Dosarul Mineriadei: Inalta Curte a sesizat Curtea Constitutionala cu sase exceptii de neconstitutionalitate

Comentarii 0

Inalta Curte a sesizat Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) cu sase exceptii de neconstitutionalitate in Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, in care au fost trimise in judecata, pentru crime impotriva umanitatii, 14 persoane, intre care fostul presedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul sef al SRI Virgil Magureanu si fostul lider sindical Miron Cozma.

Potrivit minutei instantei, exceptiile au fost ridicate de Inalta Curte, dar si de generalul in rezerva Vasile Dobrinoiu – fost comandant al Scolii Militare Superioare de Ofiteri a Ministerului de Interne, de colonelul in rezerva Petre Peter – fost comandant al Unitatii Militare 0575 Magurele, de generalul in rezerva Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general al Romaniei, de Virgil Magureanu, director al Serviciului Roman de Informatii si de Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor. Deciziile de sesizare a CCR sunt definitive.

Instanta a respins alte patru cereri de sesizare a CCR.

Ce contin exceptiile trimise la CCR

1. Exceptia ridicata din oficiu de Inalta Curte vizeaza articolele 20 alin. (1) si 21 alin. (1) din Codul de Procedura Penala. Acestea privesc constituirea ca parte civila si introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente.

2. Exceptia ridicata de Vasile Dobrinoiu vizeaza articolul 56 alin. (5) din Codul de Procedura Penala. Aceasta priveste competenta procurorului si organele de urmarire penala si competenta acestora si competenta organelor judiciare.

„Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savarsirea infractiunilor comise de militari, urmand a fi sesizata instanta competenta”

3. Exceptia ridicata de Petre Peter vizeaza dispozitiile din articolul 439 alin. (1) din Codul Penal, care stabilesc infractiunile contra umanitatii.

4. Exceptia ridicata de Mugurel Cristian Florescu vizeaza dispozitiile art. 311 si art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Acestea privesc compunerea completelor de judecata de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

5. Exceptia ridicata de Virgil Magureanu vizeaza dispozitiile art. 56 alin. (5) din Codul de Procedura Penala. Acesta priveste competenta procurorului si organele de urmarire penala si competenta acestora si competenta organelor judiciare.

„Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.”

6. Exceptia ridicata de Viorel Ene vizeaza dispozitiile art. 21 alin. (1) din Codul de Procedura Penala, art. 282 alin. (1) din CPP si art.346 alin.4 din CPP. Acestea stabilesc introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente, nulitatile relative si plangerile impotriva masurilor si actelor de urmarire penala

Victimele Mineriadei nu renunţă la proteste: „Iliescu a dat ordin ca armata să fie dotată cu muniţie de război”

Comentarii 0

Viorel Ene

Cei cinci membri ai AVMR intraţi în greva foamei pentru deschiderea integrală a dosarul Mineriadei şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi de moartea şi distrugerea din iunie 1990 şi-au încetat joi protestul lor extrem, după şapte zile în care autorităţile i-au ignorat.

Potrivit preşedintelui AVMR, Viorel Ene, peste protestul AVMR s-a pus capac, căci PSD-ul a anunţat peste tot că va câştiga alegerile, iar instituţiile aservite vor să-i protejeze „pe urmaşii FSN-ului”. În consecinţă, victimele mineriadelor se vor adresa Procurorului General, pentru a-i arăta ce se întâmplă cu dosarul şi cer trimiterea vinovaţilor în instanţă. În cazul în care autorităţile statului român vor continua să rămână surde la cererile victimelor mineriadelor, AVMR se va adresa CEDO, la Strasbourg.

„Am trimis la CEDO documente şi, dacă nu va exista niciun fel de reacţie pe plan intern, vom face protest la Strasbourg, să facem public ce se întâmplă. Lucrurile pentru noi apar destul de triste şi grave, dacă PSD-ul va câştiga, se vor face cercetări încă 20 de ani… Asta e mersul, primul semnal a fost de la Jandarmerie, care a intervenit în forţă, poate se sperie lumea. Au speriat câţiva, am rămas din 10 grevişti ai foamei 7, apoi 5, au fost supuşi la un stres foarte mare, sunt oameni de o anumită vârstă. Dar, chiar dacă suntem oameni de o anumită vârstă, nu vom renunţa niciodată la aflarea adevărului şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi.”, a declarat Ene.

Articol publicat în Epoch Times România(http://epochtimes-romania.com/video/victimele-mineriadei-nu-renunta-la-proteste-iliescu-a-dat-ordin-ca-armata-sa-fie-dotata-cu-munitie-de-razboi—1814)

Dan Voinea si Doru Maries. Doi afaceristi penali ce au pus pe picioare o adevarata Fabrica de certificate.

Comentarii 0

In atentia dlui general Ion Vasilache

Cateva material de presa – necontestate in niciun fel de catre cei vizati – Dan Voinea si Doru Maries. Doi afaceristi penali ce au pus pe picioare o adevarata Fabrica de certificate.

http://adevarul.ro/news/societate/mesterul-surpriza-fabrica-revolutionari-procurorul-dan-voinea-1_50ad4ba87c42d5a66392760e/index.html

Meşterul-surpriză din fabrica de revoluţionari: procurorul Dan Voinea

5 august 2011, articol de Cristian Delcea

Doru Mărieş (stânga), alături de Dan Voinea în operaţiunea care a umplut România de revoluţionari cu certificate

Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzător, către două personaje care au pozat permanent în apărători ai Revoluţiei: Dan Voinea şi Doru Mărieş.

„Adevărul“ vă arată cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluţionari cu patalama.

Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode.

Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine făcute la sfârşitul anului 2004.

La „butoane” s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989″, şi fostul procuror militar Dan Voinea.

Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptată o nouă „lege a recunoştinţei” faţă de eroii Revoluţiei, Legea 341.

Aceasta deschidea perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru grosul revoluţionarilor, este vorba de aşa-zişii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite”. Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor şi îşi propunea să elimine impostorii, solicitând, pe lângă declaraţiile altor trei participanţi la evenimente, şi alte documente care să ateste participarea activă în Revoluţie.

O lună mai târziu, în august 2004, fără a avea în aparenţă nicio legătură cu adoptarea Legii 341, Asociaţia „21 Decembrie 1989″ depune la Parchetul Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluţiei.

La 7 decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor cu privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de 102 persoane, printre care şi nume grele precum Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu.

Pe edificiul acestei iniţiative, Doru Mărieş şi Dan Voinea şi-au construit un important capital de imagine, răspândind în toate părţile ideea că nimeni nu se luptă mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morţilor de la Revoluţie.

13.858 de adeverinţe semnate de Dan Voinea

Finalitatea a fost cu totul alta: prin erorile halucinante pe care le conţinea, rezoluţia din 7 decembrie 2004 era practic lovită de nulitate. Pe o coală A4, procurorul a scris cu pixul o înşiruire de persoane pe care le-a acuzat la grămadă de infracţiuni extrem de grave, fără a preciza de ce se face vinovat fiecare şi în ce împrejurări a săvărşit faptele. La niciunul dintre cei 102 nu se regăsesc datele de identitate după care ar putea fi indentificat.

La unii învinuiţi lipseşte chiar şi prenumele, cum este cazul unui oarecare colonel Ionescu, iar unii nici măcar nu mai erau în viaţă la momentul emiterii rezoluţiei. Aşa cum s-a şi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiţi era scos de sub urmărire penală imediat ce făcea o plângere către Parchet, din cauza viciilor grave de procedură făcute de Voinea.

30 de inşi au cărat un singur rănit

Adevărata „realizare” a redeschiderii dosarului este perfect reliefată într-o sinteză făcută de Parchetul General pe marginea traseului avut de Dosarul Revoluţiei de-a lungul anilor.

„După 2004, cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea părţilor vătămate şi a martorilor. (…) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au eliberat 13.858 de adeverinţe spre a le servi la preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Eliberarea acestor adeverinţe, în majoritatea cazurilor, nu avea temei legal”, se afirmă în comunicatul Parchetului General.

Cu alte cuvinte, Dan Voinea n-a făcut decât să audieze mii de persoane, mai mult sau mai puţin implicate în evenimentele din decembrie 1989, cărora le elibera adeverinţe conform cărora nu au întreprins acţiuni împotriva Revoluţiei, facilitându-le astfel preschimbarea certificatelor.

„Dan Voinea a fabricat revoluţionari. Acest maraton de audieri pe care l-a făcut a fost o afacere. Mulţi se angajau ca în schimbul adeverinţei să dea banii pe care aveau să-i primească din urmă. Sunt vreo treizeci şi ceva de inşi care declară că au luat acelaşi rănit şi l-au dus la Spitalul Militar.

Au copiat unii de la alţii ca proştii, pentru că în realitate nici n-au fost audiaţi. Nişte ofiţeri de Poliţie, detaşaţi să ajute Procuratura, îi puneau să scrie, iar la final trecea Dan Voinea şi semna”, afirmă colonelul în rezervă Viorel Tocan, revoluţionar braşovean. Teren la Snagov Prima apariţie a procurorului Dan Voinea în evenimentele din 1989 s-a produs în după-amiaza de 22 decembrie, când a sunat din Comitetul Central la Sibiu şi i-a cerut colonelului Aurel Dragomir să oprească focul.

La Sibiu a avut loc un carnajiu, între militari şi securişti, soldat cu 99 de morţi. Pe 25 decembrie, a jucat rolul de procuror în procesul soţilor Ceauşescu. A susţinut un rechizitoriu halucinant, presărat cu peste 60.000 de morţi. După 1990 a instrumentat Dosarul Revoluţiei şi a pozat în acuzator al lui Ion Iliescu, deşi în decembrie ’89 i-a făcut jocurile.

Dan Voinea are certificat de „luptător remarcat” şi, pe baza acestuia, a primit gratis un teren de 2.000 de metri pătraţi la Snagov.

Un „luptător”care s-a remarcat auzind Dosarul Revoluţiei este plin cu mii de declaraţii ale unor oameni care nu ajută cu nimic la lămurirea evenimentelor din 1989. Oameni care au ieşit şi ei pe stradă să caşte gura sau să lupte cu terorişti invizibili, dar pe care Dan Voinea i-a audiat şi le-a eliberat adeverinţe, ajutându-i să obţină certificate. Pentru o mai bună înţelegere vom da şi un exemplu.

Declaraţia lui Dănuţ Giurea, membru al Asociaţiei „Metrou” (asociaţia lui George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari, cel care a adus muncitorii de la IMGB in data de 13 iunie sa atace studentii de la Arhitectura), este una din zecile de relatări aproape identice ale „luptătorilor” din revoluţia buzoiană: „În luna decembrie 1989 eram lăcătuş-mecanic la Întreprinderea de Mase Plastice Buzău. Aveam cunoştinţă despre evenimentele petrecute în perioada 16-21.12.1989 la Timişoara întrucât ascultam postul de radio «Europa Liberă». În data de 22, în timp ce mă aflam la locul de muncă – am auzit de fuga soţilor Ceauşescu. Împreună cu mai mulţi colegi am plecat spre sediul Comitetului Judeţean pentru a vedea ce se întâmplă. Am ajuns aici în jurul orei 13.30 şi am văzut foarte multă lume adunată. (…) Am scandat lozinci, iar în jurul orei 16 am plecat spre domiciliu”.

Declaraţia continuă cu „aventurile” din ziua de 23 decembrie: „A doua zi am revenit la locul de muncă, unde m-am oferit voluntar pentru paza unor obiective din oraş. (…) Grupa noastră a fost repartizată la supravegherea bazei sportive întrucât aflasem de la Ionaşcu Dumitru că pe teren vor fi paraşutate trupe de desant care ne vor ataca. Aici am rămas până în jurul orei 14.30, când a venit o altă grupă să ne schimbe. (…) În cursul zilei de 24 am auzit focuri de armă trase din zona Tribunalului şi ulterior am auzit că sediul a fost incendiat. Pe parcursul zilei am mai auzit focuri de armă trase răzleţ”.

Cam aşa s-a remarcat Dănuţ Giurea la Revoluţie, aflând de fuga Ceauşeştilor, păzind un teren de sport şi auzind focuri de armă. Acest cetăţean are titlu de „luptător remarcat pentru fapte deosebite” şi beneficiază de o indemnizaţie lunară de peste 2.000 de lei.

În mod normal, un astfel de om nu trebuia să deţină certificat de revoluţionar, pentru că nu avea niciun argument care să-l încadreze în lege. Pentru el şi pentru alte mii de impostori a fost creată stratagema care l-a avut în prim-plan pe Dan Voinea.

Axa Dan Voinea – Doru Mărieş – George Costin

Această stratagemă a fost piatra de temelie pe care s-au construit, după 2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluţionari. Teoretic, noua lege  promulgată în 2004 trebuia să înăsprească condiţiile de acordare a noilor certificate de revoluţionar, ceea ce presupunea că impostorii aveau o problemă.

Soluţia a fost ingenioasă: adeverinţele eliberate de Dan Voinea au reprezentat principalele dovezi pe care aceştia s-au bazat la preschimbare, supralicitând faptul că erau eliberate de o instituţie a statului, respectiv Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare.

Mai mult decât atât, deţinerea unei adeverinţe semnate de Dan Voinea a devenit o condiţie esenţială, fără de care certificatul de revoluţionar nu putea fi preschimbat. Chiar şi văduvele eroilor martiri, care îşi puteau atesta cu uşurinţă calitatea, erau nevoite să treacă pe la Dan Voinea pentru a li se elibera o astfel de hârtie.

Aşa s-a ajuns ca revoluţionarii să devină practic dependenţi de aceste adeverinţe, iar aici intervine o altă mutare decisivă. Sub pretextul că îi este mai uşor să găsească oamenii, Dan Voinea a acceptat să facă audierile prin intermediul asociaţiilor de revoluţionari (în Bucureşti, multe dintre audieri s-au ţinut chiar în sediul Asociaţiei „21 Decembrie”).

Concret, nu puteai ajunge să fii audiat şi să primeşti mult râvnita adeverinţă fără o programare făcută de o asociaţie de revoluţionari.

În acest fel, revoluţionarii care voiau să-şi preschimbe certificatul au devenit dependenţi de o asociaţie, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaşe afaceri bazată pe perceperea de comisioane. „E posibil să se fi luat bani. Ei, între ei, pe la asociaţii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legătură”, ne-a declarat, nonşalant, Dan Voinea.

„Avem echipă, avem valoare”

Unul dintre marii beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari. În 2004, acesta era preşedintele Asociaţiei „Metrou”, care la acea vreme număra peste 5.000 de membri cu certificat de revoluţionar, dintre care majoritatea aveau probleme mari în a se încadra în rigorile noii legi, întrucât nu făcuseră aproape nimic la Revoluţie.

Din acest punct de vedere, adeverinţele lui Dan Voinea au fost o mană cerească. La fel, şi din perspectiva subjugării revoluţionarilor faţă de asociaţii. Costin şi-a pus miile de membri din Asociaţia „Metrou” să semneze convenţii prin care aceştia se angajau să-i cedeze un procent din banii încasaţi retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasări de ordinul milioanelor de euro!

Întâmplător sau nu, între George Costin şi Doru Mărieş s-a legat, în jurul anului 2004, o prietenie strânsă, care mai durează şi în zilele noastre.

Imediat după apariţia Legii 341, Mărieş a cerut redeschiderea Dosarelor Revoluţiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând mare sesiune a adeverinţelor, iar Costin a profitat cu vârf şi îndesat.

Mărieş l-a susţinut cu vehemenţă pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat să revină la şefia Parchetelor Militare, aşa cum l-a susţinut şi pe George Costin când acesta a preluat funcţia de secretar de stat al revoluţionarilor, în octombrie 2010.

După numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei „21 Decembrie”, în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat, deşi ştia foarte bine că acesta are o biografie mai mult decât pătată. „Pe probleme de documentaţie, de arhivă, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem echipă, avem valoare”, declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.

Repere din biografia unui şef de asociaţie

Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, poate cea mai cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară.

Asta şi pentru că Mărieş s-a priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice, dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi articolele pe foamea mea”; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii” de certificate.

Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la Revoluţia din Bucureşti, iar  apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului 1990.

După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din Piaţa Universităţii şi s-a retras, pe 24 mai, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi” de autorităţi, oferindu-i un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor” minerii.

Mărieş, mediatizat de revista Securităţii

Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii şi, implicit, Opoziţia. „De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar pentru laşi”, spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare.

„Le-am cumpărat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC”. Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie”, susţine că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri:

„Eu am un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de revoluţionari. Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile lor„.

Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa”, care la începutul anilor ’90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa” a publicat în 1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş. Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic” din democraţia lui Iliescu. Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu. Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze, moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit.

Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa”: „Doru Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic”.

„Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei”, se apără acum impostorul Mărieş.

http://www.evz.ro/certificate-de-revolutionari-1060726.html

EVZ a descoperit: Fabrica de certificate false pentrurevoluţionari încă funcţionează

marţi, 08 octombrie 2013 |

04_revolutie

Numai în ultimii nouă ani, România a fost prejudiciată de 256 de milioane de euro, bani care au fost încasaţi ilegal de falşii eroi ai Revoluţie din 1989. Aceştia continuă să primească indemnizaţiile, pentru că nimeni nu i-a tras la răspundere până acum.
„Evenimentul zilei” continuă dezvăluirile despre una dintre cele mai mari înşelătorii din ultimii 24 de ani. O treime din certificatele de revoluţionar au fost eliberate cu încălcarea legii. Posesorii acestora au încasat indemnizaţii în mod fraudulos, în ultimii nouă ani, în valoare de peste un sfert de miliard de euro, bani proveniţi din bugetul de pensii, care înregistrează deficit. De altfel, aceştia continuă să încaseze veniturile care nu li se cuvin, întrucât nimeni nu a reuşit, până acum, să-i tragă la răspundere şi să stopeze acest fenomen.

„Revoluţionari” pe bază de şpagă

Potrivit unor statistici precare ale Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), România are, în momentul de faţă, aproximativ 21.500 de revoluţionari cu patalama. Trebuie luat în calcul faptul că multe din registrele în care erau evidenţiate persoanele care au primit certificate au fost distruse sau făcute pierdute.

Certificatele de revoluţionar au fost eliberate în două tranşe, primele – în perioada 1990 – 1992, următoarele – în perioada 1996 – 1997. Marea fraudă s-a produs din 2004, după adoptarea Legii nr.341/2004, a recunoştinţei faţă de eroii Revoluţiei.

Acest act normativ prevedea preschimbarea tuturor certificatelor de revoluţionar. Preschimbare, nu eliberare de noi certificate. În mod paradoxal, după preschimbarea certificatelor de revoluţionar deja existente, numărul de luptători cu merite deosebite în evenimentele din decembrie 1989 s-a majorat cu vreo 7.000 de persoane.

Funcţionari mai vechi din SSPR au declarat pentru EVZ, sub protecţia anonimatului, că revoluţionarii falşi au dat câte o şpagă consistentă celor care au condus instituţia în perioada respectivă.

Mita s-a întors cu vârf şi îndesat în conturile celor care au ştiut pe cină „să ungă”, deoarece fiecare din cei 7.000 de falşi revoluţionari a încasat în ultimii nouă ani cel puţin 36.600 de euro de căciulă numai din indemnizaţiile de luptători în Revoluţie. Pe lângă aceste drepturi, se adaugă toate celelalte avantaje conferite de legea recunoştinţei.

Certificate eliberate pe baza unei ştampile, pe o hârtie

Daniel Pavel, fost revoluţionar, actual şef de cabinet al lui Victor Socaciu, a explicat pentru EVZ cum a fost posibil ca Guvernul României să elibereze 7.000 de certificate false de revoluţionar: „Sunt mai multe categorii de beneficiari de astfel de certificate. O primă categorie e reprezentată de cei care au depus dosare de preschimbare a vechiului certificat, în contextul în care nu aveau certificat.

Cu toate acestea, respectivii au primit certificat de revoluţionar perfect valabil. O altă categorie este formată din cei care s-au prezentat la ghişeele SSPR cu o simplă hârtie albă, pe care era trecută o frază în care se spunea că respectiva persoană a depus dosar de preschimbare în timpul prevăzut de lege.

Acea hârtie era ştampilată şi semnată de un director din SSPR. Numai pe baza acelei hârtii, persoana respectivă a primit certificat de revoluţionar. Mai există câteva categorii, dar beneficiarii sunt mai puţini la număr. De exemplu, există 107 copii care au primit certificate, mai sunt foşti militari şi membri ai gărzilor patriotice, oameni care au fost trimişi să apere instituţiile statului în Decembrie 1989, care au primit ulterior certificate de luptători cu merite deosebite”.

Se încearcă anularea certificatelor false 

Victor Socaciu, secretarul de stat care conduce în momentul de faţă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a declarat, în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, că a cerut, luna trecută, anularea în instanţă a aproximativ 7.000 de certificate de revoluţionar: „Avem indicii temeinice că aceste certificate au fost eliberate cu încălcarea legii, unor persoane care n-au avut nicio legătură cu Revoluţia română. Am trimis adrese către toate instanţele din ţară, pentru a anula aceste documente. Casa Naţională de Pensii urmează, după decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei, să recupereze banii încasaţi ilegal de aceşti aşa-zişi revoluţionari”.

Şarlatanii Revoluţiei

Daniel Pavel, fost revoluţionar, actual şef de cabinet al lui Victor Socaciu, a explicat pentru EVZ cum a fost posibil ca Guvernul României să elibereze 7.000 de certificate false de revoluţionar: „Sunt mai multe categorii de beneficiari de astfel de certificate. O primă categorie e reprezentată de cei care au depus dosare de preschimbare a vechiului certificat, în contextul în care nu aveau certificat. Cu toate acestea, respectivii au primit certificat de revoluţionar perfect valabil.

O altă categorie este formată din cei care s-au prezentat la ghişeele SSPR cu o simplă hârtie albă, pe care era trecută o frază în care se spunea că respectiva persoană a depus dosar de preschimbare în timpul prevăzut de lege. Acea hârtie era ştampilată şi semnată de un director din SSPR. Numai pe baza acelei hârtii, persoana respectivă a primit certificat de revoluţionar.

Mai există câteva categorii, dar beneficiarii sunt mai puţini la număr. De exemplu, există 107 copii care au primit certificate, mai sunt foşti militari şi membri ai gărzilor patriotice, oameni care au fost trimişi să apere instituţiile statului în Decembrie 1989, care au primit ulterior certificate de luptători cu merite deosebite”. Securiştii au devenit revoluţionari Daniel Pavel a mai precizat că printre cei care au primit ilegal certificate de revoluţionari se numără şi câteva sute se securişti sau foşti colaboratori ai Poliţiei Politice a lui Nicolae Ceauşescu. „Aceştia s-au infiltrat printre manifestanţi în decembrie 1989, iar după ce a murit Ceauşescu s-au transformat în revoluţionari.

După 1990, au venit la SSPR, au depus dosare şi au primit certificate de revoluţionar. Potrivit legii, cei care au colaborat cu Securitatea nu pot beneficia de certificate de revoluţionar. CNSAS a trimis în instanţă câteva sute de dosare cu revoluţionari care au fost depistaţi în arhiva instituţiei ca şi colaboratori ai fostei Poliţii Politice.

Câteva zeci de dosare au fost deja finalizate, iar SSPR a cerut Casei Naţionale de Pensii să le taie îndemnizaţia şi să recupereze banii de la aceştia, pe care i-au încasat ilegal”, a mai afirmat Daniel Pavel.

Adevăraţii eroi au rămas fără titluri 

În timp ce a eliberat 7.000 de certificate unor revoluţionari care au stat acasă la televizor, SSPR refuză să-i pună în drepturi pe urmaşii celor care şi-au dat viaţa în Decembrie 1989, în ciuda faptului că aceştia au şi o decizie judecătorească. Silviu Stan avea 19 ani în Decembrie 1989. În vâltoarea evenimentelor din iarna respectivă, Silviu a fost împuşcat în spate, în zona Pieţii Universităţii. A fost internat de urgenţă la Spitalul Militar, dar nu a mai putut fi salvat. A murit în februarie 1990 şi a fost îngropat în Cimitirul Eroii Revoluţiei.

Mama sa, Elena Stan, a primit pe 16 mai 1991 certificat de moştenitor al eroului martir. A beneficiat de toate drepturile conferite de această hârtie până în vara anului 2004, când a apărut Legea nr. 341/2004, care îi obliga pe toţi posesorii de certificate să se prezinte la SSPR), pentru a le preschimba.

Refuză să pună în aplicare decizia ÎCCJ 

„A depus dosar, dar nu a primit certificatul preschimbat. Am făcut tot felul de memorii şi petiţii, dar degeaba. SSPR a refuzat pur şi simplu, fără să ne ofere explicaţii, să ne elibereze certificatul. Eu cred că au dat certificatul nostru altcuiva, care n-avea dreptul”, a declarat, pentru EVZ, Nicolae Ionescu, vărul eroului-martir. Familia eroului-martir a dat în judecată SSPR, deoarece refuză să elibereze certificatul preschimbat. După câţiva ani de judecată, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis, pe 16 ianuarie 2013, că SSPR trebuie să elibereze familiei eroului martir Silviu Stan certificatul preschimbat. „Deşi avem o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei, Victor Socaciu, şeful SSPR, refuză în continuare să ne elibereze certificatul. Nu am primit nicio explicaţie. Cui să mă adresez pentru a ni se face dreptate?”, se întreabă vărul eroului-martir. Silviu Stan a fost împuşcat la Revoluţie. Avea 19 ani

Bugetul de pensii, grav afectat

 Paguba de 256 de milioane de euro reprezintă suma minimă plătită celor 7.000 de falşi revoluţionari. Potrivit Legii nr. 341/2004, privind recunoştinţa faţă de revoluţionari, posesorii de certificate primesc o indemnizaţie de 1,10 – 2 raportată la salariul mediu pe economie. Calculul făcut de EVZ reprezintă salariul mediu pe economie (furnizat de Institutul Naţional de Statistică) plus 10% din acesta – procentul minim de indemnizaţie, înmulţit cu lunile din perioada august 2004 – august 2013 şi cu cei 7.000 de beneficiari. Problema acestor bani o reprezintă faptul că au fost plătiţi din bugetul de pensii, deoarece indemnizaţiile revoluţionarilor se achită de către Casa de Pensii. Bugetul de pensii înregistrează deficit de mai bine de 10 ani. În ultimii ani, România s-a împrumutat la FMI pentru a putea avea bani de pensii.

Casa de Pensii a sistat plata a 97 de „revoluţionari” 

Într-un răspuns trimis EVZ, reprezentanţii Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) ne-au declarat că au primit de la SSPR deciziile de anulare a 97 de certificate, asupra cărora există decizii definitive şi irevocabile ale instanţei. Cu privire la recuperarea banilor, CNPP precizează: „Casele teritoriale de pensii au procedat la încetarea plăţii drepturilor încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţii conform Legii nr.341/2004 şi la emiterea deciziilor de debit în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit de către beneficiari”.

Reprezentanţii CNPP nu au putut să ne ofere o situaţie exactă a sumelor pe care le au de recuperat, deoarece „această situaţie este în continuă evoluţie, iar reţinerile se realizează de către casele teritoriale, acest aspect nefiind unul dintre indicatorii statistici uzuali”.

Susţinuţi de regimul lui Iliescu

Istoria „Fabricii de revoluţionari” începe în regimul Iliescu. Pe 18 decembrie 1990 a fost promulgată „Legea 42 pentru cinstirea memoriei eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, precum şi răniţilor din timpul Revoluţiei”.

Astfel, legea prevedea indemnizaţii lunare, terenuri, spaţii comerciale, scutire de impozite, gratuitate pe mijloacele de transport.

Apoi a izbucnit un adevărat scandal, pentru că revoluţionarii „valizi” voiau şi ei aceleaşi drepturi. Aşa că Dan Iosif a propus în Parlament şi, în august 1992, a fost aprobat un amendament la Legea 42 care introducea şi titlul de luptător remarcat.

Aşa a început afacerea cu certificatele de revoluţionar, în spatele căreia, multă vreme, s-a aflat celebrul Bebe Ivanovici, despre care s-a scris că ar fi eliberat peste 40.000 de certificate.

În 1997, Ion Caramitru, la acea vreme ministru în Guvernul Ciorbea, a propus modificarea Legii 42 pentru a eradica impostorii.

Noul proiect prevedea acordarea de certificate de luptători doar pentru cei care s-au înfruntat cu forţele de represiune.

Însă Dan Iosif împreună cu mai mulţi revoluţionari a intrat în greva foamei, iar Ciorbea a cedat. În 2004, a venit Legea 341, care prevedea preschimbarea certificatelor de revoluţionar existente, după o reverificare a dosarelor.

„Fabrica de certificate” ia amploare, apar încă 7.000 „eroi”

Aproape toţi şefii care au trecut pe la SSPR au avut probleme cu legea. Ultimul, George Costin, a fost arestat la începutul anului 2012. Potrivit procurorilor DNA, acesta a reuşit să obţină cel puţin 600.000 de euro, drept mită pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar.

În dosar se regăsesc şi interceptări telefonice, din care reiese că George Costin şi apropiaţii săi foloseau termen gen „cârnaţi”, în loc de bani, astfel încât să nu fie prinşi. Fostul secretar de stat ameninţa martorii acoperiţi din dosar şi plănuia să-l asasineze pe procurorul de caz.

Despre partenerul de afaceri al lui Doru Maries:

George Costin, este un fesenist/pesedist sadea, activist al aşa-zisului Bloc Naţional al Revoluţionarilor, al cărui preşedinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitoreşti feseniste care dădeau la cap studentilor, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură.

Intr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR se afirma:

„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 – Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.

La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.

Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» – aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.

După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.

Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“.

http://roncea.net/index.php/foto-video/item/78-deputatul-liberal-raymond-luca-flegmeaza-peste-cadavrul-lui-trosca

Despre modalitatea infractionala de actiune a partenerului lui Doru Maries

Procurorii DNA Arges au dat publicitatii, vineri, cateva fragmente din interceptarile telefonice care se afla la dosarul fostului secretar de stat pentru problemele revolutionarilor George Costin.

Fostul secretar de stat si cei doi membri ai asociatiei de revolutionari de Metrou, Mihai Bolocan si Serafim Cotenescu, au fost arestati preventiv, marţi, pentru 29 de zile. Costin este acuzat de comiterea infractiunilor de folosire a influentei ori autoritatii in scopul obtinerii pentru sine de bani sau de foloase necuvenite, in forma continuata, spalare a banilor, in forma continuata si constituire a unui grup infractional organizat.

Conform DNA, Costin si-a suplimentat conturile personale cu 2,47 de milioane de lei noi, in urma tranzactiilor cu certificate de revoluţionar.

Procurorii DNA sustin in motivarea arestarii preventive ca inculpatii “au efecutat demersuri pentru a compromite credibilitate organului de urmarire penala”, livrand informatii catre media, in special catre OTV.

In stenogramele procuraturii,  Costin discuta cu doi dintre “adjunctii lui” Serafim Cotenescu si Mihai Bolocan si le cere informatii despre procurorii care ii anchetau. Intr-o discutie telefonica, datata 10 ianuarie 2012, Costin i-a cerut lui Cotenescu să obţină informaţii despre procurorii care erau pe urmele lor.

„Da, domnu` ministru… si… va spun eu… Il aranjez… Daca nu… daca vreti sa va aduc o mana, o mana va aduc, daca vreti”, a spus Serafim Cotenescu, presedintele unei asociatii de revolutionari din Campulung Muscel.

Costin raspunde: „Spune sau nu spune, nu are importanta ca dupa aia eu ajung in instanta, dar eu vreau sa-i omor pe astia, intelegi? Eu pana nu-l omor pe procurorul asta, nu ma las!”.

In alta convorbire telefonica, Costin ii solicita unui tert suma de 1.5 milioane de euro:

George Costin: -Daca imi trimiti in cont un milion jumate de euro…
Tertul (neidentificat): De unde, ce esti nebun?
George Costin: Vii tu cu geamantanul…
Tertul: Doamne…
George Costin: Cu vreo trei-patru milioane
Terţul: Ce, eu sunt Becali, mai, nene, ma
George Costin: Nu stiu ma! Pai, ba, ieri ai plecat ca un nabab de aicea cu treizeci de adeverinte!.
Convorbire telefonica din 2 iulie 2010 – Costin: „Jigodie ordinara! Unde-s carnatii mei?”

George Costin a încheiat contracte de reprezentare cu revoluţionarii din asociaţia sa, „Metrou”, obligându-i pe aceştia să cedeze un procent însemnat din sumele primite retroactiv de la bugetul de stat, cu titlul de indemnizaţie. Este vorba de sume care depăşeau, de cele mai multe ori, 100 de milioane de lei vechi. Într-o discuţie din 2 iulie 2010, Costin şi Bolocan (preşedintele filialei Buzău a Asociaţiei Metrou) vorbesc despre aceste tranzacţii:

Costin: Ai venit iarasi, ti-ai umplut geanta cu certificate…

Bolocan: Da, beli-mi-ai, da…

Costin: … si n-ai avut adeverinte. Da. Bun. Neinteligibil… si-ai taiat-o, nu?

Bolocan: Pai, ce sa mai stau?

Costin: Fara sa zici … neinteligibil

Bolocan: N-am dat mâna cu dumneavoastra? F…-va-n gură! Am dat mana!

Costin: neinteligibil. Jigodie ordinară! Unde-s carnaţii mei?

Bolocan: La F. Desteptule! Am invatat-o şi pe F. cum să-i prepare.

Costin. Ai scapat!

Bolocan: Domnule, tin sa-ti mulţumesc din suflet ca m-ai înţeles. M-ai inţeles, nu mai zic mai multe. Marti am sa vin sa discutam problema aia serioasa, da?

Costin: Bine.

Bolocan: Ai găsit carnaţii ma, sau nu? Ce dracu, tu esti… neinteligibil. Crezi ca am plecat cu ei la Buzau? I-am dat lui F. în mana, nebunule!

Costin: neinteligibil.

Bolocan: I-ai bagat în frigider, ma?

Costin: Cauta-i p-aia care ti i-am dat pe lista!

Bolocan: Da, dragul meu, sigur ca da. Marti am sa aduc cel puţin unul, doi să mai plateasca

http://www.nasul.tv/dna-arges-stenogramele-revolutionarilor-pe-bani/

George Costin, fost secretar de stat la SSPR pe vremea guvernului PDL Emil Boc și subsecretar de stat la SSPR în guvernarea PSD Adrian Năstase, a fost osîndit de Curtea de Apel Pitești la 7 ani închisoare, anunță Mediafax. Alți 10 inculpați au mai fost osîndiți în acest dosar, printre care rude ale lui George Costin și membri în asociația de revoluționari Metrou București (redenumită între timp asociația revoluționarilor anticomuniști), care fusese condusă de acesta.

George Costin impunea membrilor asociației sale să plătească o sumă de bani către asociație, pe baza unor contracte de reprezentare, de îndată ce își primeau certificatele de revoluționar preschimbate conform legii 341/2004 și drepturile aferente.

Hotărîrea instanței nu este definitivă. Faptele principale reținute în sarcina lui George Costin au fost inițiere și constituire de grup infracțional organizat, folosirea influenței sau autorității pentru obținere pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite și spălare de bani.

https://mariusmioc.wordpress.com/2013/12/05/7-ani-inchisoare-pentru-fostul-sef-al-sspr-george-costin/

http://www.curentul.info/2012/index2.php?option=com_content&task=view&id=69276&pop=1&page=0&Itemid=43

Șpaga de la revoluționari i-a umflat conturile lui George Costin
Fostul secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor și președinte al Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou România”, George Costin, şi cei doi membri ai asociaţiei amintite, Mihai Bolocan şi Serafim Cotenescu, au fost arestaţi ieri pentru 29 de zile, prin decizia magistraţii Tribunalului Argeş. Toți trei au fost arestați pentru constituire de grup infracțional, spălare de bani și pentru folosirea funcției sale în scopul de a obține foloase necuvenite. După pronunțare,  toți trei au fost duși apoi sub escortă în arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş. Decizia Tribunalului Argeș nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Pitești.
Revoluție în materie de inginerii financiare
Anchetatorii DNA au stabilit cum au reușit Costin și complicii săi să obțină sume importante uzitând de pozițiile pe care le ocupau.  În calitate de preşedinte al Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou România” George Costin, împreună cu mai multe persoane, între care Bolocan şi Cotenescu, au constituit şi condus, în perioada 2009 – 2011, un grup criminal care viza obținerea de bani cu concursul revoluționarilor care doreau să-și preschimbe certificatele. Grupul infracţional a fost organizat în perioada în care persoanele care aveau certificate de revoluţionar în baza Legii 42/1990 au formulat cereri pentru preschimbarea acestor acte şi pentru obţinerea adeverinţei în baza căreia ar i urmat să beneficieze de indemnizaţiile conferite de Legea 341/2004. DNA spune că acesta a fost momentul în care George Costin şi-a exercitat influenţa şi autoritatea asupra persoanelor îndreptăţite să preschimbe certificatele de revoluţionar, pentru a obţine pentru sine ori pentru altul sume de bani şi foloase necuvenite. La modul concret, în calitatea sa de preşedinte al asociaţiei, le-a impus membrilor să facă demersurile de preschimbare numai prin asociaţie şi nu în nume personal, prin Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, avertizându-i că, în caz contrar, vor fi excluşi din asociaţie. În acest fel, persoanele îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţii au fost determinate să încheie contracte de reprezentare prin care erau obligate, după obţinerea drepturilor legale, să plătească asociaţiei anumite sume de bani şi anume: 12.000 lei şi 5 % din suma totală încasată sau 15% din suma totală încasată cu titlu de indemnizaţie reparatorie începând cu anul 2004.
Mutare de aproape 2,5 milioane de lei
Ancheta a stabilit că în baza contractelor de reprezentare a fost obţinută suma totală de 9.453.390 de lei, din care 2.470.000 de lei au fost viraţi direct în conturile lui George Costin.
„Pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani, au fost încheiate 54 contracte de împrumut fictive semnate de George Costin, ca reprezentant al Aociaţiei Decembrie 1989 Metrou România, prin care ar fi fost dată cu împrumut suma totală de 5.500.000 lei unor membri revoluţionari, clauzele din contractele de împrumut fiind vădit neconforme cu realitatea, întrucât majoritatea persoanelor care au semnat contractele îşi primiseră deja drepturile în baza Legii nr.341/2004”, precizează procurorii DNA. Printre beneficiarii contractelor de împrumut au fost persoane din conducerea Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou România”, printre aceştia aflându-se şi Mihai Bolocan.  George Costin a fost destituit de premierul Mihai Răzvan Ungureanu din funcția de secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor luni, la scurtă vreme după ce a fost reținut de procurori.

http://www.curentul.info/2012/index2.php?option=com_content&task=view&id=73480&pop=1&page=0&Itemid=43

miercuri, 20 iunie 2012

Fostul secretar de stat la Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, George Costin, împreună cu mai mulți lideri ai unor asociaţii de revoluţionari, au fost trimiși în judecată de DNA pentru că au constrâns beneficiarii de indemnizaţii să le plătească ilegal comisioane. Potrivit anchetatorilor, inculpații au obţinut în acest fel aproximativ 9,5 milioane de lei, iar pentru a justifica sumele primite au încheiat contracte false de reprezentare. În acest caz au fost deferite justiției 11 persoane, între care se mai numără un avocat bucureştean şi doi angajaţi ai Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. Procurorii DNA Piteşti i-au trimis în judecată pe George Costin, în stare de arest preventiv, preşedinte al Asociaţiei Decembrie 1989 Metrou România la momentul producerii faptelor, ulterior secretar de stat la Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, şi pe Mihai Bolocan, în stare de arest preventiv, vicepreşedinte al asociaţiei şi preşedinte al Filialei Buzău al aceleiaşi asociaţii, Aurel Postelnicu, secretar general al aceleiaşi asociaţii, acuzaţi de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, spălare de bani, folosirea influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Alături de ei mai sunt judecați lideri de organizații de revoluționari din țară, dar și George Ştefan Costin și Florentina Costin, fiul și, respectiv, soția lui George Costin. Potrivit procurorilor, grupul infracţional a fost organizat în perioada în care, persoanele deţinătoare de certificat de revoluţionar în baza Legii 42/1990 au formulat cereri pentru preschimbarea acestui act şi pentru obţinerea adeverinţei în baza căreia urmau să beneficieze de indemnizaţiile conferite de Legea 341/2004. În acest sens, ei au determinat revoluționarii îndreptăţiți să beneficieze de indemnizaţii să încheie contracte de reprezentare prin care erau obligați, după obţinerea drepturilor legale, să plătească asociaţiei anumite sume de bani şi anume: 12.000 lei şi 5 % din suma totală încasată sau 15% din suma totală încasată cu titlu de indemnizaţie reparatorie începând cu anul 2004. În baza contractelor de reprezentare s-a constatat că a fost obţinută suma totală de 9.453.390 lei care a fost însuşită de toţi membrii grupului.

Bogdan Cristescu

http://www.curentul.info/2012/index.php/2012030269417/Actualitate/Fostul-secretar-de-stat-George-Costin-a-amenintat-ca-il-omoara-pe-procurorul-care-il-ancheta.html

Dosarul Represiunii din iunie 1990(Mineriada iunie 1990)

Comentarii 0

Raport despre Dosarul represiunii din iunie 1990

Iulie 2008, Bucureşti

Către:

Preşedinţia României

În atenţia

Excelenţei Sale Preşedintele României

domnului Traian Băsescu

Stimate domnule preşedinte,

Vă adresăm un memoriu cu privire la represiunea din iunie 1990 cuprinsă în ,,Dosarului Mineriadei iunie 1990”, la istoricul acestui Dosar, în vederea sprijinirii eforturilor de aflare a adevărului şi pedepsire a vinovaţilor, în interesul dreptăţii, adevărului, Justiţiei şi al victimelor.

Menţionăm că Asociaţia noastră este singura asociaţie legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfinţare (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, tragerea la răspundere a vinovaţilor, despăgubiri materiale şi morale pentru victimele mineriadelor. Membri ai asociaţiei noastre pot fi doar persoanele care dovedesc cu documente că sunt victime (evitând astfel circul ,,revoluţionarilor”).

Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu. Încercăm prin acest memoriu adresat la cel mai înalt nivel al statului român să ne aducem contribuţia în vederea desluşirii iţelor acestui controversat episod al Justiţiei româneşti. Privim strict juridic situaţia plângerilor penale (nu discutăm derularea evenimentelor).

Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.

Intenţionăm, ca reprezentanţi legali ai victimelor represiunii ordonate de Ion Iliescu şi acoliţii săi, să chemăm Statul Român în judecată în faţa forurilor europene şi internaţionale. Am făcut aceste demersuri, deoarece considerăm că 18 ani este deja prea mult pentru soluţionarea unui Dosar, mai ales că cercetările au fost încheiate. Timp de 13 ani ne-am adresat până acum tuturor responsabililor Justiţiei, la toate nivelele de autoritate.

Am pus la dispoziţia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic. Am adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.

Vă aducem la cunoştinţă, domnule preşedinte, într-o formă sintetică, istoricul acestui Dosar, fragmentările sale, datele principale şi informaţiile de substanţă juridică considerând că sunteţi ultima resursă de salvare a credibilităţii Statului Român. Ştim că deseori aţi atras atenţia public asupra importanţei acestui Dosar.

Cunoaştem implicaţiile majore ale acestui Dosar şi inferenţele politice ce privesc acest caz. S-au executat adevărate operaţiuni de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice în care s-au întrebuinţat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanţi de vârf ai Statului din Justiţie şi din alte instituţii.

Dosarele Mineriadelor sunt dosare diferite de dosarele Revoluţiei. Orice încercare de soluţionare comună nu este legală. Ele trebuiesc instrumentate şi judecate separat.

Vă rugăm, domnule preşedinte, să luaţi în considerare demersul nostru şi pentru a preîntâmpina şi risipi orice eventuală presupoziţie cu privire la calitatea noastră vă aducem la cunoştinţă, în modul cel mai ferm că acţiunea noastră juridică împotriva Statului Român nu urmăreşte culpabilizarea României în faţa forurilor internaţionale şi acuzarea grosso modo a reprezentanţilor statului român ci tocmai eliberarea României de această grea povară a elementelor corupte din Parchet şi sistemul politic.

Reţeaua de complicităţi a unor personaje vinovate de crime împotriva umanităţii (imprescriptibile), instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români, poate fi scoasă la iveală şi poate fi expusă prin acţiunea noastră juridică.

Sperăm că apropierea pragului celor două decenii va goli de conţinut plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma “stupid people” lansată de acolitul lui Ion Iliescu, comunistul Silviu Brucan.

Cu înaltă consideraţie

Preşedinte A.V.M.R.

Viorel Ene

“Dosarul Represiunii din iunie 1990”(Mineriada iunie 1990)

În urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie.

În iunie 1990 au fost depuse 47 de plângeri penale individuale de către persoane fizice, instituţii, asociaţii, reviste şi ziare ale căror sedii au fost devastate de către mineri, membri F.S.N. şi cadre ale Securităţii din unitatea specială U.M.0215, la indicaţiile Preşedintelui Ion Iliescu, a Primului Ministru Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, etc. Liga Studenţilor a strâns primele 230 de declaraţii ale victimelor şi martorilor iar organizaţii internaţionale ca Amnesty International şi IGFM din Germania au preluat şi mediatizat Dosarul represiunii realizat de studenţi.

Plângerile depuse la Parchet de către persoanele fizice, Universitatea Bucureşti, Institutul de Arhitectură, U.M.R.L., membrii Ligii Studenţilor au fost “făcute pierdute”, într-o primă etapă. Ulterior, datorită presiunii publice, Parchetul s-a făcut că se ocupă de de cazul morţilor prin împuşcare.

Procurorul Eugen Vasiliu (în prezent avocat), şi-a exercitat atribuţiile ameninţând membrii familiilor celor decedaţi ,,să-şi ţină gura” şi a încercat prin intimidare şi ameninţare să transforme victimele în ,,atacatori ai instituţiilor statului”. În perioada regimului Iliescu, toate demersurile victimelor represiunii din iunie 1990 de obţinere a unei soluţii juridice au fost marcate de eşec. Muşamalizarea a mers până acolo încât a existat chiar şi o iniţiativă de tocare şi distrugere a declaraţiilor şi probelor depuse la Parchet.

Formarea “Dosarului Mineriadei iunie 1990”

Până la înfiinţarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar privind represiunea din iunie 1990.

În data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format “Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili şi militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovaţi de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor.

Iniţial dosarele au fost repartizate către Secţia Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către Secţia Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul ,,Mineriada 1991”. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 şi 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.

Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât şi ale reprezentanţilor ziarelor, asociaţiilor şi instituţiilor devastate de mineri şi de activiştii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secţiile de poliţie, Poliţia Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului Bucureşti, etc. unde zăceau în nelucrare de mulţi ani).

De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat iniţial Secţia Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov şi echipa sa.

Au fost audiate peste 800 de parţi vătămate şi s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate şi mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990).

Cercetările păreau să se desfăşoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului “Ţigareta II”, “Dosarul Mineriadei iunie 1990” fiind abandonat.

În urma nenumăratelor solicitări şi demersuri făcute de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol şi incredinţat unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea şi procurorul militar Surdescu Gheorghe.

Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de preşedintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susţinut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns preşedinte asumându-şi public fenomenul Pieţei Universităţii şi angajându-se că vor fi soluţionate “cu celeritate” Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. Cum s-a ţinut de promisiune ştim cu toţii astăzi.

“Soluţia” NUP-ului din 1998 dată întregului dosar 160/P/1997

Spre surprinderea şi nemulţumirea noastră, în decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus soluţia de Neîncepere a Urmăririi Penale (N.U.P.), în data de 16.09.1998, decizie supervizată şi aprobată de către procurorul militar Dan Voinea, şef al Secţiei Militare din Parchetul General.

În urma solicitării de infirmare a soluţiei, a numeroase proteste şi mitinguri organizate de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, a presiunilor mediatice şi ale opiniei publice, a nenumăratelor demonstraţii (inclusiv audienţă la Preşedintele României Emil Constantinescu), soluţia de Neîncepere a Urmăririi Penale a fost infirmată şi s-a redeschis dosarul în data de 14.10.1999, după un an de tergiversări.

Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea şi colonelului procuror militar Vasile Doană.

Procurorul militar Dan Voinea a împărţit dosarul în 4 dosare şi anume: dosarul 74/P/1998 ; 75/P/1998 ; 76/P/1998 ; 77/P/1998:

  1. Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin împuşcare ale victimelor: Lepădatu Mitriţă, Mocanu Velicu Valentin, Duncă Gheorghe, Drumea Dragoş şi a altor 18 răniţi prin împuşcare.
  1. Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilităţi de stat, ce se presupune că au dispus sau acceptat ca la soluţiunile de restabilire a ordinii publice să participe, alături de organele abilitate şi unele categorii ale populaţiei civile (în special mineri), deşi legea şi Constituţia nu permitea asemenea cooperări.
  1. Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalităţii ştatelor de plata întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală.
  1. Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 în loc de 6.

Primul Rechizitoriu parţial trimis pe instanţă

De dosarul 74/P/1998 s-a ocupat în principal procurorul militar colonel Vasile Doană. Acest dosar a fost instrumentat şi trimis în instanţă în data de 18.05.2000. Au fost puşi sub acuzare pentru infracţiune de instigare la săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, numiţii: general în rezervă, Chiţac Mihai, fost ministru de interne; general în rezervă, Andruţa Gheorghe, fost adjunct al ministrului de interne; colonel în rezerva Cătălin Traian, fost şef al secţiei de pază şi control acces în sediul Ministerului de Interne; colonel în rezervă, Costea Dumitru, fost comandant al Batalionului de Jandarmi Ploieşti; colonel în rezervă, Constantin Vasile, fost ofiţer activ din cadrul Comandamentului Trupelor de Paraşutişti; lt. col. Protopopescu Marian din cadrul U. M. 0209 Bucureşti; lt. col. Badiu Marian; mr. Pătulea Cristinel şi mr. Petcu Gabriel (toţi trei din U.M. 0756 Ploieşti); precum şi lt. Ferentz Marian din U.M. 0223 Bucureşti şi plt. maj. Axinteoaiei Mircea-Romică din U.M. 0248 Bucureşti, care au ordonat şi executat să se tragă cu armamentul din dotare şi cu muniţie de război asupra populaţiei civile neînarmate.

În perioada 2000-2003, acest dosar s-a judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde judecătorii au hotărât retrimiterea dosarului la Parchetul General Secţia Militară pentru suplimentarea probelor. Procurorul Dan Voinea în mod intenţionat a trimis la instanţă un rechizitoriu prost întocmit deşi existau probe decisive pentru inculparea vinovaţilor. De menţionat că procurorul militar generalul Dan Voinea nu a trecut printre învinuiţi şi persoana preşedintelui Ion Iliescu.

S-a demonstrat astfel reaua credinţă şi implicarea în apărarea infractorilor a procurorului Dan Voinea, aceeaşi persoană care în anul 1998 a dat soluţia de NUP – Neînceperea Urmăririi Penale în tot dosarul ,,Mineriadei iunie 1990”.

Dosarul a zăcut ulterior în nelucrare la Parchetul Militar deşi procurorul Levanovici Mircea avea sarcina de serviciu să instrumenteze şi soluţioneze dosarele Mineriadei din iunie 1990.

Al doilea NUP în dosarul 74/P/1998

Urmărind exemplul generalului procuror militar Dan Voinea colonelul procuror militar Levanovici Mircea a propus Neînceperea Urmăririi Penale iar generalul Samoilă Joarză, numit de Ion Iliescu în fruntea Parchetului Militar, imediat după venirea la putere a PSD a confirmat şi supervizat soluţia.

La protestele Asociaţiei noastre soluţia de N.U.P. a fost infirmată şi acest dosar a fost repartizat (împotriva dorinţei noastre) procurorului militar colonel Viorel Siserman la care s-a adăugat şi generalul procuror militar Dan Voinea deşi acesta din urmă nu mai avea dreptul să instrumenteze acest dosar, deoarece o mai făcuse o dată. Manevra juridică efectuată de generalul Voinea a constat în principal din schimbarea încadrării inculpaţilor din instigare la infracţiunea de omor deosebit de grav la participaţiune improprie, faptă deja prescrisă.

În anul 2006, premergător intrării României în UE, Monica Macovei, ministru al Justiţiei, în scopul armonizării Codului de Procedură Penală cu legislaţia europeană, modifică paragraful referitor la compentenţa instanţelor civile de a cerceta cazurile în care sunt cuprinşi civili şi militari. România pierduse deja şase procese la CEDO tocmai datorită neconcordanţei Codului de Procedură Penală cu normele juridice europene. Conform viziunii europene instituţia Parchetului Militar este vetustă, de inspiraţie sovietică şi corespunde unei perioade revolute fiind condamnate general „arhaismele bolşevice ale instanţelor militare”. Practica europeană arată că procurorii militari anchetează dosare ale civililor, numai în condiţii de război sau în situaţii excepţionale.

Clasa politică şi juriştii din parlament au avut cunoştiinţă de practica CEDO în materie, dar prin Legea 356/2006 au permis continuarea proceselor în curs cu civili de către magistraţii militari. Se putea anticipa apariţia unor excepţii de neconstituţionalitate pe aceasta temă, iar fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, ar fi avut obligaţia să prevină acest lucru.

În cursul anului 2007 prevederea introdusă de Monica Macovei în Codul de Procedură Penală va fi folosită în procese aflate pe rol şi care implicau cadre militare şi civili. Dosarul celebru al generalului SRI Ovidiu Soare care îl implica şi pe fostul consilier prezidenţial, contraamiralul “Cico” Dumitrescu, va fi unul dintre primele în care apărarea va ridica excepţii de neconstituţionalitate – care vor fi admise.

Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să predea dosarul Secţiei Civile din Parchetul General nesocotind Decizia Curţii Constituţionale nr. 610 din data de 20.06.2007, prin care dosarele în care erau implicaţi civili şi militari, în mod obligatoriu, trebuiau să treacă la Secţia Civilă.

L-a pus sub acuzare pe Ion Iliescu în momentul în care nu mai avea calitatea să facă acest lucru, a disjuns dosarul 74/P/1998, a trimis parţial Dosarul în care era implicat Ion Iliescu la secţia Civilă şi a trimis restul în instanţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încălcând grav legile în vigoare, tergiversând cercetarea şi punerea sub acuzare a vinovaţilor. Instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat că Generalul procuror militar Dan Voinea nu avea voie să instrumenteze acest caz, deoarece mai instrumentase o dată acest Dosar.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Secţia de Urmărire Penala şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.

Dosarul cu Ion Iliescu a ajuns la Secţia Civilă, unde soluţia de punere sub învinuire a fost infirmată de către Prim Procurorul Iacob Marius şi Procurorul General Laura Codruţa Kovesi, conform legilor în vigoare. La iniţiativa Asociaţiei noastre Procurorul General s-a sesizat în privinţa gravelor deficienţe ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.

“Rechizitoriul” Procurorului General la adresa procurorului militar Dan Voinea

Procurorul general al României Laura Coduţa Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani.

„În momentul în care a fost declinat la procurorii civili, deşi s-a susţinut că au fost audiate foarte multe persoane, că s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta când a venit arăta cam aşa: zece centimetri. Atât este dosarul care priveşte această cauză”, a mai adăugat procurorul general.

Kovesi a scos la iveală faptul că deşi nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat învinuitului, adică lui Ion Iliescu, o altă acuzaţie decât cea pentru care a început urmărirea penală. Practic, a afirmat Procurorul General, urmărirea penală a început pentru o stare de fapt, iar învinuitului i-a fost prezentată o acuzare pentru care nu se începuse o cercetare, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a dreptului la apărare. „Dacă într-un dosar de asemenea anvergură se fac astfel de erori de procedură, consider că este legitim să mă întreb care este rigoarea abordărilor normelor procedurale în celelalte dosare instrumentate de Secţia Parchetelor Militare şi de structurile sale teritoriale”, a mai spus Kovesi.

„Urmărirea penală a fost începută de procurorul militar Dan Voinea, după ce Curtea Constituţională decisese că procurorii militari nu mai au competenţa în cauzele cu civili, aşadar acesta nu avea calitatea procesuală, nu era legal investit să efectueze urmărire penală în cauză”, a afirmat Laura Codruţa Kovesi.

„Discutăm despre aflarea adevărului, dar Ion Iliescu timp de peste 17 ani nu a fost audiat în acest dosar, nici în calitate de învinuit şi nici în altă calitate. Este cazul să spunem adevărul cu privire la activitatea Parchetului Militar. Kovesi a afirmat că a fost neplăcut surprinsă să constate problemele de procedură din dosarul Mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu, având în vedere „experienţa procurorului”.

Laura Codruţa Kovesi a arătat că procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să soluţioneze dosarul referitor la Ion Iliescu, având în vedere că el este acelaşi procuror care a sesizat instanţa cu privire la Mihai Chiţac – fost ministru de Interne şi a altor patru persoane, spunând că dosarul comun a fost iniţial instrumentat de un alt procuror militar, iar generalul a pus deja o rezoluţie faţă de acuzaţi. Concret, spune Kovesi, Voinea s-a imixtionat în activitatea altui procuror.

Procurorul general al României, Laura Condruţa Kovesi, a arătat că analizând dosarul de urmărire penală au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, în 10 septembrie 2006, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezoluţia din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerând-o nelegală şi netemeinică. „Prin ordonanţa respectivă nu a fost însă desemnat procurorul care să continue urmărirea penală în această cauză. La dosarul aflat în prezent pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu există un alt înscris din care să rezulte că a fost desemnat procurorul pentru urmărirea penală. În fapt, în lipsa unei rezoluţii scrise a procurorului militar Dan Voinea, după infirmarea rezoluţiei din 14 octombrie 2005, urmărirea penală a fost continuată de către procurorul militar colonel Viorel Siserman, cel care a întocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai Chiţac, dar şi ordonanţa din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arată în rezoluţia de infirmare a soluţiei în cazul Iliescu.

Procurorul general al României a arătat că măsura începerii urmăririi penale nu putea fi dispusă de către procurorul militar Dan Voinea atâta timp cât nu era investit cu efectuarea urmăririi penale în cauză, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel încălcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

Mai mult, a mai adăugat Laura Codruţa Kovesi, procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să mai efectueze vreun act de urmărire penală în dosarul 74/P/1998 atâta timp cât instanţa supremă restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanţă. Astfel generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmăririi penale şi cu atât mai puţin nu mai putea emite vreun act de urmărire penală.

Pe de altă parte, rezoluţia de începere a urmăririi penale nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de procedura penală. Rezoluţia nu are menţionată ora când a fost dispusă măsura şi nu a fost înregistrată în registrul special, aşa cum prevedere art. 228 din Codul de procedură penală.

Deşi rezoluţia de începere a urmăririi penale nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale imperative şi procurorul militar Dan Voinea era incompatibil şi nu era învestit cu soluţionarea dosarului, în data de 27 iunie 2007 acesta, împreună cu procurorul militar Viorel Siserman, a procedat la prezentarea învinuirii aduse lui Ion Iliescu.

Ea a subliniat că, având în vedere importanţa dosarului, se aştepta la respectarea legii, cu atât mai mult cu cât procurorul militar Dan Voinea, la experienţa pe care o are, ştia că instanţa va decide restituirea dosarului dacă erau constatate vicii de procedură în faza anterioară judecăţii.

“Mă aşteptam ca într-un dosar de o asemenea importanţă să respectăm legea, să nu trimitem dosarul la instanţă cu încălcarea normelor de procedură penală, pentru că absolut tot ce se administrează într-un dosar după emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, şi atunci instanţa de judecată cu siguranţă decide restituirea acestor dosare”, a încheiat procurorul general.

Procurorul general al României Laura Codruţa Kovesi a declarat că rămân valabile probele adunate şi administrate până acum de către procurorul militar Dan Voinea în dosarul represiunii din iunie 1990 şi că anchetatorii civili care vor prelua ancheta nu pleacă de la zero.

Laura Codruta Kovesi a propus transferarea procurorilor care au instrumentat aceste dosare de la Secţia Parchetelor Militare la Secţia Civilă, dacă preocuparea faţă de soluţionarea dosarelor îi apasă atât de tare pe cât afirmau public, urmând ca diferenţele de salarizare să fie compensate ulterior. Dan Voinea a afirmat iniţial că se va gândi la aceasta propunere pe care a declinat-o apoi public.

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a anunţat, în data de 7.12.2007 că a infirmat soluţia de punere sub urmărire penală a fostului preşedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 1990. Această soluţie nu înseamnă netrimitere în judecată sau neîncepere a urmăririi penale, ori clasare, a precizat Kovesi.

Deasemenea Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să verifice activitatea întregii Secţii a Parchetelor Militare pe care generalul magistrat Dan Voinea a coordonat-o.

Procurorul general a precizat că a depus deja o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru efectuarea unei anchete în acest sens. Kovesi a mai spus că procurorii care au ţinut dosarele atâţia ani, fără a le soluţiona, făcând referire directă la Voinea, vor trebui să răspundă într-un fel sau altul, precizând însă că acest lucru numai CSM ar putea să îl decidă.

Procurorul General al României, Laura Condruţa Kovesi, a anunţat că în cazul lui Ion Iliescu cercetările vor fi continuate de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Ulterior, Ion Iliescu a semnat cu mânuţa sa prima declaraţie în faţa procurorilor civili. Acest lucru pe care nu s-a întâmplat vreme de 18 ani, cu toate că procurorul militar Dan Voinea a susţinut oficial şi în faţa presei, în repetate rânduri, că i-ar fi luat acestuia declaraţii în calitate de învinuit.

Situaţia fragmentării Dosarelor

Dosarul 75/P/1998

Dosarul 75/P/1998 provine din Plângerea Penală depusă de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în 18.02.1997, din dosarul cu nr. 5358/P/1997 şi dosarul 12375/P/1997, inclusiv din plângerile penale făcute ulterior, susţinute de dovezi, lista vinovaţilor ajungând la peste 120 de persoane.

Iniţial dosarul a fost repartizat Secţiei Civile, către procurorul Alexandru Cinteză, care în acea perioadă se ocupa de Dosarul Mineriadei din septembrie 1991. Declaraţiile minerilor anchetaţi pentru faptele săvârşite în septembrie 1991 au demonstrat că aceeaşi oameni au participat şi la represiunea din iunie 1990. Trimis la Secţia Militară, dosarul ajunge în sarcina colonelului militar, magistrat Mihai Popov.

Acest dosar a avut acelaşi traseu ca şi dosarul 74/P/1998.

Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să dea curs Hotărârii nr. 610 din data de 20.06.2007 emisă de către Curtea Constituţională, prin care se prevedea trecerea dosarelor la Secţia Civilă. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut aproape zece plângeri penale şi cerereri de recuzare împotriva procurorului militar Dan Voinea. Acesta din urma a emis o hotărâre de disjungere cu nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 a Dosarului, prin care doar o parte din acest dosar a fost trimis la Secţia Civilă, cea mai mare parte a Dosarului rămânând tot în custodia sa.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere împotriva acestei soluţii de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 adresată Procurorului Şef Sectia Militară a Parchetului General, colonel magistrat Ion Vasilache. Acesta admite plângerea formulată şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea rezoluţiei de disjungere a acestei soluţii, trimiţând întregul material de urmărire penală administrată în dosarul nr. 75/P/1998, la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul militar Dan Voinea refuză în mod ilegal să dea curs hotărârii acestei Rezoluţii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Şef Colonel Magistrat Ion Vasilache.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a facut din nou plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de Urmarire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru tergiversarea soluţionării dosarului şi pentru favorizarea infractorilor, precum: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma, etc.

În mai 2008, Procurorul Şef al Secţiei Militare, colonel magistrat Ion Vasilache ne-a comunicat decizia scrisă prin care procurorul Dan Voinea s-a hotărât să predea întregul dosar 75/P/1997 la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosar 222/P/2007.

Până în prezent dosarul nu a fost predat în întregime, Dan Voinea reţinând probe, casete video etc., şi predând doar copiile dosarului în loc de originale. O altă încercare de viciere a dosarului.

Dosarul 76/P/1998

Dosarul 76/P/1998 s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr.160/P/1997, a avut traseul dosarelor 75/P/1998, 77/P/1998 şi a fost înregistrat în anul 2008 pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul privind verificarea legalităţii ştatelor de plată întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală (13-19. 06.1990.)

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere împotriva acestei soluţii de disjungere cu nr. 76/P/1998 din 19.12.2007 adresată Procurorului Şef Colonel Magistrat Ion Vasilache.

Acesta admite plângerea formulată şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea rezoluţiei de disjungere a acestei secţii, trimiţând întregul material de urmărire penală administrată în dosarul acestei secţii nr. 75/P/1998, de urmare la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul Dan Voinea refuză în mod ilegal să dea curs hotărârii acestei rezoluţii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Şef colonel Magistrat Ion Vasilache.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.

Mai mult Asociaţia a arătat în plângerea penală că în Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea sunt total compromise intenţiile aparent asumate iniţial. Astfel:

– s-a disjuns cauza cu privire la unii participanţi (din care unii cu o decisivă, esenţială contribuţie la săvârşirea unor infracţiuni grave);

– nu s-a lămurit nici situaţia victimelor, nici participarea ”persoanelor cu funcţie de decizie”, ”nici activitatea represivă”;

– s-a adoptat o soluţie nelegală faţă de infracţiunile prescrise, etc.

Dosarul 77/P/1998

Dosarul 77/P/1998 privind sesizarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decât cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 în loc de 6.

Dosarul s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr.160/P/1997.

Procurorul de caz, Surdescu Gheorghe la insistenţele noastre a făcut exhumări dar în lipsa noastră. În probatoriu noi veneam cu martori, inclusiv gropari, dar am fost convocaţi în data de 10.12.1999, el a schimbat data fără să ne anunţe şi a făcut ,,reconstituirea” cu doi jurnalişti: Ondin Gherguţ şi Cristian Levant.

Nici până în prezent nu cunoaştem rezultatele medico-legale ale acestor exhumări. Procurorul militar Dan Voinea a dat N.U.P. şi acestui dosar.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România împreună cu membrii Civic Media şi Grupul Independent pentru Democraţie, a depus plângere penală împotriva soluţiei date de procurorul magistrat Dan Voinea.

Acţiunile în instanţă şi memoriile depuse de către Asociaţia noastră, doamnei Procuror General Laura Codruta Kovesi, au avut ca rezultat redeschiderea dosarului în data de 03.06.2008 şi trecerea lui la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General, dosar nr.175/P/2008.

În prezent există două dosare în curs de cercetare la secţia de urmărire penală şi criminalistică:dosarul nr.1122/P/2007 şi dosarul 175/P/2008.

Concluzie

            Decizia Curţii Constituţionale 610/20.06.2007 este legală şi ajută la deblocarea cercetării dosarelor represiunii din iunie 1990.

Prin trecerea dosarelor de la Parchetul Militar la secţia Civilă procurorul militar Dan Voinea, cel care a refuzat mai bine de un an respectarea unei decizii a Curţii Constituţionale care impunea aplicarea normelor europene, nu îi mai poate salva – prin muşamalizarea dosarului – pe criminalii Ion Iliescu, Petre Roman, etc.

Ion Iliescu a dat prima declaraţie olografă în legătură cu represiunea din iunie 1990 în decembrie 2007 doar după ce frântura de dosar a ajuns la secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Nu avem motive să avem o mai mare încredere în procurorii civili dar Decizia Curţii Constituţionale a blocat o formă de tergiversare a rezolvării dosarului.

După cum a arătat chiar şeful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasă a Dosarului realizată de către procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absolută a materialului de urmărire penală.

Asociaţia noastră a înaintat plângere împotriva rezoluţiei de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007, criticând-o pe motiv de indivizibilitate a cauzei. Plângerea a fost considerată întemeiată de Parchet şi a fost admisă invocându-se prevederile art. 45 alin.1 rap. la alin. 1 şi 2 C.p.p. cât şi Decizia Curţii Constituţionale cu privire la competenţa soluţionării cauzei.

Fraza cheie care încheie Rezoluţia din 27.02.2008 a Şefului Parchetului Militar este următoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmărire penală este dator mai întâi să-şi verifice competenţa, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. încălcarea dispoziţiilor relative la competenţă atrage nulitatea absolută.”

Au trecut 18 ani şi considerăm că se întrunesc elementele de tergiversare a rezolvării dosarelor represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Vă rugăm să luaţi act de încercările repetate de muşamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de reprezentanţii Justiţiei Române în scopul protejării vinovaţilor represiunii din iunie 1990.

Considerăm aceasta drept o formă gravă de corupţie a Justiţiei române, direct implicată în salvarea lui Ion Iliescu şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Mineriadei din 1990.

Preşedinte

Viorel Ene

Semnificaţii ale evenimentelor din iunie 1990

Evenimentele din 13-15 iunie au afectat puternic prestigiul internaţional al României şi relaţiile cu marile democraţii ale lumii. Relaţiile cu organismele financiare şi politice internationale au cunoscut un moment de criză majoră. Debutul României “postcomuniste” pe scena internaţională s-a făcut cu sânge şi violenţă instituţională.

  • NATO condamna violenţele.

Secretarul general al NATO, Manfred Worner, a deplâns, în numele Alianţei, „atacurile brutale, tolerate de autorităţi” asupra unor persoane nevinovate, precum şi devastarea sediilor unor partide şi organizaţii civice. Peste şapte ani, din varii motive, România avea să rateze admiterea în primul val de extindere a NATO, al alături de Cehia, Polonia şi Ungaria.

  • SUA, reacţie dură.

„Acţiunile autorizate de preşedintele Ion Iliescu şi guvernul său, din ultimele câteva zile, au lovit în inima democraţiei române”. Aşa începea declaraţia Departamentului de Stat al SUA, în care se afirma că „muncitorii chemaţi personal de preşedintele Iliescu ameninţă să readucă regimul autoritar în România”. Ambasadorul american la Bucureşti, Allan Green, a refuzat să participe la festivitatea de investire a preşedintelui nou ales, Ion Iliescu.

  • Ajutoare suspendate.

SUA au suspendat ajutorul alimentar în valoare de 80 de milioane de dolari, acordat în februarie 1990, precum şi ajutorul medical de urgenţă, în valoare de un milion de dolari. Statele Unite au hotărât că, pentru moment, să nu acţioneze în direcţia reacordării Clauzei naţiunii celei mai favorizate. Clauza a fost redobândită de-abia în 1993.

  • Îngrijorare în Europa.

Miniştrii de externe din Comunitatea Economică Europeana au decis, la Luxemburg, suspendarea aplicării acordului comercial cu România. Ministrul francez de externe, Roland Dumas, a afirmat că ţara sa va aplica principiile înscrise în statutul BERD potrivit

cărora orice ţară care violează regulile statului de drept şi ale democraţiei nu este eligibilă

pentru sprijinul acestei bănci.

  • Mesaj rece de la Praga.

Preşedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, i-a adresat o scrisoare preşedintelui Iliescu în care şi-a exprimat consternarea faţă de valul de violenţe de la Bucureşti. „Dacă vrem să facem parte din comunitatea unor ţări libere, care colaborează între ele, într-o Europă nouă, atunci este necesar ca toate problemele să fie rezolvate cu răbdare şi cu mijloace paşnice, respectîndu-se pe deplin drepturile omului”, scria Vaclav Havel.

La sfârşitul lui 1990, Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia se reuneau în „grupul de la Vişegrad”, angajîndu-se să respecte valorile democraţiei şi să întreprindă reforme economice radicale. România nu a fost admisă în acest grup. Ulterior, Cehia, Ungaria şi Polonia au fost admise în primul val atât în NATO, cât şi în UE.

Manipularea şi dezinformarea din jurul cazului DanVoinea

Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu buna ştiinţă legea, ţinând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceauşescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare. Desemnarea sa a aparţinut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un personaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziţia sa actuală.

Soţia lui Dan Voinea, Liliana, este într-o strânsă relaţie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi şi bun prieten al lui Iliescu, Traian Creţu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidenţial, Corina Creţu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracţiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia.

Tatăl Danei Stana şi al Corinei Creţu a fost un apropiat atât al soţiei generalului Dan Voinea, cât şi al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Creţu şi-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică).

În anul 2004, Corina Creţu a inaugurat în judetul Sălaj, la Năpradea, o şcoală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian Creţu au fost prezenţi Ion şi Nina Iliescu şi, nu în ultimul rând, Liliana şi Dan Voinea.

Dan Voinea şi-a creat în decursul anilor o reţea de suporteri în presă şi în rândul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile. A alimentat câţiva ziarişti aleşi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliştilor (cu încălcarea flagrantă a legii).

Deasemenea utilizând aşa zişi “revoluţionari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de “revoluţionari” şi “societatea civilă”. Generalul Dan Voinea şi-a format, chiar în interiorul asociaţiilor revoluţionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Marieş, cocoţat la şefia unei asociaţii cu sprijinul deschis al generalului Voinea.

Teodor Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului -, în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi al organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către organizaţiile Pieţei Universităţii. Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că are misiuni diversioniste. Organizaţia pe care o coordona a fost controlată de fostul şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod şi a brigăzii de foşti securişti a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii – nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare.

Mărieş a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor Pieţei Universităţii. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenţilor de la Universitate şi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaţia lui Teodor Mărieş şi-a strâns pe şest catrafusele şi s-a pus la adăpost. Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituţiei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit şi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării şi a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Ion Iliescu, şi-a retras plângerea împotriva lui Mărieş. Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenţia publică. Ulterior Mărieş a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizaţii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 12 ani.

Susţinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieş a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Voinea. Că este aşa, o demonstrează şi faptul ca în timp ce membrii AVMR se aflau în instanţă, în procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise în Parchet ca Mărieş conduce un grup de revoluţionari, care protestează de zor în faţa Parchetului, pentru a-l susţine pe Dan Voinea!

Mărieş a fost acuzat cu probe de revoluţionari din oraşele-martir ale României “de impostură dar şi de luare de mită, falsuri şi nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Marieş – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaţiei revoluţionarilor – că “cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluţionar autentic”.

Tot presa a dezvăluit că acelaşi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “închiriind” locaţia Asociaţiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucureşti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuşi şeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată şeful grupului de avocaţi care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta şi pe Teodor Marieş în diferite cauze juridice.

Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituţionala a decis să treacă dosarele revoluţiei şi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că d-l general a fost cel care a amânat soluţionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.

Cei care sunt – la vedere, în vârful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuşilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenţii de la Arhitectură.

O organizaţie fantomatică – „Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acţiuni de proteste de stradă împotriva ,,deciziei Curţii Constituţionale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu şi celor din jurul său”. După ce au anunţat o serie lungă de proteste ale societaţii civile libere, “noiigolani” au dispărut în ceaţă. Organizaţia amintită s-a creat tot în preajma lui Mărieş, odată cu subita sa reîntoarcere în Bucureşti, dintr-un judeţ aflat la graniţa cu Ucraina.

S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât şi instituţional – la adresa Preşedinţiei în principal, printr-o grupare formată din doi foşti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan şi Antonie Popescu – disimulaţi sub titulatura de membri ai Ligii Studenţilor – deşi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanţi ai fostei organizaţii studenţeşti – şi prin câteva persoane aflate în zona GDS şi Alianţa Civică – instituţii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaşti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori şi oferindu-i suport mediatic.

Grupul menţionat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susţinerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată preşedintelui României, preşedintelui Comisiei Europene, preşedintelui Parlamentului European, vicepreşedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiţie, precum şi Curţii Constituţionale. Autorii somaţiei solicitau Curţii ca, prin soluţia sa, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competenţa acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea, până la definitivarea cercetărilor.

Unul dintre motivele pentru care a fost susţinut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului preşedinte Emil Constantinescu, foştii consilieri şi angajaţi ai preşedinţiei din acea perioadă susţinând şi azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă.

Am selectat dintre alegaţiile unor dintre ziariştii care au făcut parte din frontul de sprijin al generalului Voinea, datori acestuia din diferite motive. Bulgărele dezinformării şi intoxicării a crescut şi a fost mutat inclusiv în spaţiul instituţional şi deoarece, până în acest moment, nimeni nu a pus cap la cap faptele, în desfăşurarea lor cronologică. Acest Raport urmăreşte tocmai acest obiectiv.

S-a susţinut ca magistraţii Curţii Constituţionale ar fi schimbat practica judiciară pentru a-l proteja pe Ion Iliescu, iar dacă Dan Voinea ar fi fost lăsat cu Dosarul mineriadei pe mână, fostul preşedinte Ion Iliescu ar fi fost învinuit, şi trimis în judecată în această vară.

– Deasemenea “pe surse” judiciare s-a facut afirmaţia mincinoasă ca „Dosarele Revoluţiei din decembrie şi mineriadei din iunie 1990, aflate în faza de finalizare la generalul-magistrat Dan Voinea, vor fi mărunţite şi împrăştiate la secţii de poliţie, parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, Curtea de Apel Bucureşti.”

– “Dosarele care vor ajunge la secţiile de poliţie sunt compromise din start şi se vor închide deoarece, odată cu împrăştierea probelor, vinovaţiile se diseminează până la dispariţie. În acest fel, dosarele mineriadei şi revoluţiei ar putea fi reluate de la zero sau blocate definitiv”.

– “Ion Iliescu poate scăpa basma curată. Efectele hotărârii Curţii Constituţionale îi sunt favorabile în primul rând lui Ion Iliescu, care în felul acesta ar putea scăpa definitiv de acuzele care i se aduc şi de condamnarea care îl aşteaptă. Procurorii Parchetului General nu au experienţa în astfel de dosare, iar în plus nu le cunosc conţinutul. Potrivit spuselor generalului Voinea, dosarele au mii de pagini, iar anchetaţii şi audiaţii se numără cu miile. Doar declaraţiile celor peste 10.000 de persoane audiate în dosarul mineriadei cumulează peste 100.000 de pagini. În afară de acestea, mai există expertize criminalistice, reconstituiri. Cu alte cuvinte, doar lecturarea acestor documente ar putea dura un an, iar mulţi alţi ani ar dura refacerea actelor procedurale. Dacă procesele vor fi luate de la zero, se poate considera că mineriada şi revoluţia sunt îngropate”.

– “Decizia instanţei constituţionale contravine flagrant interesului naţional de aflare cât mai grabnică a adevărului despre crimele de la revoluţie şi mineriade, infracţiuni care riscă să se prescrie în circa doi ani”.

– “Dosarele crimelor vor mai zăcea cel puţin un an-doi, va interveni aproape sigur prescripţia răspunderii penale, care în cazurile de omor se împlineşte la 20 de ani de la data comiterii faptelor. Iar din 1989 – 1990 şi până la termenul limită de 20 de ani mai sunt circa doi ani, timp aproape insuficient pentru condamnarea cuiva”.

– “Criminalii, Ion Iliescu şi generalii săi care sunt principalii invinuiţi în dosarele revoluţiei şi mineriadele devin astfel principalii beneficiari ai deciziei Curţii Constituţionale”.

– “Tovarăşii lui Iliescu de la Curtea Constituţională au distrus anchetele Revoluţiei şi Mineriadelor. Dosarele vor trebui refăcute. Crimele se prescriu in 2008-2009.”

Absolut toate aceste afirmaţii au fost contrazise de realitate iar „sursele” nu se întemeiau pe nici cea mai mică fărâmă de adevăr. De altfel majoritatea celor care au promovat textele de mai sus – Ondine Gherghuţ, Romulus Cristea, Andrei Bădin, Andreea Pora, provin din “rezervorul” de la România Liberă. Astfel de materiale scrise la comanda generalui Dan Voinea de către cei trei, patru ziarişti aflaţi pe „ştatul” său, care au trăit mulţi ani de pe urma materialelor sifonate de către acesta, sunt probatorii pentru reaua credinţă şi voinţa manipulativă a grupului de suporteri ai generalului Dan Voinea.

Chiar preşedintele, probabil incomplet informat de Cabinetul său juridic a reiterat o parte din aceste elemente dezinformative, marşând fără voie pe culoarul unei intoxicări clasice, de manual.

Astfel, într-un interviu acordat BBC în data de 13.06.2008,           Preşedintele Traian Băsescu a declarat: “Este clar că procesul de aflare a adevărului a fost întârziat şi de decizia Curţii Constituţionale de a muta dosarele de la parchetele militare la procurori civili, ceea ce a blocat un timp lucrul la aceste dosare”.

În restul interviului acordat BBC se găsesc afirmaţii de bun simţ şi consideraţii cu totul corecte, pe deplin asumate şi de membrii organizaţiilor care au protestat neîncetat faţă de situaţia Dosarului Mineriadei. Preşedintele a subliniat că “că forţa celor implicaţi în mineriada din iunie 1990 de a controla Justiţia explică lipsa de condamnări în acest caz. Voi susţine public întotdeauna nevoia de aflare a adevărului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum şi pentru revoluţie”, a adăugat Traian Băsescu.

El a mai fost întrebat de reporterii BBC cum comentează faptul că fostul preşedinte Ion Iliescu – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmărit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007. „Eu sunt şef al statului. Pe probleme punctuale ale justiţiei nu am dreptul să mă pronunţ, dar dumneavoastră, ca ziarişti, o puteţi face”, a răspuns preşedintele Băsescu.

În această ultimă întrebarea a BBC este concentrată întreaga luptă a organizaţiei nostre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct şi personal responsabil de neînceperea urmării penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sângeroase din iunie 1990.

În numele victimelor,

preşedinte AVMR Ene Viorel

  • FACEBOOK

    Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990 -1991 din Romania

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

    adevar adevar si dreptate Arafat avmr avmr ene cartea neagra a mineriadelor club Colectiv Dan Voinea Doru Maries dreptate Ene Viorel greva foamei iliescu Ion Iliescu k.g.b Maries Maries mineriada mineri mineriada mineriade min justitiei Monica Macovei Oprea Gabriel parchet penala plangere proces mineriada proces mineriade protest proteste psd brasov rares bogdan Razvan Popa revolutia 1989 revolutia din 1989 revolutionari rezist ROMANIA sectia militara Teodor Maries Teodor Maries TVR universitate victime victimele mineriadei victimile mineriadelor

  • Calendar

    mai 2023
    L Ma Mi J V S D
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  

  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii