei de semnare a revocarii lui Dan Voinea, complicele lui Ion Iliescu si unul dintre principalii responsabili ai musamalizarii Dosarului Mineriadei.

     

     

     

    Către:

    Preşedinţia României

     

    În atenţia

    Excelenţei Sale Preşedintele României

     

                                 domnului Traian Băsescu

     

     

     

    Stimate Domnule Preşedinte,

     

    vă adresăm acest Memoriu, in vederea consolidarii deciziei Dvs. de semnare a revocarii procurorului militar, generalul Dan Voinea.

     

    Vă rugăm, inca odata, sa ne sustineti solicitarile cu privire la indepartarea generalului Voinea din Justitie, dar si din randurile Armatei, institutii pe care le-a dezonorat prin prestatia sa pe parcursul ultimelor doua decenii.

     

    Reiteram pe aceasta cale continutul altor materiale si memorii adresate atat Presedintiei cat si Ministerului Justititie, Parchetului General, mass-media cu privire la manevrele executate de acolitul lui Ion Iliescu, generalul Voinea, cel care a fost principalul vinovat de tergiversarea, cu rea credinta dovedita, a Dosarului Mineriadei, in scopul exonerarii criminalului Ion Iliescu, vinovatul cheie al Represiunii din 1990.

     

    Ştim că deseori aţi atras atenţia public asupra importanţei acestui Dosar. Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu.

     

    Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept. Intenţionăm, ca reprezentanţi legali ai victimelor represiunii ordonate de Ion Iliescu şi acoliţii săi, să chemăm Statul Român în judecată în faţa forurilor europene şi internaţionale, deoarece considerăm că 19 ani este deja prea mult pentru soluţionarea unui Dosar, mai ales că cercetările au fost încheiate. Timp de 14 ani ne-am adresat până acum tuturor responsabililor Justiţiei, la toate nivelele de autoritate.

     

    Am pus la dispoziţia procurorilor, civili si militari, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic. Am adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.

     

    Vă aducem la cunoştinţă, în modul cel mai ferm că acţiunea noastră juridică împotriva Statului Român nu urmăreşte culpabilizarea României în faţa forurilor internaţionale şi acuzarea grosso modo a reprezentanţilor statului român ci tocmai eliberarea României de această grea povară a elementelor corupte din Parchet şi sistemul politic.

     

    Cunoaştem implicaţiile majore ale acestui Dosar şi inferenţele politice ce privesc acest caz. S-au executat adevărate operaţiuni de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice în care s-au întrebuinţat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanţi de vârf ai Statului din Justiţie şi din alte instituţii.

     

    Reţeaua de complicităţi a unor personaje vinovate de crime împotriva umanităţii (imprescriptibile), instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români, poate fi scoasă la iveală şi poate fi expusă prin acţiunea noastră juridică. Readucem in memorie principalele repere cronologice ale acestui Dosar, musamalizat si tergiversat atatia ani de Dan Voinea.

     

     

     

    Elementele principale ale Dosarului Mineriadei

     

    În urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada  iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie.

     

    În iunie 1990 au fost depuse 47 de plângeri penale individuale de către persoane fizice, instituţii, asociaţii, reviste şi ziare ale căror sedii au fost devastate de către mineri, membri F.S.N. şi cadre ale Securităţii din unitatea specială U.M.0215, la indicaţiile Preşedintelui Ion Iliescu, a Primului Ministru Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, etc.

     

    Liga Studenţilor a strâns primele 230 de declaraţii ale victimelor şi martorilor iar organizaţii internaţionale ca Amnesty International şi IGFM din Germania au preluat şi mediatizat Dosarul represiunii realizat de studenţi.

     

    Plângerile depuse la Parchet de către persoanele fizice, Universitatea Bucureşti, Institutul de Arhitectură, U.M.R.L., membrii Ligii Studenţilor au fost “făcute pierdute”, într-o primă etapă. Ulterior, datorită presiunii publice, Parchetul s-a făcut că se ocupă de de cazul morţilor prin împuşcare. Procurorul Eugen Vasiliu a ameninţat membrii familiilor celor decedaţi cerandu-le ,,să-şi ţină gura” şi a încercat prin intimidare şi ameninţare să transforme victimele în ,,atacatori ai instituţiilor statului”.

     

    În perioada regimului Iliescu, toate demersurile victimelor represiunii din iunie 1990 de obţinere a unei soluţii juridice au fost marcate de eşec. Muşamalizarea a mers până acolo încât a existat chiar şi o iniţiativă de tocare şi distrugere a declaraţiilor şi probelor depuse la Parchet.

     

    Până la înfiinţarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar privind represiunea din iunie 1990. În data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format “Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili şi militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovaţi de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor.

     

    Iniţial dosarele au fost repartizate către Secţia Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către Secţia Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul ,,Mineriada 1991”. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 şi 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.

     

    Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât şi ale reprezentanţilor ziarelor, asociaţiilor şi instituţiilor devastate de mineri şi de activiştii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secţiile de poliţie, Poliţia Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului Bucureşti, etc. unde zăceau în nelucrare de mulţi ani).

     

    De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat iniţial Secţia Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov şi echipa sa. Au fost audiate peste 800 de parţi vătămate şi s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate şi mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990).

     

    Cercetările păreau să se desfăşoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului “Ţigareta II”, “Dosarul Mineriadei iunie 1990” fiind abandonat.

     

    În urma nenumăratelor solicitări şi demersuri făcute de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol şi incredinţat unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea şi procurorul militar Surdescu Gheorghe.

     

    Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de preşedintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susţinut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang.

     

    Emil Constantinescu a ajuns preşedinte asumându-şi public fenomenul Pieţei Universităţii şi angajându-se că vor fi soluţionate “cu celeritate” Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. Cum s-a ţinut de promisiune ştim cu toţii astăzi.

     

     

     

     

    Generalul Dan Voinea a dat  “soluţia” NUP-ului in 1998 întregului dosar 160/P/1997

     

    Spre surprinderea şi nemulţumirea noastră, în decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus soluţia de Neîncepere a Urmăririi Penale (N.U.P.), în data de 16.09.1998, decizie supervizată şi aprobată de către procurorul militar Dan Voinea, şef al Secţiei Militare din Parchetul General.

     

    În urma solicitării de infirmare a soluţiei, a numeroase proteste şi mitinguri organizate de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, a presiunilor mediatice şi ale opiniei publice, a nenumăratelor demonstraţii (inclusiv audienţă la Preşedintele României Emil Constantinescu), soluţia de Neîncepere a Urmăririi Penale a fost infirmată şi s-a redeschis dosarul în data de 14.10.1999, după un an de tergiversări.

     

    Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea care a demonstrat ulterior rea credinţă şi implicarea în apărarea confirmand semnalul de alarma aparut in anul 1998 de masura soluţiei de NUP – Neînceperea Urmăririi Penale în tot dosarul ,,Mineriadei iunie 1990”.

     

    Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.
     Mai mult Asociaţia a arătat în plângerea penală că în Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea sunt total compromise intenţiile aparent asumate iniţial.

     

    Astfel:

             s-a disjuns cauza cu privire la unii participanţi (din care unii cu o decisivă, esenţială contribuţie la săvârşirea unor infracţiuni grave);

             nu s-a lămurit nici situaţia victimelor, nici participarea ”persoanelor cu funcţie de decizie”, ”nici activitatea represivă”;

     – s-a adoptat o soluţie nelegală faţă de infracţiunile prescrise, etc.

     

    La iniţiativa Asociaţiei noastre Procurorul General s-a sesizat în privinţa gravelor deficienţe ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.

     

    “Rechizitoriul” Procurorului General la adresa procurorului militar Dan Voinea

     

    Procurorul general al României Laura Coduţa Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani.

     

    „În momentul în care a fost declinat la procurorii civili, deşi s-a susţinut că au fost audiate foarte multe persoane, că s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta când a venit arăta cam aşa: zece centimetri. Atât este dosarul care priveşte această cauză”, a mai adăugat procurorul general.

     

    Kovesi a scos la iveală faptul că deşi nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat învinuitului, adică lui Ion Iliescu, o altă acuzaţie decât cea pentru care a început urmărirea penală. Practic, a afirmat Procurorul General, urmărirea penală a început pentru o stare de fapt, iar învinuitului i-a fost prezentată o acuzare pentru care nu se începuse o cercetare, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a dreptului la apărare.

     

    „Dacă într-un dosar de asemenea anvergură se fac astfel de erori de procedură, consider că este legitim să mă întreb care este rigoarea abordărilor normelor procedurale în celelalte dosare instrumentate de Secţia Parchetelor Militare şi de structurile sale teritoriale”, a mai spus Kovesi.

    „Urmărirea penală a fost începută de procurorul militar Dan Voinea, după ce Curtea Constituţională decisese că procurorii militari nu mai au competenţa în cauzele cu civili, aşadar acesta nu avea calitatea procesuală, nu era legal investit să efectueze urmărire penală în cauză”, a afirmat Laura Codruţa Kovesi.

     

    „Discutăm despre aflarea adevărului, dar Ion Iliescu timp de peste 17 ani nu a fost audiat în acest dosar, nici în calitate de învinuit şi nici în altă calitate. Este cazul să spunem adevărul cu privire la activitatea Parchetului Militar. Kovesi a afirmat că a fost neplăcut surprinsă să constate problemele de procedură din dosarul Mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu, având în vedere „experienţa procurorului”.

    Laura Codruţa Kovesi a arătat că procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să soluţioneze dosarul referitor la Ion Iliescu, având în vedere că el este acelaşi procuror care a sesizat instanţa cu privire la Mihai Chiţac – fost ministru de Interne şi a altor patru persoane, spunând că dosarul comun a fost iniţial instrumentat de un alt procuror militar, iar generalul a pus deja o rezoluţie faţă de acuzaţi. Concret, spune Kovesi, Voinea s-a imixtionat în activitatea altui procuror.

    Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a arătat că analizând dosarul de urmărire penală au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, în 10 septembrie 2006, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezoluţia din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerând-o nelegală şi netemeinică. „Prin ordonanţa respectivă nu a fost însă desemnat procurorul care să continue urmărirea penală în această cauză. La dosarul aflat în prezent pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu există un alt înscris din care să rezulte că a fost desemnat procurorul pentru urmărirea penală.

     

    În fapt, în lipsa unei rezoluţii scrise a procurorului militar Dan Voinea, după infirmarea rezoluţiei din 14 octombrie 2005, urmărirea penală a fost continuată de către procurorul militar colonel Viorel Siserman, cel care a întocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai Chiţac, dar şi ordonanţa din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arată în rezoluţia de infirmare a soluţiei în cazul Iliescu.

     

    Procurorul general al României a arătat că măsura începerii urmăririi penale nu putea fi dispusă de către procurorul militar Dan Voinea atâta timp cât nu era investit cu efectuarea urmăririi penale în cauză, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel încălcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

     

    Mai mult, a mai adăugat Laura Codruţa Kovesi, procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să mai efectueze vreun act de urmărire penală în dosarul 74/P/1998 atâta timp cât instanţa supremă restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanţă. Astfel generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmăririi penale şi cu atât mai puţin nu mai putea emite vreun act de urmărire penală.

     

    Pe de altă parte, rezoluţia de începere a urmăririi penale nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de procedura penală. Rezoluţia nu are menţionată ora când a fost dispusă măsura şi nu a fost înregistrată în registrul special, aşa cum prevedere art. 228 din Codul de procedură penală.

     

    Deşi rezoluţia de începere a urmăririi penale nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale imperative şi procurorul militar Dan Voinea era incompatibil şi nu era învestit cu soluţionarea dosarului, în data de 27 iunie 2007 acesta, împreună cu procurorul militar Viorel Siserman, a procedat la prezentarea învinuirii aduse lui Ion Iliescu.

    “Mă aşteptam ca într-un dosar de o asemenea importanţă să respectăm legea, să nu trimitem dosarul la instanţă cu încălcarea normelor de procedură penală, pentru că absolut tot ce se administrează într-un dosar după emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, şi atunci instanţa de judecată cu siguranţă decide restituirea acestor dosare”, a încheiat procurorul general.

     

    Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să verifice activitatea întregii Secţii a Parchetelor Militare pe care generalul magistrat Dan Voinea a coordonat-o.

     

    Procurorul general a precizat că a depus deja o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru efectuarea unei anchete în acest sens. Kovesi a mai spus că procurorii care au ţinut dosarele atâţia ani, fără a le soluţiona, făcând referire directă la Voinea, vor trebui să răspundă într-un fel sau altul, precizând însă că acest lucru numai CSM ar putea să îl decidă.

     

    Procurorul General al României, Laura Condruţa Kovesi, a anunţat că în cazul lui Ion Iliescu cercetările vor fi continuate de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

     

    Ion Iliescu a dat prima declaraţie olografă în legătură cu represiunea din iunie 1990 în decembrie 2007 doar după ce frântura de dosar a ajuns la secţia de urmărire penală şi criminalistică.

     

    Acest lucru pe care nu s-a întâmplat vreme de 18 ani, cu toate că procurorul militar Dan Voinea a susţinut oficial şi în faţa presei, în repetate rânduri, că i-ar fi luat acestuia declaraţii în calitate de învinuit.

     

     

     

    După cum a arătat chiar şeful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasă a Dosarului realizată de către procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absolută a materialului de urmărire penală.

     

    Fraza cheie care încheie Rezoluţia, din 27.02.2008 cu privire la activitatea lui Dan Voinea, emisa chiar de Şeful Parchetului Militar, Ion Vasilache, este următoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmărire penală este dator mai întâi să-şi verifice competenţa, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. încălcarea dispoziţiilor relative la competenţă atrage nulitatea absolută.”

     

    Au trecut 19 ani şi considerăm că se întrunesc elementele de tergiversare a rezolvării dosarelor represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Vă rugăm să luaţi act de încercările repetate de muşamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de reprezentanţii Justiţiei Române în scopul protejării vinovaţilor represiunii din iunie 1990.

     

    Considerăm aceasta drept o formă gravă de corupţie a Justiţiei române, direct implicată în salvarea lui Ion Iliescu şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Mineriadei din 1990.

     

    Generalul Dan Voinea a avut un rol major in acesta operatiune.

     

     

    Manipularea şi dezinformarea din jurul cazului Dan Voinea

     

     

    Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu buna ştiinţă legea, ţinând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceauşescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare. Desemnarea sa a aparţinut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un perosnaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziţia sa actuală.

     

    Soţia lui Dan Voinea, Liliana, este într-o strânsă relaţie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi şi bun prieten al lui Iliescu, Traian Creţu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidenţial, Corina Creţu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracţiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia.

     

    Tatăl Danei Stana şi al Corinei Creţu a fost un apropiat atât al soţiei generalului Dan Voinea, cât şi al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Creţu şi-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică).

     

    În anul 2004, Corina Creţu a inaugurat în judetul Sălaj, la Năpradea, o şcoală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian Creţu au fost prezenţi Ion şi Nina Iliescu şi, nu în ultimul rând, Liliana şi Dan Voinea.

     

    Dan Voinea şi-a creat în decursul anilor o reţea de suporteri în presă şi în rândul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile. A alimentat câţiva ziarişti aleşi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliştilor (cu încălcarea flagrantă a legii).

     

    Deasemenea utilizând aşa zişi “revoluţionari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de “revoluţionari” şi “societatea civilă”. Generalul Dan Voinea şi-a format, chiar în interiorul asociaţiilor revoluţionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Marieş, cocoţat la şefia unei asociaţii cu sprijinul deschis al generalului Voinea.

     

    Teodor Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului -, în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi al organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către organizaţiile Pieţei Universităţii.

     

    Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că are misiuni diversioniste. Organizaţia pe care o coordona a fost controlată de fostul şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod şi a brigăzii de foşti securişti a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii – nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare.

     

    Mărieş a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor Pieţei Universităţii. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenţilor de la Universitate şi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaţia lui Teodor Mărieş şi-a strâns pe şest catrafusele şi s-a pus la adăpost.

     

    Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituţiei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit şi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării şi a fost judecat în libertate.

     

    Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Ion Iliescu, şi-a retras plângerea împotriva lui Mărieş. Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenţia publică. Ulterior Mărieş a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizaţii – Asociatia 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 13 ani.

     

    Susţinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieş a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Dan Voinea. Că este aşa, o demonstrează toate aparitiile publice ale lui Mărieş si grupusculul sau de revoluţionari, care l-au susţinut pe Dan Voinea sub pretextul – culmea – luptei pentru aducerea in fata justitie a lui Ion Iliescu, protejatul generalului Voinea.

     

    Mărieş a fost acuzat cu probe de revoluţionari din oraşele-martir ale României “de impostură dar şi de luare de mită, falsuri şi nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Marieş – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaţiei revoluţionarilor – că “cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluţionar autentic”.

     

    Tot presa a dezvăluit că acelaşi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “închiriind” locaţia Asociaţiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucureşti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuşi şeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată şeful grupului de avocaţi care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta şi pe Teodor Marieş în diferite cauze juridice.

     

    Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituţionala a decis să treacă dosarele revoluţiei şi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că tot generalul a fost cel care a amânat soluţionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.

     

    Cei care sunt – la vedere, în vârful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuşilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenţii de la Arhitectură.

     

    S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât şi instituţional – la adresa Preşedinţiei în principal, printr-o grupare formată din doi foşti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan şi Antonie Popescu – disimulaţi sub titulatura de membri ai Ligii Studenţilor – deşi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanţi ai fostei organizaţii studenţeşti – şi prin câteva persoane aflate în zona GDS şi Alianţa Civică – instituţii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaşti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori şi oferindu-i suport mediatic.

     

    Grupul menţionat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susţinerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată preşedintelui României, preşedintelui Comisiei Europene, preşedintelui Parlamentului European, vicepreşedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiţie, precum şi Curţii Constituţionale. Autorii somaţiei solicitau Curţii ca, prin soluţia sa, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competenţa acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea,  până la definitivarea cercetărilor. 

     

    Unul dintre motivele pentru care a fost susţinut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului preşedinte Emil Constantinescu, foştii consilieri şi angajaţi ai preşedinţiei din acea perioadă susţinând şi azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă.

     

    Intr-un interviu acordat BBC în data de 13.06.2008, Preşedintele Traian Băsescu a declarat: “forţa celor implicaţi în mineriada din iunie 1990 de a controla Justiţia explică lipsa de condamnări în acest caz. Voi susţine public întotdeauna nevoia de aflare a adevărului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum şi pentru revoluţie”.

     

    El a mai fost întrebat de reporterii BBC cum comentează faptul că fostul preşedinte Ion Iliescu – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmărit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007. „Eu sunt şef al statului. Pe probleme punctuale ale justiţiei nu am dreptul să mă pronunţ, dar dumneavoastră, ca ziarişti, o puteţi face”, a răspuns preşedintele Băsescu.

     

    În această ultimă întrebarea a BBC este concentrată întreaga luptă a organizaţiei noastre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct şi personal responsabil de neînceperea urmării penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sângeroase din iunie 1990.

     

     

    Va rugam insistent, domnule Presedinte, semnati actul de revocare al generalului Dan Voinea si inlaturati aceasta pata de pe obrazul Armatei si Justitiei.

     

     

     

    În numele victimelor,

    preşedinte AVMR Ene Viorel

     

     

     

    COMUNICAT IN ATENTIA PRESEI (IN)DEPENDENTE DIN ROMANIA

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA(A.V.M.R.)
    0766.482.999,0728.178.998, www.avmr.ro
     
    COMUNICAT IN ATENTIA PRESEI (IN)DEPENDENTE DIN ROMANIA
     
    Asociatia noastra va instiinteaza ca informatiile prezentate ieri de catre Trustul de presa al domnului Dan (felix) Voiculescu si Sorin Vantu, care pretindeau ca Ion Iliescu ar fi fost exonerat de infractiunile savarsite in iunie 1990 SUNT FALSE.
    Pentru ziaristii care nu stiu sa citeasca si nu inteleg sensul vocabularului limbajului juridic
    precizam urmatoarele:

    „IV. Declinarea competenţei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cauzei sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.357 C.pen.; 358 C.pen.; 359 C.pen.; 360 C.pen. şi a altor infracţiuni pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la datele de 28.05.2007; 09.06.2005, respectiv 12.06.2006 faţă de înv.Iliescu Ion; Măgureanu Virgil şi alţii, precum şi faţă de făptuitorii menţionaţi în plângerile şi memoriile anexate dosarului, reclamaţi de săvârşirea acestor infracţiuni „
    Genocidul este infractiunea imprescriptibila si se pedepseste cu inchisoare pe viata, acuzatii cu mult mai grave decat cele pentru care D.I.I.C.O..T a dat solutie N.U.P., pe ,,greselile” voite ale procurorului militar, generalul Dan Voinea
    Pentru acuzatiile de genocid, etc., D.I.I.C.O.T. si-a declinat competenta si dosarul va ajunge la Marius Iacob – Parchetul General.
    Ion Iliescu NU A SCAPAT de acuzatiile represiunii din iunie 1990.
     
    Presedinte
    Viorel Ene

    Patriarhia s-a razletit de popor

    Luare de pozitie cu privire la aberatiile Patriarhiei din Comunicatul emis in data de 10 martie 2009

    Organizatiile societatii civile isi manifesta indignarea si consternarea fata de recentul Comunicat oficial al Patriarhiei, publicat in data de 10 martie, in care sunt jigniti si etichetati insultator protestatarii societatii civile care au luat atitutine impotriva masurilor statului politienesc.
    Patriarhia pretinde ca membrii societatii civile care contesta masurile de supraveghere si de limitare a drepturilor cetatenesti ar fi membri ai unor “grupuri de presiune care – sub pretextul apararii drepturilor si libertatilor cetatenesti – au atitudini totalitare”.
    Membrii societatii civile vizati in atacul sub-urban al Patriarhiei resping hotarat etichetarile cu caracter calomnios la adresa protestatarilor impotriva statului politienesc intre care se afla inclusiv victime ale Mineriadei din iuniie 1990 conduse de Ion Iliescu, cel care il propunea, la un an diferenta, in 1991, drept prim-ministru al FSN pe actualul Patriarh Daniel Ciobotea.
    Intre membrii organizatiilor noastre se afla si fosti detinuti politici, oameni care au platit cu ani grei de puscarie indrazneala de a manifesta impotriva regimului totalitar comunist. Desfidem pe oricine ar indrazni sa-i acuze (si) pe acestia ca ar fi promotorii unor “atitudini totalitare”. Comunicatul Patriarhiei este un derapaj de la normele de bun simt si o ofensa inacceptabila.
    Ne surprinde ca tocmai actualul Patriarh Daniel Ciobotea ne pune in carca noua, victimelor lui Ion Iliescu, fara a proba, “atitudini totalitare” dar nu a simtit nici macar vreo umbra de “totalitarism” in persoana lui Ion Iliescu, un criminal cu mainile rosii de sange, un bolsevic care a fost invitatul sau special la serbarea de Sf Parascheva, la Iasi, in plina campanie electorala, in 1996, cand fostul Patriarh Teoctist avertiza “nu votati cu Antihrist!” cu referire directa la Ion Iliescu.
    Ne mai suprinde si tafna Patriarhiei fata de Primaria Capitalei, acuzata ca si-a permis sa autorizeze un miting in orasul nostru, Bucurestiul, in timp ce fata de marsul homosexualilor, autorizat de aceeasi Primarie nu a simtit nici o unda de dezgust, ba dimpotriva.
    Daca Patriarhul Daniel crede ca la noi in Capitala se poate purta ca in targul Iasilor, unde acolitul sau baronul PSD Solcanu, fidelul lui Ion Iliescu ii satisfacea toate poftele, se inseala. Noi ne-am batut pe  strazile acestui oras cu Securitatea lui Ceausescu, cu minerii lui Iliescu, iar unii dintre noi au platit scump acest drept, dreptul de a protesta impotriva totalitarismului – fie el comunist sau de sorginte “europeana”.
    Pentru reimprospatarea memoriei viciate de anticiparea instalarii unui cip in fruntea pr. Costel Stoica, seful Biroului de Presa al Patriarhiei, noi, contestatarii statului politienesc reamintim care sunt elementele juridice invocate de organizatiile Coalitiei impotriva Statului Politienesc.
    Urmatoarele Drepturi sunt incalcate prin introducerea noilor acte de identitate electronice:

    • Dreptul la siguranta persoanei consacrat de art.23 al.2 din Constitutie
    • Dreptul la viata intima si privata reglementat de art. 26 din Constitutie
    • Dreptul la libertatea constiintei – Art. 29 alin. 1 din Constitutia Romaniei
    • Prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 6 al C.E.D.O. si art. 23 alin.11 din Constitutie
    • Dreptul la libera circulatie – Protocolul 4 al.2 din C.E.D.O. si art.25 din Constitutia Romaniei
    • Protectia datelor cu caracter personal – Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale U.E.
    • Dreptul la demnitate al fiintei umane – un drept fundamental al fiintei umane consacrat de Declaratia Universala a Drepturilor Omului in art. 1

    Avem convingerea ca reprezentanti ai BOR, cum este pr. Costel Stoica, propagandistul cipurilor biometrice, agent de PR al Ministerului de Interne si semnatar al unor comunicate ce amintesc ca stil si limbaj de epoca stalinista reprezinta o rusine pentru institutie, asezandu-l la loc de frunte intre intre mascaricii (autor de mascari) unei Patriarhii tot mai razletite de popor.

    Consideram ca lipsa informarii de catre autoritatile emitente a cetatenilor, cei care de fapt sunt vizati direct prin introducerea actelor biometrice, reprezinta o vatamare vadita a dreptului acestora de a aprecia daca aceste masuri aduc atingere sau nu drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
    Mai mult, faptul ca aceste reglementari ce prezinta un impact deosebit asupra persoanei umane nu au fost puse in dezbatere publica, apelandu-se la modalitati exceptionale de legiferare, amplifica ingrijorarea legitima a populatiei. Faptul ca am strans pana acum, in timp record peste 140 000 de semnaturi, completate potrivit normelor legale, arata sustinerea populara a initiativei noastre, de contestare a masurilor abuzive ale statului.
    Culmea, sub pretextul invocarii linistii si pacii sociale, termeni dragi lui Iliescu, care invoca concordia si linistea, la vremea sa, Patriarhia isi asuma pozitiile statului, ale Ministerului de Interne, ceea ce ridica serioase semne de intrebare asupra misiunii ierarhiei noastre. Sunt unii dintre ierarhii nostri, sub acoperirea sutanelor, functionari nestiuti ai Ministerului de Interne?
    Merge Patriarhia mana in mana cu institutiile corupte ale statului in programul de imbecilizare si ingenunchiere a maselor, sustinand un sistem care aduce prejudicii demnitatii si libertatii poporului roman?
    Prin intrarea in vigoare a acestor acte normative cu privire la introducerea actelor electronice, ce includ amprentarea persoanelor, se aduce atingere grava principiului prezumtiei de nevinovatie, punct de vedere asumat si de Hotararea din data de 19 Februarie 2009, a Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului adresata autoritatilor si Presedintelui Romaniei in care se afirma ca Guvernul precedent a incalcat prin HG 1566/2008 normele democratice: „Argumentul ca acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea si urmarirea delicventilor constituie o ofensa la adresa intregului popor roman, care nu poate fi tratat ca o banda de infractori. Dimpotriva, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea si intimitatea oamenilor, drepturi consfintite nu numai de legile civile, ci si de normele religioase”.

    Alaturam la cele de mai sus si opinia unui reputat jurist, vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului, dl. senator Iulian Urban, care avertiza intr-o luare de pozitie publica:
    ”Ansamblul masurilor luate de statul roman in ultima perioada – ma refer aici inclusiv la introducerea pasaportului biometric – pot duce la un sistem de supraveghere ce poate anula practic iluzia libertatii castigate dupa 1989.
    Practic oamenii sunt invitati sau mai degraba impinsi catre momentul la care vor ajunge complet dependenti de sistem, de tehnologie, si existenta lor nu va mai mai fi posibila in afara sistemului.
    Asa ca, referitor la „siguranta ” eu cred ca de fapt nu exista siguranta a cetatenilor, exista doar o mana de cetateni care controleaza prin sintagma de securitate a statului, pe ceilalti cetateni.
    Astfel aceste legi vor fi un instrument ideal in mainile cuiva care ar dori sa instaureze statul autoritar, urmatorul pas ar putea fi sa ne instaleze cipuri in corp si camere de luat vederi in case si sa ne monitorizeze ca pe cobai. Acest tip de masura ar putea reprezinta anticamera unui nou tip de dictatura in care individul este doar un subiect de monitorizare, iar sub masca „descoperirii infractiunilor” se vor realiza nenumarate abuzuri”.

    Organizatii fondatoare ale Coalitiei impotriva Statului Politienesc
    Asociatia Adevar si Dreptate
    Asociatia Civic Media
    Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991
    GID – Grupul Independent pentru Democratie
    Civic Net – Piata Universitatii
    Liga Studentilor – membri seniori
    Miscarea Conservatoare

    si lista ramane deschisa…

    Comunicat – 17.02.2009

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0728.178.998
     17.02.2009

     

    COMUNICAT

     

    Maine 18.02.2009, orele 8:30, dosar nr.40323/3/2008 Tribunalul Bucuresti, Sectia a-IV-a cam. 252, a 8 proces – fond.
    Asociatia cere despagubiri morale de 4.000.000 euro de la Gral. Dan Voinea si Parchetul General pentru tergiversare timp de 19 ani a dosarului Mineriada iunie 1990.
    Membrii ai asociatiei vor depune cereri de interventie in interes propriu.
    Presedinte A.V.M.R.
    Viorel Ene (tel. 0728.178.998.)

    Comunicat – 15.02.2009

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0728.178.998
     15.02.2009

     

    COMUNICAT

     

    Tribunalul Bucuresti
    Bd. Unirii nr.37,sect.3
    Bucuresti
    Sectia a- IV- a Civila
    Dosar nr. 40323/3/2008
     
    Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania este chemata in instanta, camera 252, a.8, in ziua de 18 februarie 2009, ora 8:30, in calitate de reclamant in proces cu Voinea Dan – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in calitate de parat -Fond- pretentii daune morale.
     
    Membrii Asociatiei sunt ragati sa depuna cereri de interventie in interes propriu.
     
    Presedinte A.V.M.R.
    Viorel Ene

    Comunicat – 12.02.2009

    ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR

    1990-1991 DIN ROMANIA
    str. Batistei nr. 11, sect. 2, Bucuresti,
    tel/fax: 021.310.73.32 / 0728.178.998
     12.02.2009

     

    COMUNICAT

     

    AVMR saluta orice initiativa juridica de solutionare a Dosarului Mineriadei..

    Victimele Represiunii din 1990 il considera pe Ion Iliescu principalul vinovat al Mineriadei.

    Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu. Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.

    Asociatia Victimelor Mineriadelor, singura asociaţie legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfinţare (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, si tragerea la răspundere a vinovaţilor, a pus la dispoziţia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic.

    AVMR a adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Au fost epuizate toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.

    În urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada  iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie.

    In opinia noastra vinovatia lui Ion Iliescu in incitarea la razboi civil si organizarea represiunii din iunie 1990 este clar dovedita prin probatoriul ce se afla la dosar.

    Referitor la cei ce au organizat, condus, executat ordine nelegale cei care au tras si au omorât oameni consideram ca trebuiesc cercetati toti nu în calitate de martori, ca pâna acum (cum s-a intâmplat, de exemplu cu Petre Roman sau Adrian Sârbu) ci de autori ai REPRESIUNII din iunie 1990.

    Activitatile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregatite, organizate si executate de catre autoritatile statului sub dirijarea constanta a lui Ion Iliescu: conducerea politica, Ministerul
    de Interne si într-o anumita masura si Ministerul Apararii Nationale; la actiunea criminala a acestora s-a adaugat mai tirziu complicitatea Ministerului public si a Justitiei în general.

    Ion Iliescu nu a facut altceva decat sa aplice metodologiile invatate in tineretea sa revolutionara, aplicând cu strictete „masuri specifice” Fronturilor de sorginte moscovita, specializate in diversiune si dezinformare.

    Organele statului au fost folosite dupa bunul plac in acest scop. A camufla astazi vinovatiile, a-l scoate basma curata pe cel care a initiat si coordonat toate aceste actiuni inseamna a fi partas si complice cu Ion Iliescu. Daca procurorii de astazi isi pot asuma o astfel de pozitie – prejudiciind miile de victime si batjocorind moartea unor oameni nevinovati – trebuie sa fie gata sa si plateasca la un moment dat. 

                Formarea „Dosarului Mineriadei iunie 1990”

    Până la înfiinţarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar privind represiunea din iunie 1990.

    În data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format „Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili şi militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovaţi de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor.

    Iniţial dosarele au fost repartizate către Secţia Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către Secţia Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul ,,Mineriada 1991″. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 şi 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.

    Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât şi ale reprezentanţilor ziarelor, asociaţiilor şi instituţiilor devastate de mineri şi de activiştii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secţiile de poliţie, Poliţia Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului Bucureşti, etc. unde zăceau în nelucrare de mulţi ani).

    De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat iniţial Secţia Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov şi echipa sa.

    Au fost audiate peste 800 de parţi vătămate şi s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate şi mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990).

    Cercetările păreau să se desfăşoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului „Ţigareta II”, „Dosarul Mineriadei iunie 1990” fiind abandonat.

    În urma nenumăratelor solicitări şi demersuri făcute de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol şi incredinţat unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea şi procurorul militar Surdescu Gheorghe.

    Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de preşedintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susţinut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns preşedinte asumându-şi public fenomenul Pieţei Universităţii şi angajându-se că vor fi soluţionate „cu celeritate” Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. Cum s-a ţinut de promisiune ştim cu toţii astăzi.

    Dan Voinea, s-a dovedit ca a avur ca misiune tergiversarea cercetarii şi amanarea punerii sub acuzare a vinovaţilor. Procurorul militar sef adjunct al sectiei parchetelor militare a fost un veritabil diversionist insarcinat cu manipularea si tergiversarea dosarelor cheie – Mineriada 1990 si Revolutia 1989 – in care este implicat direct Ion Iliescu si gruparea FSN-ului creata de el Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Secţia de Urmărire
    Penala şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.

    La iniţiativa Asociaţiei noastre Procurorul General s-a sesizat în privinţa gravelor deficienţe ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.

    Mai multe detalii despre situatia in amanunt a Dosarului gasiti in materialele incluse din categoria „Documente” – Anul 2009:

    ·  Istoricul Dosarului Mineriadei
    ·  Plangerea impotriva NUP-ului acordat lui Ion Iliescu de catre procurorii lui Marius Iacob

    Scrisoare deschisa catre Ministrul de Interne

    ASOCIATIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR APATRIZILOR SI REFUGIATILOR

     

    30.01.2009

     

    SCRISOARE DESCHISA

    (cu ocazia protestului din 30.01.2009)

     

    Ministrului de Interne tovarasul Liviu Dragnea

     

    Tovarese ministru, pe aceasta cale va aducem la cunostiinta abuzurile savarsite de tovarasii militiei de la Oficiul Român pentru Imigratii (O.R.I.)

    Acesti tovarasi tinand cont de legile si morala comunista au refuzat cererea de azil politic formulata de tovarasii cubanezi care au indraznit sa evadeze din frumoasa si infloritoarea Cuba, condusa de tovarasul Fidel Castro si familia.

    In loc sa-i impuste, acesti tovarasi doar i-au expulzat.

    Pe unul Sosa Rodrigures cubanez incapatanat, care a renuntat la azil politic si fiind voluntar umanitar, tovarasii in spirit socialist se opun intarii in Romania, desi nu are interdictie si are toate actele in regula, sa avizeze aceasta viza tip D/RU.

    Motiv: a declarat in scris ca cei de la imigrari sunt militiei ca cei din Cuba.

    Ce obraznicie pe el. Dar si ei sau revansat.

    Mai suntem nemultumiti tovarase Ministru si de faptul ca pe nigerianul Ohicu doar l-au arestat si nici pe el nu l-au impuscat.

    Auzi tupeu pe acest negru, a participat la protestele de strada din fata sediului P.S.D. cu nenorocitii de la ,,Victimele Mineriadelor’’ aia cerand arestarea mult iubitului conducator tovarasul Ion Iliescu.

    Rusine pentru militia noastra. Trebuia sa-i aresteze pe toti nu doar pe acest negru. Poate negrul va deveni presedintele Nigeriei ca si negrul Obama si atunci veti plati ca nu ati lichidat acest element destabilizator.

    Despre negrii din toata Africa care au cerut azil, toate cele bune. Militieni nostrii fac traba buna, ii expulzeaza pe banda rulanta. De toate faptele reprobabile mai sus mentionate se fac vinovati urmatorii tovarasi:

    1. Dragoi Vasile – Director General (chestor sef) al Oficiului Roman pentru Imigrari

    2. Gindac Victor – Director – Directia Migratie (comisar sef de politie)

    3. Necula Catalin – Director – Directia Azil si Integrare.

    Nu inteleg cum tinerii de la O.R.I. care s-au scolit pe banii statului prin stainatate in acel apus corupt, nu aplica directivele trasate de Partidul Conducator si i-au masuri moi de expulzare a acestor nenorociti. Cu toate ca aplica metodele inaintasului Nicolae Ceausecu, nu sunt fermi.

    Tovarasul Ion Iliescu v-ar putea ajuta, cu toate ca este in vârsta este viguros si va va ajuta in inlocuirea acestor militiei cu unii mai fermi si mai devotati partidului.

    Refuzand sa ne primiti in audienta am fost obigati sa va trimitem aceasta scrisoare deschisa si totodata sa ne denuntam si sa fim arestati pentru ajutorul dat acestor solicitanti de azil politic din Cuba, Africa, etc.

    Speram ca atenta noastra militie care ne asculta si ne pune cipuri in pasaport sa ne aresteze, pentru ca am dezvaluit aceste ,,mici neajunsuri’’ ale Oficiului Român pentru Imigrari. Doar P.S.D.-ul este la putere cu ajutorul ,,tatucului’’ Basescu.

    Puteti scapa usor de noi asa cum a procedat si Iliescu in iunie 1990.

     

    Sa traiti bine.

     

    Presedinte

    Ene Viorel

    Intampinare Ene vs. Maries

    Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti

    Dosar nr. 10669/4/2008

    Completul 8 civil

    Termen: 29.01.2009

    DOMNULE PREŞEDINTE

    Subsemnatul Ene Viorel, prin avocat Rapcea Mihai, pârât în dosarul nr. 10669/4/2008 al Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul Mărieş Teodor, formulez prezenta ÎNTÂMPINARE ŞI CERERE RECONVENŢIONALĂ


    La acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi precizată. Pe calea întâmpin

    ării, solicit respingerea acţiunii în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, să o respingeţi ca netemeinică şi nelegală.

    Pe calea cererii reconvenţionale, solicit obligarea reclamantului-pârât Mărieş Teodor la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine cauzat prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, precum şi pentru acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR). Solicit de asemenea amendarea reclamantului pentru introducerea cu rea-credin

    ţă a unei cereri vădit netemeinice, conform art.108 ind.1 pct.1 lit.a C.p.c., sens în care vă rugăm să apreciaţi că se impune cu tărie o asemenea măsură, întrucât din probele pe care le vom administra în cauză rezultă că acţiunea a fost introdusă de către reclamant cu rea-credinţă, acesta dorind vexarea subsemnatului.

    MOTIVE:

    ÎN FAPT: reclamantul a formulat o acţiune prin care a solicitat obligarea mea la plata sumei de 10.000 RON cu titlul reparaţie a prejudiciului moral suferi de acesta datorită publicării de către cotidianul „Evenimentul Zilei” din data de 13.06.2007 a unui articol din conţinutul căruia reiese că eu aş fi declarat că reclamantul-pârât Mărieş Teodor ar fi fost plătit de către Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne.

    Reclamantul a invocat în susţinerea pretenţiilor sale prevederile referitoare la răspundere civilă delictuală, prevăzute de disp. art. 998 Cod Civil. În

    ţeleg să invoc EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE, reclamantul pârât îndreptându-se împotriva unei persoane care nu are legătură cu pretinsul prejudiciu de imagine pe care afirmă că l-ar fi suferit.

    Potrivit disp. art. 69 din Legea nr. 3/1974 republicată, „persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţiile făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate, poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză, să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie. Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului.” Conform art. 70, organul de presă este obligat să publice, fără plată, răspunsul, în condiţiile articolului precedent, în termen de 15 zile de la primirea lui, dacă organul de presă este cotidian, sau cel mai târziu în al doilea număr de la primirea răspunsului – dacă organul de presă are o altă periodicitate, iar potrivit art. 71, refuzul de a publica sau difuza un răspuns, în condiţiile art. 70, se comunică persoanei lezate în termen de 15 zile de la primirea sesizării scrise de aceasta. Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului în termenele prevăzute în articolul precedent se consideră refuz, chiar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit alin. 1. În aceast

    ă situaţie, conform art. 72, persoana lezată poate cere judecătoriei obligarea organului de presă în cauză să publice sau să difuzeze răspunsul. Dacă instanţa judecătorească constată că refuzul este neântemeiat, obligă organul de presă să publice sau să difuzeze răspunsul în termen de 15 zile, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În cazul prevăzut în alineatul precedent, publicarea sau difuzarea răspunsului se face cu menţiunea că acesta s-a dispus prin hotărârea judecătorească, indicându-se numărul şi data acesteia, precum şi instanţa care a dat hotărârea.

    În cauza de faţă, reclamantul nu a dovedit faptul că s-a adresat cotidianul „Evenimentul Zilei” pentru a solicita un drept la replică, iar în cazul efectuării unui asemenea demers, nu a făcut dovada refuzului pârâtei de a publica dreptul său la replică .Într-o atare situa

    ţie, având în vedere că legea oferea pârâtului posibilitatea de a obţine restabilirea adevărului şi repararea pretinsului prejudiciu de imagine suferit, acesta trebuia să se îndrepte împotriva ziarului care a publicat articolul incriminat, nicidecum împotriva mea, care, potrivit legii, sunt persoană fizică, nici măcar ziarist, darămi-te „organ de presă„, aşa cum prevede legea.

    Consider că reclamantul pârât Mărieş Teodor nu se poate considera prejudiciat de afirmaţiile pe care mi le atribuie, ci de publicarea articolului în cauză, fapta prin care acesta s-ar putea considera prejudiciat fiind aceea de redactare şi publicare a articolului incriminat, singura persoană care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauza de faţă ne-putând fi decât cotidianul „Evenimentul Zilei”. Având în vedere toate aceste considerente, v

    ă rugăm să respingeţi acţiunea reclamantului Maries Teodor ca neântemeiată.

    Actiunea promovata, este inadmisibila, intrucat din punctul meu de vedere nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala.

    Dupa cum se cunoaste, pentru a putea interveni o astfel de raspundere, este necesara indeplinirea catorva conditii: fapta ilicita, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei.

    Fapta ilicita, astfel cum este privita in doctrina, trebuie sa constea intr-o actiune orin inactiune prohibita de lege, de natura sa genereze o paguba.

    Dreptul la imagine al unei persoane a fost tratat ca fiind un drept personal nepatrimonial caruia ii corespunde o obligatie generala de a nu face, de a nu-i aduce atingere. Ori, din contextul evocat de catre reclamant, nu se demonstreaza ca in mod cert subsemnatul as fi savarsit fapte de natura sa-mi atraga raspunderea civila.

    Prejudiciul moral, descris in cererea introductiva, nu este dovedit, decat printr-o raportare la activitatea extra-profesională a reclamantului (calitatea sa discutabilă de preşedinte al unei asociaţii).

    Psihologia moderna, stabileste intr-adevar status-ul individului pe baza realizarilor sale, insa nu se observa faptul ca pentru a putea caracteriza moralitatea unei persoane este necesara identificarea si altor aspecte socio-umane: familia, prietenii, apartenenta la alte grupuri sociale etc.

    Ori reclamantul insista sa se identifice doar prin atingerea laturii extra-profesionale, care in mod cert nu se suprapune cu moralitatea in sine. De fapt, prejudiciul moral, pe care-l invedereaza reclamantul, nu constituie decat o dizertatie pe tema laturii unui renume de „revoluţionar onest”, care nu este dovedit, ba dimpotrivă, din lecturarea materialelor de presă apărute în mai multe publicaţii, ne fac dovada existenţei unei imagini publice… cel puţin controversate.

    Legatura de cauzalitate, dintre presupusa faptă ilicită şi presupusul rezultat vătămător, nici măcar nu este mentionata in cererea de chemare in judecata, de altfel acest fundament logico-juridic pentru stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, fiind imbratisat mai mult in doctrina penala, în situaţia de faţă pentru infracţiuni dezincriminate (cum ar fi infracţiunea de calomnie prin intermediul presei).Vinovatia subsemnatului la savarsirea evenimentului prejudiciabil nu poate fi luata in considerare cata vreme nu este lamurita imprejurarea privind afirmatiile pagubitoare sau provenien

    ţa certă a acestor afirmaţii.

    Cat priveste sanctiunea ce se doreste a fi aplicata, din punctul de vedere al prejudiciului de imagine creeat, trebuie avut în vedere si faptul in presa „orice ziar traieste o zi” sens in care practic stirea care ar fi trebuit sa creeze o paguba nu mai este demult in atentia publicului larg, si implicit nici eventualul prejudiciu moral nu ar mai putea subzista.

    Cu privire la cererea reconvenţională, apreciez că pârâtul mi-a creeat un prejudiciu de imagine atât prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, cât şi prin acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR).

    PROBE: solicit proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din cadrul dezbaterilor.ÎN DREPT: îmi întemeiez întâmpinarea

    şi cererea reconvenţională pe disp. art. 115-120 Cod Procedură Civilă.

    Pentru pârâtul reclamant Ene Viorel,

    avocat Rapcea Mihai

    ___________________ 29.01.2009

    DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    septembrie 2019
    L Ma Mi J V S D
    « apr.    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii