Hotărâre nr. 20 din 19/09/1996 (Hotărâre 20/1996)
Publicat în Monitorul Oficial nr. 228 din 24/09/1996
privind soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de preşedinte al Romaniei, la alegerile din 3 noiembrie 1996
Ioan Muraru – preşedinte
Costică Bulai – judecător
Mihai Constantinescu – judecător
Ioan Deleanu – judecător
Florin Bucur Vasilescu – judecător
Romul Petru Vonica – judecător
Sorin Marinescu – procuror
Florentina Geangu – magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:
-nr. 173 din 16 septembrie 1996, a domnului Bucur Volk Petru;
-nr. 174 din 16 septembrie 1996, a domnului Ene Viorel;
-nr. 183 din 16 septembrie 1996, a domnului Bunghez Gh. Neculai;
-nr. 185 din 16 septembrie 1996, a doamnei Scorţeanu Cătălina;
-nr. 186 din 16 septembrie 1996, a doamnei Graur Doina Mariana;
-nr. 188 din 17 septembrie 1996, a doamnei Radu Maria şi a domnilor Ular Nicolae şi Ilera P. Nicola;
-nr. 189 din 17 septembrie 1996, a domnilor Albu Ştefan, Gabor Nicolae şi Păduraru Ion;
-nr. 190 din 17 septembrie 1996, a domnului Traian Constantin;
-nr. 191 din 17 septembrie 1996, a doamnei Gulimănescu Virginia;
-nr. 192 din 17 septembrie 1996, a domnului Ispas Dumitru;
-nr. 193 din 17 septembrie 1996, a domnilor Nergneş Liviu, Ursa Zaharie şi Ispas Mihai.
Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale şi formează obiectul dosarelor nr. 204D/1996, nr. 205D/1996, nr. 210D/1996, nr. 211D/1996, nr. 212D/1996, nr. 213D/1996, nr. 214D/1996, nr. 215D/1996, nr. 216D/1996, nr. 217D/1996 şi nr. 218D/1996.
Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor fără citarea părţilor, având în vedere cerinţa legală a rezolvării lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) şi (3) şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Magistratul-asistent prezintă obiectul contestaţiilor.
În motivarea contestaţiei depusă de domnul Bucur-Volk Petru, se arată că actele depuse o dată cu candidatura domnului Ion Iliescu nu conţin şi o declaraţie olografă din care să rezulte că are numai cetăţenia română, aşa cum prevede art. 16 alin. (3) din Constituţie. Se susţine că pe rolul instanţelor judecătoreşti se află un proces relativ la colaborarea domnului Ion Iliescu cu structurile K.G.B.; or, în situaţia în care s-ar dovedi, ipotetic, că acest fapt este real, s-ar putea pune problema, de asemenea, ipotetic, că domnul Ion Iliescu ar putea avea şi cetăţenia fostei Uniuni Sovietice, astăzi a Federaţiei Ruse. Contestatorul arată că o asemenea bănuială poate să nu fie întemeiată, deoarece nu toţi cei care au colaborat cu structurile străine sus-citate au dobândit şi cetăţenia ţării respective.
În motivarea contestaţiei domnului Bunghez Gh. Neculai se susţin, în esenţă, următoarele: potrivit art. 10 din Constituţie, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul să candideze întrucât a fost ales ca Preşedinte de două ori; el se face vinovat de „haosul din ţară, inflaţia, corupţia, şomajul, înşelăciunile de la CARITAS Cluj şi Focşani, favorizarea fugii din România a călăului intelectualităţii române Alexandru Drăghici, fost ministru de interne pe timpul dictaturii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu”; de „punerea în libertate a tuturor colaboratorilor dictatorilor comunişti”, precum şi de neplata pensiei sale timp de 12 ani.
În motivarea contestaţiilor depuse de domnul Ene Viorel, doamnele Scorţeanu Cătălina, Graur Doina Mariana, Radu Maria, domnii Ular Nicolae, Ilera P. Nicola, Albu Ştefan, Gabor Nicolae, Păduraru Ion, Traian Constantin, doamna Gulimănescu Virginia, domnii Ispas Dumitru, Nergneş Liviu, Ursa Zaharie şi Ispas Mihai, ce au un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că: potrivit art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul să candideze, întrucât a îndeplinit de mai multe ori funcţia de Preşedinte al României; în decembrie 1989 a fost ales, ca „emanat al Revoluţiei”, în funcţia de conducător al României, exercitând toate atribuţiile unui şef de stat; în februarie 1990 a fost ales ca Preşedinte al României de către Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională; în mai 1990 a fost ales Preşedinte în urma alegerilor desfăşurate în baza Decretului-lege nr. 92/1990; în decembrie 1991 a fost confirmat în funcţia de Preşedinte al României potrivit „art. 121” din Constituţie; în decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat ca Preşedinte al României pentru a patra oară şi în noiembrie 1996 doreşte să participe din nou la alegeri. Pe lângă motivele arătate, domnul Ene Viorel susţine că domnul Ion Iliescu a fost organizatorul mineriadelor din 1990 şi 1991, iar doamna Graur Doina Mariana consideră că în anul 1992 domnul Ion Iliescu a declarat că este la al doilea mandat preşedinţial.
Deoarece contestaţiile au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate există o strânsă legătură, preşedintele Curţii Constituţionale, pentru o mai bună administrare a justiţiei, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 218D/1996, nr. 217D/1996, nr. 216D/1996, nr. 215D/1996, nr. 214D/1996, nr. 213D/1996, nr. 212D/1996, nr. 211D/1996, nr. 210D/1996 şi nr. 205D/1996 la Dosarul nr. 204D/1996, care a fost primul înregistrat, urmând a se pronunţa asupra tuturor contestaţiilor printr-o singură hotărâre.
Procurorul, având cuvântul în fond, pune concluzii de respingere a contestaţiilor, deoarece motivele pe care acestea se întemeiază au fost soluţionate de Curtea Constituţională prin hotărâri deja pronunţate. Cât priveşte consideraţiile de ordin economic, moral şi material, arată că acestea nu reprezintă cauze de neeligibilitate.
C U R T E A,
luând în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constată că este competentă să le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.
Analizând contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi văzând concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea reţine următoarele:
Contestaţia domnului Bucur-Volk Petru se întemeiază pe un singur motiv esenţial, şi anume că dosarul depus o dată cu candidatura domnului Ion Iliescu nu conţine o declaraţie olografă a domniei sale, conform căreia are numai cetăţenia română, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie.
În conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 69/1992: „La alegerile pentru Preşedintele României se pot prezenta candidaţi propuşi de partide şi formaţiuni politice sau candidaţi independenţi. Partidele şi formaţiunile politice pot propune, fie separat, fie împreună, numai câte un singur candidat”. Pe de altă parte, potrivit art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege, propunerile pe care le fac partidele şi formaţiunile politice trebuie să îndeplinească anumite condiţii strict şi limitativ enumerate de text, şi anume:
a) să fie semnate de conducerea partidului sau a formaţiunii politice ori de conducerile acestora care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent;
b) să cuprindă prenumele şi numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia candidatului şi precizarea că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida;
c) să fie însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat, precum şi de lista sau listele susţinătorilor al căror număr nu poate fi mai mic de 100.000 alegători; lista sau listele susţinătorilor trebuie să cuprindă prenumele şi numele candidatului, precum şi prenumele, numele, data naşterii, adresa, seria şi numărul actului de identitate şi semnăturile alegătorilor care susţin candidatura.
Din examinarea dosarului candidaturii domnului Ion Iliescu rezultă că aceste condiţii au fost îndeplinite. Astfel, propunerea înaintată de Partidul Democraţiei Sociale din România cu nr. 1.539 din 4 septembrie 1996, înregistrată la Biroul Electoral Central sub nr. 1 din 5 septembrie 1996, cuprinde prenumele, numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia domnului Ion Iliescu, precum şi menţiunea: „Precizăm că domnul Ion Iliescu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie şi de Legea nr. 69/1992 pentru a candida la funcţia de Preşedinte al României”, anexându-se şi declaraţia de acceptare a candidatului, scrisă, semnată şi datată de acesta. În sfârşit, s-au depus şi listele susţinătorilor care depăşesc limita minimă de 100.000 prevăzută de lege.
Prin precizarea făcută de Partidul Democraţiei Sociale din România, care a depus candidatura domnului Ion Iliescu la Biroul Electoral Central, sunt acoperite toate cerinţele prevăzute de Constituţie, inclusiv cea enunţată în art. 16 alin. (3), potrivit cu care „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară”.
Motivele invocate de contestator se situează în integralitatea lor sub semnul unor bănuieli şi incertitudini, lipsite de orice fundament probator.
În aceste condiţii, cerinţele impuse de Constituţie şi de prevederile art. 9 din Legea nr. 69/1992 sunt respectate, iar depunerea unor declaraţii suplimentare de orice fel apare ca situându-se în afara acestor cerinţe.
Faţă de cele arătate, contestaţia domnului Bucur-Volk Petru urmează a fi respinsă.
În contestaţia domnului Bunghez Gh. Neculai se invocă, în mod eronat, încălcarea prevederilor art. 10 din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii se referă la principiile care guvernează relaţiile internaţionale ale României cu alte state şi nicidecum la condiţiile legale pentru ca o persoană să poată candida la funcţia de Preşedinte al României. Considerentele de ordin moral şi material invocate în contestaţie nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcţia de Preşedinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) şi art. 81 alin. (4) din Constituţie, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe hotărâri cu prilejul alegerilor din 1992 şi al alegerilor din acest an, neexistând temei pentru a se reveni asupra celor statuate.
Prin natura lor, aceste motive exced atribuţiile Curţii Constituţionale, definite de Constituţie şi Legea nr. 69/1992, putând fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimării votului.
În consecinţă, şi contestaţia domnului Bunghez Gh. Neculai urmează a fi respinsă.
Cât priveşte conţinutul contestaţiilor doamnelor Scorţeanu Cătălina, Radu Maria, domnilor Ular Nicolae, Ilera P. Nicola, Albu Ştefan, Gabor Nicolae, Păduraru Ion, Traian Constantin, doamnei Gulimănescu Virginia, domnilor Ispas Dumitru, Nergneş Liviu, Ursa Zaharie şi Ispas Mihai, Curtea constată că ele sunt absolut identice cu cele ale altor contestaţii soluţionate de Curte, depuse la Biroul Electoral Central de domnul avocat Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti, în zilele de 5 septembrie 1996, 7 septembrie 1996, 9 septembrie 1996 şi 13 septembrie 1996, ele prezentându-se sub forma unor acte având acelaşi conţinut, în care diferă numai numele, prenumele şi adresa autorului contestaţiei. Cât priveşte contestaţia domnului Ene Viorel, precum şi cea a doamnei Graur Doina Mariana, se constată că şi acestea au un conţinut, în cea mai mare parte, identic cu al celor enumerate mai sus. În cuprinsul tuturor contestaţiilor se repetă invariabil aceeaşi eroare, prin indicarea fără nici un temei a art. 121 din Constituţie, care se referă la Consiliul judeţean. Aceasta demonstrează maniera absolut formală de sesizare a Curţii Constituţionale.
În legătură cu motivul contestaţiilor, Curtea Constituţională s-a pronunţat deja prin mai multe hotărâri recente, neexistând nici un temei pentru a se reveni asupra celor statuate.
Inevitabil, deci, considerentele acestor hotărâri nu pot fi altele decât cele din hotărârile anterioare cu privire la examinarea aceluiaşi motiv de contestare.
În legătură cu motivele invocate în plus de domnul Ene Viorel referitoare la rolul domnului Ion Iliescu în organizarea mineriadelor din 1990 şi 1991, precum şi cele susţinute de doamna Graur Doina Mariana relativ la declaraţiile domnului Ion Iliescu, se constată că acestea nu constituie argumente juridice; or, Curtea Constituţională, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă în numele legii”, iar potrivit art. 29 din regulamentul său de organizare şi funcţionare, ea „nu statuează decât asupra problemelor de drept”.
În consecinţă, şi aceste contestaţii urmează a fi respinse.
Pentru considerentele arătate şi văzând dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, precum şi pe cele ale art. 2 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,
C U R T E A
În numele legii
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge ca neîntemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de domnii Bucur-Volk Petru, Ene Viorel, Bunghez Gh. Neculai, doamnele Scorţeanu Cătălina, Graur Doina Mariana, Radu Maria, domnii Ular Nicolae, Ilera P. Nicola, Albu Ştefan, Gabor Nicolae, Păduraru Ion, Traian Constantin, doamna Gulimănescu Virginia, domnii Ispas Dumitru, Nergneş Liviu, Ursa Zaharie şi Ispas Mihai.
Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
