Dosarul Represiunii din iunie 1990(Mineriada iunie 1990)

19 martie 2015 Viorel Ene Comentarii 0

Raport despre Dosarul represiunii din iunie 1990

Iulie 2008, Bucureşti

Către:

Preşedinţia României

În atenţia

Excelenţei Sale Preşedintele României

domnului Traian Băsescu

Stimate domnule preşedinte,

Vă adresăm un memoriu cu privire la represiunea din iunie 1990 cuprinsă în ,,Dosarului Mineriadei iunie 1990”, la istoricul acestui Dosar, în vederea sprijinirii eforturilor de aflare a adevărului şi pedepsire a vinovaţilor, în interesul dreptăţii, adevărului, Justiţiei şi al victimelor.

Menţionăm că Asociaţia noastră este singura asociaţie legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfinţare (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, tragerea la răspundere a vinovaţilor, despăgubiri materiale şi morale pentru victimele mineriadelor. Membri ai asociaţiei noastre pot fi doar persoanele care dovedesc cu documente că sunt victime (evitând astfel circul ,,revoluţionarilor”).

Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu. Încercăm prin acest memoriu adresat la cel mai înalt nivel al statului român să ne aducem contribuţia în vederea desluşirii iţelor acestui controversat episod al Justiţiei româneşti. Privim strict juridic situaţia plângerilor penale (nu discutăm derularea evenimentelor).

Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.

Intenţionăm, ca reprezentanţi legali ai victimelor represiunii ordonate de Ion Iliescu şi acoliţii săi, să chemăm Statul Român în judecată în faţa forurilor europene şi internaţionale. Am făcut aceste demersuri, deoarece considerăm că 18 ani este deja prea mult pentru soluţionarea unui Dosar, mai ales că cercetările au fost încheiate. Timp de 13 ani ne-am adresat până acum tuturor responsabililor Justiţiei, la toate nivelele de autoritate.

Am pus la dispoziţia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic. Am adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.

Vă aducem la cunoştinţă, domnule preşedinte, într-o formă sintetică, istoricul acestui Dosar, fragmentările sale, datele principale şi informaţiile de substanţă juridică considerând că sunteţi ultima resursă de salvare a credibilităţii Statului Român. Ştim că deseori aţi atras atenţia public asupra importanţei acestui Dosar.

Cunoaştem implicaţiile majore ale acestui Dosar şi inferenţele politice ce privesc acest caz. S-au executat adevărate operaţiuni de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice în care s-au întrebuinţat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanţi de vârf ai Statului din Justiţie şi din alte instituţii.

Dosarele Mineriadelor sunt dosare diferite de dosarele Revoluţiei. Orice încercare de soluţionare comună nu este legală. Ele trebuiesc instrumentate şi judecate separat.

Vă rugăm, domnule preşedinte, să luaţi în considerare demersul nostru şi pentru a preîntâmpina şi risipi orice eventuală presupoziţie cu privire la calitatea noastră vă aducem la cunoştinţă, în modul cel mai ferm că acţiunea noastră juridică împotriva Statului Român nu urmăreşte culpabilizarea României în faţa forurilor internaţionale şi acuzarea grosso modo a reprezentanţilor statului român ci tocmai eliberarea României de această grea povară a elementelor corupte din Parchet şi sistemul politic.

Reţeaua de complicităţi a unor personaje vinovate de crime împotriva umanităţii (imprescriptibile), instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români, poate fi scoasă la iveală şi poate fi expusă prin acţiunea noastră juridică.

Sperăm că apropierea pragului celor două decenii va goli de conţinut plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma “stupid people” lansată de acolitul lui Ion Iliescu, comunistul Silviu Brucan.

Cu înaltă consideraţie

Preşedinte A.V.M.R.

Viorel Ene

“Dosarul Represiunii din iunie 1990”(Mineriada iunie 1990)

În urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie.

În iunie 1990 au fost depuse 47 de plângeri penale individuale de către persoane fizice, instituţii, asociaţii, reviste şi ziare ale căror sedii au fost devastate de către mineri, membri F.S.N. şi cadre ale Securităţii din unitatea specială U.M.0215, la indicaţiile Preşedintelui Ion Iliescu, a Primului Ministru Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, etc. Liga Studenţilor a strâns primele 230 de declaraţii ale victimelor şi martorilor iar organizaţii internaţionale ca Amnesty International şi IGFM din Germania au preluat şi mediatizat Dosarul represiunii realizat de studenţi.

Plângerile depuse la Parchet de către persoanele fizice, Universitatea Bucureşti, Institutul de Arhitectură, U.M.R.L., membrii Ligii Studenţilor au fost “făcute pierdute”, într-o primă etapă. Ulterior, datorită presiunii publice, Parchetul s-a făcut că se ocupă de de cazul morţilor prin împuşcare.

Procurorul Eugen Vasiliu (în prezent avocat), şi-a exercitat atribuţiile ameninţând membrii familiilor celor decedaţi ,,să-şi ţină gura” şi a încercat prin intimidare şi ameninţare să transforme victimele în ,,atacatori ai instituţiilor statului”. În perioada regimului Iliescu, toate demersurile victimelor represiunii din iunie 1990 de obţinere a unei soluţii juridice au fost marcate de eşec. Muşamalizarea a mers până acolo încât a existat chiar şi o iniţiativă de tocare şi distrugere a declaraţiilor şi probelor depuse la Parchet.

Formarea “Dosarului Mineriadei iunie 1990”

Până la înfiinţarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar privind represiunea din iunie 1990.

În data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format “Dosarul Mineriadei iunie 1990” cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili şi militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovaţi de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor.

Iniţial dosarele au fost repartizate către Secţia Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către Secţia Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul ,,Mineriada 1991”. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 şi 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997.

Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât şi ale reprezentanţilor ziarelor, asociaţiilor şi instituţiilor devastate de mineri şi de activiştii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secţiile de poliţie, Poliţia Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului Bucureşti, etc. unde zăceau în nelucrare de mulţi ani).

De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat iniţial Secţia Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov şi echipa sa.

Au fost audiate peste 800 de parţi vătămate şi s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate şi mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990).

Cercetările păreau să se desfăşoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului “Ţigareta II”, “Dosarul Mineriadei iunie 1990” fiind abandonat.

În urma nenumăratelor solicitări şi demersuri făcute de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol şi incredinţat unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea şi procurorul militar Surdescu Gheorghe.

Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de preşedintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susţinut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns preşedinte asumându-şi public fenomenul Pieţei Universităţii şi angajându-se că vor fi soluţionate “cu celeritate” Dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. Cum s-a ţinut de promisiune ştim cu toţii astăzi.

“Soluţia” NUP-ului din 1998 dată întregului dosar 160/P/1997

Spre surprinderea şi nemulţumirea noastră, în decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus soluţia de Neîncepere a Urmăririi Penale (N.U.P.), în data de 16.09.1998, decizie supervizată şi aprobată de către procurorul militar Dan Voinea, şef al Secţiei Militare din Parchetul General.

În urma solicitării de infirmare a soluţiei, a numeroase proteste şi mitinguri organizate de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, a presiunilor mediatice şi ale opiniei publice, a nenumăratelor demonstraţii (inclusiv audienţă la Preşedintele României Emil Constantinescu), soluţia de Neîncepere a Urmăririi Penale a fost infirmată şi s-a redeschis dosarul în data de 14.10.1999, după un an de tergiversări.

Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea şi colonelului procuror militar Vasile Doană.

Procurorul militar Dan Voinea a împărţit dosarul în 4 dosare şi anume: dosarul 74/P/1998 ; 75/P/1998 ; 76/P/1998 ; 77/P/1998:

Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin împuşcare ale victimelor: Lepădatu Mitriţă, Mocanu Velicu Valentin, Duncă Gheorghe, Drumea Dragoş şi a altor 18 răniţi prin împuşcare.

Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilităţi de stat, ce se presupune că au dispus sau acceptat ca la soluţiunile de restabilire a ordinii publice să participe, alături de organele abilitate şi unele categorii ale populaţiei civile (în special mineri), deşi legea şi Constituţia nu permitea asemenea cooperări.

Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalităţii ştatelor de plata întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală.

Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 în loc de 6.

Primul Rechizitoriu parţial trimis pe instanţă

De dosarul 74/P/1998 s-a ocupat în principal procurorul militar colonel Vasile Doană. Acest dosar a fost instrumentat şi trimis în instanţă în data de 18.05.2000. Au fost puşi sub acuzare pentru infracţiune de instigare la săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, numiţii: general în rezervă, Chiţac Mihai, fost ministru de interne; general în rezervă, Andruţa Gheorghe, fost adjunct al ministrului de interne; colonel în rezerva Cătălin Traian, fost şef al secţiei de pază şi control acces în sediul Ministerului de Interne; colonel în rezervă, Costea Dumitru, fost comandant al Batalionului de Jandarmi Ploieşti; colonel în rezervă, Constantin Vasile, fost ofiţer activ din cadrul Comandamentului Trupelor de Paraşutişti; lt. col. Protopopescu Marian din cadrul U. M. 0209 Bucureşti; lt. col. Badiu Marian; mr. Pătulea Cristinel şi mr. Petcu Gabriel (toţi trei din U.M. 0756 Ploieşti); precum şi lt. Ferentz Marian din U.M. 0223 Bucureşti şi plt. maj. Axinteoaiei Mircea-Romică din U.M. 0248 Bucureşti, care au ordonat şi executat să se tragă cu armamentul din dotare şi cu muniţie de război asupra populaţiei civile neînarmate.

În perioada 2000-2003, acest dosar s-a judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde judecătorii au hotărât retrimiterea dosarului la Parchetul General Secţia Militară pentru suplimentarea probelor. Procurorul Dan Voinea în mod intenţionat a trimis la instanţă un rechizitoriu prost întocmit deşi existau probe decisive pentru inculparea vinovaţilor. De menţionat că procurorul militar generalul Dan Voinea nu a trecut printre învinuiţi şi persoana preşedintelui Ion Iliescu.

S-a demonstrat astfel reaua credinţă şi implicarea în apărarea infractorilor a procurorului Dan Voinea, aceeaşi persoană care în anul 1998 a dat soluţia de NUP – Neînceperea Urmăririi Penale în tot dosarul ,,Mineriadei iunie 1990”.

Dosarul a zăcut ulterior în nelucrare la Parchetul Militar deşi procurorul Levanovici Mircea avea sarcina de serviciu să instrumenteze şi soluţioneze dosarele Mineriadei din iunie 1990.

Al doilea NUP în dosarul 74/P/1998

Urmărind exemplul generalului procuror militar Dan Voinea colonelul procuror militar Levanovici Mircea a propus Neînceperea Urmăririi Penale iar generalul Samoilă Joarză, numit de Ion Iliescu în fruntea Parchetului Militar, imediat după venirea la putere a PSD a confirmat şi supervizat soluţia.

La protestele Asociaţiei noastre soluţia de N.U.P. a fost infirmată şi acest dosar a fost repartizat (împotriva dorinţei noastre) procurorului militar colonel Viorel Siserman la care s-a adăugat şi generalul procuror militar Dan Voinea deşi acesta din urmă nu mai avea dreptul să instrumenteze acest dosar, deoarece o mai făcuse o dată. Manevra juridică efectuată de generalul Voinea a constat în principal din schimbarea încadrării inculpaţilor din instigare la infracţiunea de omor deosebit de grav la participaţiune improprie, faptă deja prescrisă.

În anul 2006, premergător intrării României în UE, Monica Macovei, ministru al Justiţiei, în scopul armonizării Codului de Procedură Penală cu legislaţia europeană, modifică paragraful referitor la compentenţa instanţelor civile de a cerceta cazurile în care sunt cuprinşi civili şi militari. România pierduse deja şase procese la CEDO tocmai datorită neconcordanţei Codului de Procedură Penală cu normele juridice europene. Conform viziunii europene instituţia Parchetului Militar este vetustă, de inspiraţie sovietică şi corespunde unei perioade revolute fiind condamnate general „arhaismele bolşevice ale instanţelor militare”. Practica europeană arată că procurorii militari anchetează dosare ale civililor, numai în condiţii de război sau în situaţii excepţionale.

Clasa politică şi juriştii din parlament au avut cunoştiinţă de practica CEDO în materie, dar prin Legea 356/2006 au permis continuarea proceselor în curs cu civili de către magistraţii militari. Se putea anticipa apariţia unor excepţii de neconstituţionalitate pe aceasta temă, iar fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, ar fi avut obligaţia să prevină acest lucru.

În cursul anului 2007 prevederea introdusă de Monica Macovei în Codul de Procedură Penală va fi folosită în procese aflate pe rol şi care implicau cadre militare şi civili. Dosarul celebru al generalului SRI Ovidiu Soare care îl implica şi pe fostul consilier prezidenţial, contraamiralul “Cico” Dumitrescu, va fi unul dintre primele în care apărarea va ridica excepţii de neconstituţionalitate – care vor fi admise.

Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să predea dosarul Secţiei Civile din Parchetul General nesocotind Decizia Curţii Constituţionale nr. 610 din data de 20.06.2007, prin care dosarele în care erau implicaţi civili şi militari, în mod obligatoriu, trebuiau să treacă la Secţia Civilă.

L-a pus sub acuzare pe Ion Iliescu în momentul în care nu mai avea calitatea să facă acest lucru, a disjuns dosarul 74/P/1998, a trimis parţial Dosarul în care era implicat Ion Iliescu la secţia Civilă şi a trimis restul în instanţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încălcând grav legile în vigoare, tergiversând cercetarea şi punerea sub acuzare a vinovaţilor. Instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat că Generalul procuror militar Dan Voinea nu avea voie să instrumenteze acest caz, deoarece mai instrumentase o dată acest Dosar.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Secţia de Urmărire Penala şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.

Dosarul cu Ion Iliescu a ajuns la Secţia Civilă, unde soluţia de punere sub învinuire a fost infirmată de către Prim Procurorul Iacob Marius şi Procurorul General Laura Codruţa Kovesi, conform legilor în vigoare. La iniţiativa Asociaţiei noastre Procurorul General s-a sesizat în privinţa gravelor deficienţe ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.

“Rechizitoriul” Procurorului General la adresa procurorului militar Dan Voinea

Procurorul general al României Laura Coduţa Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani.

„În momentul în care a fost declinat la procurorii civili, deşi s-a susţinut că au fost audiate foarte multe persoane, că s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta când a venit arăta cam aşa: zece centimetri. Atât este dosarul care priveşte această cauză”, a mai adăugat procurorul general.

Kovesi a scos la iveală faptul că deşi nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat învinuitului, adică lui Ion Iliescu, o altă acuzaţie decât cea pentru care a început urmărirea penală. Practic, a afirmat Procurorul General, urmărirea penală a început pentru o stare de fapt, iar învinuitului i-a fost prezentată o acuzare pentru care nu se începuse o cercetare, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a dreptului la apărare. „Dacă într-un dosar de asemenea anvergură se fac astfel de erori de procedură, consider că este legitim să mă întreb care este rigoarea abordărilor normelor procedurale în celelalte dosare instrumentate de Secţia Parchetelor Militare şi de structurile sale teritoriale”, a mai spus Kovesi.

„Urmărirea penală a fost începută de procurorul militar Dan Voinea, după ce Curtea Constituţională decisese că procurorii militari nu mai au competenţa în cauzele cu civili, aşadar acesta nu avea calitatea procesuală, nu era legal investit să efectueze urmărire penală în cauză”, a afirmat Laura Codruţa Kovesi.

„Discutăm despre aflarea adevărului, dar Ion Iliescu timp de peste 17 ani nu a fost audiat în acest dosar, nici în calitate de învinuit şi nici în altă calitate. Este cazul să spunem adevărul cu privire la activitatea Parchetului Militar. Kovesi a afirmat că a fost neplăcut surprinsă să constate problemele de procedură din dosarul Mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu, având în vedere „experienţa procurorului”.

Laura Codruţa Kovesi a arătat că procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să soluţioneze dosarul referitor la Ion Iliescu, având în vedere că el este acelaşi procuror care a sesizat instanţa cu privire la Mihai Chiţac – fost ministru de Interne şi a altor patru persoane, spunând că dosarul comun a fost iniţial instrumentat de un alt procuror militar, iar generalul a pus deja o rezoluţie faţă de acuzaţi. Concret, spune Kovesi, Voinea s-a imixtionat în activitatea altui procuror.

Procurorul general al României, Laura Condruţa Kovesi, a arătat că analizând dosarul de urmărire penală au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, în 10 septembrie 2006, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezoluţia din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerând-o nelegală şi netemeinică. „Prin ordonanţa respectivă nu a fost însă desemnat procurorul care să continue urmărirea penală în această cauză. La dosarul aflat în prezent pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu există un alt înscris din care să rezulte că a fost desemnat procurorul pentru urmărirea penală. În fapt, în lipsa unei rezoluţii scrise a procurorului militar Dan Voinea, după infirmarea rezoluţiei din 14 octombrie 2005, urmărirea penală a fost continuată de către procurorul militar colonel Viorel Siserman, cel care a întocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai Chiţac, dar şi ordonanţa din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arată în rezoluţia de infirmare a soluţiei în cazul Iliescu.

Procurorul general al României a arătat că măsura începerii urmăririi penale nu putea fi dispusă de către procurorul militar Dan Voinea atâta timp cât nu era investit cu efectuarea urmăririi penale în cauză, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel încălcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

Mai mult, a mai adăugat Laura Codruţa Kovesi, procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să mai efectueze vreun act de urmărire penală în dosarul 74/P/1998 atâta timp cât instanţa supremă restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanţă. Astfel generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmăririi penale şi cu atât mai puţin nu mai putea emite vreun act de urmărire penală.

Pe de altă parte, rezoluţia de începere a urmăririi penale nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de procedura penală. Rezoluţia nu are menţionată ora când a fost dispusă măsura şi nu a fost înregistrată în registrul special, aşa cum prevedere art. 228 din Codul de procedură penală.

Deşi rezoluţia de începere a urmăririi penale nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale imperative şi procurorul militar Dan Voinea era incompatibil şi nu era învestit cu soluţionarea dosarului, în data de 27 iunie 2007 acesta, împreună cu procurorul militar Viorel Siserman, a procedat la prezentarea învinuirii aduse lui Ion Iliescu.

Ea a subliniat că, având în vedere importanţa dosarului, se aştepta la respectarea legii, cu atât mai mult cu cât procurorul militar Dan Voinea, la experienţa pe care o are, ştia că instanţa va decide restituirea dosarului dacă erau constatate vicii de procedură în faza anterioară judecăţii.

“Mă aşteptam ca într-un dosar de o asemenea importanţă să respectăm legea, să nu trimitem dosarul la instanţă cu încălcarea normelor de procedură penală, pentru că absolut tot ce se administrează într-un dosar după emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, şi atunci instanţa de judecată cu siguranţă decide restituirea acestor dosare”, a încheiat procurorul general.

Procurorul general al României Laura Codruţa Kovesi a declarat că rămân valabile probele adunate şi administrate până acum de către procurorul militar Dan Voinea în dosarul represiunii din iunie 1990 şi că anchetatorii civili care vor prelua ancheta nu pleacă de la zero.

Laura Codruta Kovesi a propus transferarea procurorilor care au instrumentat aceste dosare de la Secţia Parchetelor Militare la Secţia Civilă, dacă preocuparea faţă de soluţionarea dosarelor îi apasă atât de tare pe cât afirmau public, urmând ca diferenţele de salarizare să fie compensate ulterior. Dan Voinea a afirmat iniţial că se va gândi la aceasta propunere pe care a declinat-o apoi public.

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a anunţat, în data de 7.12.2007 că a infirmat soluţia de punere sub urmărire penală a fostului preşedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 1990. Această soluţie nu înseamnă netrimitere în judecată sau neîncepere a urmăririi penale, ori clasare, a precizat Kovesi.

Deasemenea Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să verifice activitatea întregii Secţii a Parchetelor Militare pe care generalul magistrat Dan Voinea a coordonat-o.

Procurorul general a precizat că a depus deja o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru efectuarea unei anchete în acest sens. Kovesi a mai spus că procurorii care au ţinut dosarele atâţia ani, fără a le soluţiona, făcând referire directă la Voinea, vor trebui să răspundă într-un fel sau altul, precizând însă că acest lucru numai CSM ar putea să îl decidă.

Procurorul General al României, Laura Condruţa Kovesi, a anunţat că în cazul lui Ion Iliescu cercetările vor fi continuate de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Ulterior, Ion Iliescu a semnat cu mânuţa sa prima declaraţie în faţa procurorilor civili. Acest lucru pe care nu s-a întâmplat vreme de 18 ani, cu toate că procurorul militar Dan Voinea a susţinut oficial şi în faţa presei, în repetate rânduri, că i-ar fi luat acestuia declaraţii în calitate de învinuit.

Situaţia fragmentării Dosarelor

Dosarul 75/P/1998

Dosarul 75/P/1998 provine din Plângerea Penală depusă de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în 18.02.1997, din dosarul cu nr. 5358/P/1997 şi dosarul 12375/P/1997, inclusiv din plângerile penale făcute ulterior, susţinute de dovezi, lista vinovaţilor ajungând la peste 120 de persoane.

Iniţial dosarul a fost repartizat Secţiei Civile, către procurorul Alexandru Cinteză, care în acea perioadă se ocupa de Dosarul Mineriadei din septembrie 1991. Declaraţiile minerilor anchetaţi pentru faptele săvârşite în septembrie 1991 au demonstrat că aceeaşi oameni au participat şi la represiunea din iunie 1990. Trimis la Secţia Militară, dosarul ajunge în sarcina colonelului militar, magistrat Mihai Popov.

Acest dosar a avut acelaşi traseu ca şi dosarul 74/P/1998.

Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să dea curs Hotărârii nr. 610 din data de 20.06.2007 emisă de către Curtea Constituţională, prin care se prevedea trecerea dosarelor la Secţia Civilă. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut aproape zece plângeri penale şi cerereri de recuzare împotriva procurorului militar Dan Voinea. Acesta din urma a emis o hotărâre de disjungere cu nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 a Dosarului, prin care doar o parte din acest dosar a fost trimis la Secţia Civilă, cea mai mare parte a Dosarului rămânând tot în custodia sa.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere împotriva acestei soluţii de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 adresată Procurorului Şef Sectia Militară a Parchetului General, colonel magistrat Ion Vasilache. Acesta admite plângerea formulată şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea rezoluţiei de disjungere a acestei soluţii, trimiţând întregul material de urmărire penală administrată în dosarul nr. 75/P/1998, la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul militar Dan Voinea refuză în mod ilegal să dea curs hotărârii acestei Rezoluţii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Şef Colonel Magistrat Ion Vasilache.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a facut din nou plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de Urmarire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru tergiversarea soluţionării dosarului şi pentru favorizarea infractorilor, precum: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma, etc.

În mai 2008, Procurorul Şef al Secţiei Militare, colonel magistrat Ion Vasilache ne-a comunicat decizia scrisă prin care procurorul Dan Voinea s-a hotărât să predea întregul dosar 75/P/1997 la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosar 222/P/2007.

Până în prezent dosarul nu a fost predat în întregime, Dan Voinea reţinând probe, casete video etc., şi predând doar copiile dosarului în loc de originale. O altă încercare de viciere a dosarului.

Dosarul 76/P/1998

Dosarul 76/P/1998 s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr.160/P/1997, a avut traseul dosarelor 75/P/1998, 77/P/1998 şi a fost înregistrat în anul 2008 pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul privind verificarea legalităţii ştatelor de plată întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală (13-19. 06.1990.)

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere împotriva acestei soluţii de disjungere cu nr. 76/P/1998 din 19.12.2007 adresată Procurorului Şef Colonel Magistrat Ion Vasilache.

Acesta admite plângerea formulată şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea rezoluţiei de disjungere a acestei secţii, trimiţând întregul material de urmărire penală administrată în dosarul acestei secţii nr. 75/P/1998, de urmare la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul Dan Voinea refuză în mod ilegal să dea curs hotărârii acestei rezoluţii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Şef colonel Magistrat Ion Vasilache.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului.

Mai mult Asociaţia a arătat în plângerea penală că în Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea sunt total compromise intenţiile aparent asumate iniţial. Astfel:

– s-a disjuns cauza cu privire la unii participanţi (din care unii cu o decisivă, esenţială contribuţie la săvârşirea unor infracţiuni grave);

– nu s-a lămurit nici situaţia victimelor, nici participarea ”persoanelor cu funcţie de decizie”, ”nici activitatea represivă”;

– s-a adoptat o soluţie nelegală faţă de infracţiunile prescrise, etc.

Dosarul 77/P/1998

Dosarul 77/P/1998 privind sesizarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decât cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 în loc de 6.

Dosarul s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr.160/P/1997.

Procurorul de caz, Surdescu Gheorghe la insistenţele noastre a făcut exhumări dar în lipsa noastră. În probatoriu noi veneam cu martori, inclusiv gropari, dar am fost convocaţi în data de 10.12.1999, el a schimbat data fără să ne anunţe şi a făcut ,,reconstituirea” cu doi jurnalişti: Ondin Gherguţ şi Cristian Levant.

Nici până în prezent nu cunoaştem rezultatele medico-legale ale acestor exhumări. Procurorul militar Dan Voinea a dat N.U.P. şi acestui dosar.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România împreună cu membrii Civic Media şi Grupul Independent pentru Democraţie, a depus plângere penală împotriva soluţiei date de procurorul magistrat Dan Voinea.

Acţiunile în instanţă şi memoriile depuse de către Asociaţia noastră, doamnei Procuror General Laura Codruta Kovesi, au avut ca rezultat redeschiderea dosarului în data de 03.06.2008 şi trecerea lui la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General, dosar nr.175/P/2008.

În prezent există două dosare în curs de cercetare la secţia de urmărire penală şi criminalistică:dosarul nr.1122/P/2007 şi dosarul 175/P/2008.

Concluzie

Decizia Curţii Constituţionale 610/20.06.2007 este legală şi ajută la deblocarea cercetării dosarelor represiunii din iunie 1990.

Prin trecerea dosarelor de la Parchetul Militar la secţia Civilă procurorul militar Dan Voinea, cel care a refuzat mai bine de un an respectarea unei decizii a Curţii Constituţionale care impunea aplicarea normelor europene, nu îi mai poate salva – prin muşamalizarea dosarului – pe criminalii Ion Iliescu, Petre Roman, etc.

Ion Iliescu a dat prima declaraţie olografă în legătură cu represiunea din iunie 1990 în decembrie 2007 doar după ce frântura de dosar a ajuns la secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Nu avem motive să avem o mai mare încredere în procurorii civili dar Decizia Curţii Constituţionale a blocat o formă de tergiversare a rezolvării dosarului.

După cum a arătat chiar şeful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasă a Dosarului realizată de către procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absolută a materialului de urmărire penală.

Asociaţia noastră a înaintat plângere împotriva rezoluţiei de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007, criticând-o pe motiv de indivizibilitate a cauzei. Plângerea a fost considerată întemeiată de Parchet şi a fost admisă invocându-se prevederile art. 45 alin.1 rap. la alin. 1 şi 2 C.p.p. cât şi Decizia Curţii Constituţionale cu privire la competenţa soluţionării cauzei.

Fraza cheie care încheie Rezoluţia din 27.02.2008 a Şefului Parchetului Militar este următoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmărire penală este dator mai întâi să-şi verifice competenţa, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. încălcarea dispoziţiilor relative la competenţă atrage nulitatea absolută.”

Au trecut 18 ani şi considerăm că se întrunesc elementele de tergiversare a rezolvării dosarelor represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Vă rugăm să luaţi act de încercările repetate de muşamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de reprezentanţii Justiţiei Române în scopul protejării vinovaţilor represiunii din iunie 1990.

Considerăm aceasta drept o formă gravă de corupţie a Justiţiei române, direct implicată în salvarea lui Ion Iliescu şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Mineriadei din 1990.

Preşedinte

Viorel Ene

Semnificaţii ale evenimentelor din iunie 1990

Evenimentele din 13-15 iunie au afectat puternic prestigiul internaţional al României şi relaţiile cu marile democraţii ale lumii. Relaţiile cu organismele financiare şi politice internationale au cunoscut un moment de criză majoră. Debutul României “postcomuniste” pe scena internaţională s-a făcut cu sânge şi violenţă instituţională.

NATO condamna violenţele.

Secretarul general al NATO, Manfred Worner, a deplâns, în numele Alianţei, „atacurile brutale, tolerate de autorităţi” asupra unor persoane nevinovate, precum şi devastarea sediilor unor partide şi organizaţii civice. Peste şapte ani, din varii motive, România avea să rateze admiterea în primul val de extindere a NATO, al alături de Cehia, Polonia şi Ungaria.

SUA, reacţie dură.

„Acţiunile autorizate de preşedintele Ion Iliescu şi guvernul său, din ultimele câteva zile, au lovit în inima democraţiei române”. Aşa începea declaraţia Departamentului de Stat al SUA, în care se afirma că „muncitorii chemaţi personal de preşedintele Iliescu ameninţă să readucă regimul autoritar în România”. Ambasadorul american la Bucureşti, Allan Green, a refuzat să participe la festivitatea de investire a preşedintelui nou ales, Ion Iliescu.

Ajutoare suspendate.

SUA au suspendat ajutorul alimentar în valoare de 80 de milioane de dolari, acordat în februarie 1990, precum şi ajutorul medical de urgenţă, în valoare de un milion de dolari. Statele Unite au hotărât că, pentru moment, să nu acţioneze în direcţia reacordării Clauzei naţiunii celei mai favorizate. Clauza a fost redobândită de-abia în 1993.

Îngrijorare în Europa.

Miniştrii de externe din Comunitatea Economică Europeana au decis, la Luxemburg, suspendarea aplicării acordului comercial cu România. Ministrul francez de externe, Roland Dumas, a afirmat că ţara sa va aplica principiile înscrise în statutul BERD potrivit

cărora orice ţară care violează regulile statului de drept şi ale democraţiei nu este eligibilă

pentru sprijinul acestei bănci.

Mesaj rece de la Praga.

Preşedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, i-a adresat o scrisoare preşedintelui Iliescu în care şi-a exprimat consternarea faţă de valul de violenţe de la Bucureşti. „Dacă vrem să facem parte din comunitatea unor ţări libere, care colaborează între ele, într-o Europă nouă, atunci este necesar ca toate problemele să fie rezolvate cu răbdare şi cu mijloace paşnice, respectîndu-se pe deplin drepturile omului”, scria Vaclav Havel.

La sfârşitul lui 1990, Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia se reuneau în „grupul de la Vişegrad”, angajîndu-se să respecte valorile democraţiei şi să întreprindă reforme economice radicale. România nu a fost admisă în acest grup. Ulterior, Cehia, Ungaria şi Polonia au fost admise în primul val atât în NATO, cât şi în UE.

Manipularea şi dezinformarea din jurul cazului DanVoinea

Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu buna ştiinţă legea, ţinând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceauşescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare. Desemnarea sa a aparţinut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un personaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziţia sa actuală.

Soţia lui Dan Voinea, Liliana, este într-o strânsă relaţie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi şi bun prieten al lui Iliescu, Traian Creţu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidenţial, Corina Creţu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracţiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia.

Tatăl Danei Stana şi al Corinei Creţu a fost un apropiat atât al soţiei generalului Dan Voinea, cât şi al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Creţu şi-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică).

În anul 2004, Corina Creţu a inaugurat în judetul Sălaj, la Năpradea, o şcoală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian Creţu au fost prezenţi Ion şi Nina Iliescu şi, nu în ultimul rând, Liliana şi Dan Voinea.

Dan Voinea şi-a creat în decursul anilor o reţea de suporteri în presă şi în rândul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile. A alimentat câţiva ziarişti aleşi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliştilor (cu încălcarea flagrantă a legii).

Deasemenea utilizând aşa zişi “revoluţionari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de “revoluţionari” şi “societatea civilă”. Generalul Dan Voinea şi-a format, chiar în interiorul asociaţiilor revoluţionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Marieş, cocoţat la şefia unei asociaţii cu sprijinul deschis al generalului Voinea.

Teodor Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului -, în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi al organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către organizaţiile Pieţei Universităţii. Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că are misiuni diversioniste. Organizaţia pe care o coordona a fost controlată de fostul şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod şi a brigăzii de foşti securişti a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii – nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare.

Mărieş a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor Pieţei Universităţii. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenţilor de la Universitate şi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaţia lui Teodor Mărieş şi-a strâns pe şest catrafusele şi s-a pus la adăpost. Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituţiei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit şi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării şi a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Ion Iliescu, şi-a retras plângerea împotriva lui Mărieş. Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenţia publică. Ulterior Mărieş a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizaţii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 12 ani.

Susţinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieş a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Voinea. Că este aşa, o demonstrează şi faptul ca în timp ce membrii AVMR se aflau în instanţă, în procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise în Parchet ca Mărieş conduce un grup de revoluţionari, care protestează de zor în faţa Parchetului, pentru a-l susţine pe Dan Voinea!

Mărieş a fost acuzat cu probe de revoluţionari din oraşele-martir ale României “de impostură dar şi de luare de mită, falsuri şi nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Marieş – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaţiei revoluţionarilor – că “cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluţionar autentic”.

Tot presa a dezvăluit că acelaşi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “închiriind” locaţia Asociaţiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucureşti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuşi şeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată şeful grupului de avocaţi care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta şi pe Teodor Marieş în diferite cauze juridice.

Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituţionala a decis să treacă dosarele revoluţiei şi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că d-l general a fost cel care a amânat soluţionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.

Cei care sunt – la vedere, în vârful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuşilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenţii de la Arhitectură.

O organizaţie fantomatică – „Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acţiuni de proteste de stradă împotriva ,,deciziei Curţii Constituţionale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu şi celor din jurul său”. După ce au anunţat o serie lungă de proteste ale societaţii civile libere, “noiigolani” au dispărut în ceaţă. Organizaţia amintită s-a creat tot în preajma lui Mărieş, odată cu subita sa reîntoarcere în Bucureşti, dintr-un judeţ aflat la graniţa cu Ucraina.

S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât şi instituţional – la adresa Preşedinţiei în principal, printr-o grupare formată din doi foşti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan şi Antonie Popescu – disimulaţi sub titulatura de membri ai Ligii Studenţilor – deşi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanţi ai fostei organizaţii studenţeşti – şi prin câteva persoane aflate în zona GDS şi Alianţa Civică – instituţii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaşti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori şi oferindu-i suport mediatic.

Grupul menţionat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susţinerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată preşedintelui României, preşedintelui Comisiei Europene, preşedintelui Parlamentului European, vicepreşedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiţie, precum şi Curţii Constituţionale. Autorii somaţiei solicitau Curţii ca, prin soluţia sa, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competenţa acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea, până la definitivarea cercetărilor.

Unul dintre motivele pentru care a fost susţinut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului preşedinte Emil Constantinescu, foştii consilieri şi angajaţi ai preşedinţiei din acea perioadă susţinând şi azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă.

Am selectat dintre alegaţiile unor dintre ziariştii care au făcut parte din frontul de sprijin al generalului Voinea, datori acestuia din diferite motive. Bulgărele dezinformării şi intoxicării a crescut şi a fost mutat inclusiv în spaţiul instituţional şi deoarece, până în acest moment, nimeni nu a pus cap la cap faptele, în desfăşurarea lor cronologică. Acest Raport urmăreşte tocmai acest obiectiv.

S-a susţinut ca magistraţii Curţii Constituţionale ar fi schimbat practica judiciară pentru a-l proteja pe Ion Iliescu, iar dacă Dan Voinea ar fi fost lăsat cu Dosarul mineriadei pe mână, fostul preşedinte Ion Iliescu ar fi fost învinuit, şi trimis în judecată în această vară.

– Deasemenea “pe surse” judiciare s-a facut afirmaţia mincinoasă ca „Dosarele Revoluţiei din decembrie şi mineriadei din iunie 1990, aflate în faza de finalizare la generalul-magistrat Dan Voinea, vor fi mărunţite şi împrăştiate la secţii de poliţie, parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, Curtea de Apel Bucureşti.”

– “Dosarele care vor ajunge la secţiile de poliţie sunt compromise din start şi se vor închide deoarece, odată cu împrăştierea probelor, vinovaţiile se diseminează până la dispariţie. În acest fel, dosarele mineriadei şi revoluţiei ar putea fi reluate de la zero sau blocate definitiv”.

– “Ion Iliescu poate scăpa basma curată. Efectele hotărârii Curţii Constituţionale îi sunt favorabile în primul rând lui Ion Iliescu, care în felul acesta ar putea scăpa definitiv de acuzele care i se aduc şi de condamnarea care îl aşteaptă. Procurorii Parchetului General nu au experienţa în astfel de dosare, iar în plus nu le cunosc conţinutul. Potrivit spuselor generalului Voinea, dosarele au mii de pagini, iar anchetaţii şi audiaţii se numără cu miile. Doar declaraţiile celor peste 10.000 de persoane audiate în dosarul mineriadei cumulează peste 100.000 de pagini. În afară de acestea, mai există expertize criminalistice, reconstituiri. Cu alte cuvinte, doar lecturarea acestor documente ar putea dura un an, iar mulţi alţi ani ar dura refacerea actelor procedurale. Dacă procesele vor fi luate de la zero, se poate considera că mineriada şi revoluţia sunt îngropate”.

– “Decizia instanţei constituţionale contravine flagrant interesului naţional de aflare cât mai grabnică a adevărului despre crimele de la revoluţie şi mineriade, infracţiuni care riscă să se prescrie în circa doi ani”.

– “Dosarele crimelor vor mai zăcea cel puţin un an-doi, va interveni aproape sigur prescripţia răspunderii penale, care în cazurile de omor se împlineşte la 20 de ani de la data comiterii faptelor. Iar din 1989 – 1990 şi până la termenul limită de 20 de ani mai sunt circa doi ani, timp aproape insuficient pentru condamnarea cuiva”.

– “Criminalii, Ion Iliescu şi generalii săi care sunt principalii invinuiţi în dosarele revoluţiei şi mineriadele devin astfel principalii beneficiari ai deciziei Curţii Constituţionale”.

– “Tovarăşii lui Iliescu de la Curtea Constituţională au distrus anchetele Revoluţiei şi Mineriadelor. Dosarele vor trebui refăcute. Crimele se prescriu in 2008-2009.”

Absolut toate aceste afirmaţii au fost contrazise de realitate iar „sursele” nu se întemeiau pe nici cea mai mică fărâmă de adevăr. De altfel majoritatea celor care au promovat textele de mai sus – Ondine Gherghuţ, Romulus Cristea, Andrei Bădin, Andreea Pora, provin din “rezervorul” de la România Liberă. Astfel de materiale scrise la comanda generalui Dan Voinea de către cei trei, patru ziarişti aflaţi pe „ştatul” său, care au trăit mulţi ani de pe urma materialelor sifonate de către acesta, sunt probatorii pentru reaua credinţă şi voinţa manipulativă a grupului de suporteri ai generalului Dan Voinea.

Chiar preşedintele, probabil incomplet informat de Cabinetul său juridic a reiterat o parte din aceste elemente dezinformative, marşând fără voie pe culoarul unei intoxicări clasice, de manual.

Astfel, într-un interviu acordat BBC în data de 13.06.2008, Preşedintele Traian Băsescu a declarat: “Este clar că procesul de aflare a adevărului a fost întârziat şi de decizia Curţii Constituţionale de a muta dosarele de la parchetele militare la procurori civili, ceea ce a blocat un timp lucrul la aceste dosare”.

În restul interviului acordat BBC se găsesc afirmaţii de bun simţ şi consideraţii cu totul corecte, pe deplin asumate şi de membrii organizaţiilor care au protestat neîncetat faţă de situaţia Dosarului Mineriadei. Preşedintele a subliniat că “că forţa celor implicaţi în mineriada din iunie 1990 de a controla Justiţia explică lipsa de condamnări în acest caz. Voi susţine public întotdeauna nevoia de aflare a adevărului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum şi pentru revoluţie”, a adăugat Traian Băsescu.

El a mai fost întrebat de reporterii BBC cum comentează faptul că fostul preşedinte Ion Iliescu – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmărit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007. „Eu sunt şef al statului. Pe probleme punctuale ale justiţiei nu am dreptul să mă pronunţ, dar dumneavoastră, ca ziarişti, o puteţi face”, a răspuns preşedintele Băsescu.

În această ultimă întrebarea a BBC este concentrată întreaga luptă a organizaţiei nostre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct şi personal responsabil de neînceperea urmării penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sângeroase din iunie 1990.

În numele victimelor,

preşedinte AVMR Ene Viorel

Basescu a iesit presedinte pe greseala lui Geoana

29 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Basescu a iesit presedinte pe greseala lui Geoana

♦ Ion Iliescu ne-a spus ieri de ce l-a numit prostanac pe Mircea Geoana. Greseala care i-a atras celebra porecla l-a facut pe Adrian Nastase sa piarda alegerile pentru prezidentiale. “El (Geoana – n.r.) a gresit in 2004, ne-a declarat Iliescu. Anuntandu-se ca posibil viitor premier, a spus ca noi nu mai avem nevoie de voturile PRM-ului. Astfel a castigat Basescu cu 250.000 de voturi. Altminteri, daca nu era votul acesta al PRM-ului, aceasta im-prudenta a domnului Geoana… de aici a aparut aceasta poveste”

♦ Referitor la evenimentele comemorative de la Cimitirul Eroilor, fostul presedinte considera ca presa a mintit atunci cand a spus ca a fost huiduit si ultragiat de revolutionari. Ouale clocite aruncate asupra fostului presedinte, acesta le considera tot un neadevar, iar pe Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie, Ion Iliescu il vede un impostor care nu are legatura cu revolutionarii autentici, fiind platit de o forta ostila. Tot inventia presei a fost si atunci cand s-a spus ca ofiterii SPP i-au recomandat sa nu mai apara in public

♦ Rivalitatea intre Mircea Geoana si Ion Iliescu pare sa se fi atenuat. Nevoit sa aleaga intre liderul PSD si Miron Mitrea, Iliescu s-ar indrepta spre Geoana, neputand sa uite “tradarea” lui Mitrea din aprilie 2005, cand Geoana a fost ales presedinte, sustin surse social-democrate. In interiorul formatiunii circula unele zvonuri conform carora, pe filiera Miron Mitrea, au fost transmise niste “instiintari” liderilor din teritoriu cum ca Ion Iliescu ar “aduna” oamenii pentru sustinerea convocarii unui Congres extraordinar care sa-l dea jos pe Geoana

Reporter: De ce, dupa 18 ani in care ati participat la comemorari ale Revolutiei, ati fost atacat de oameni? De ce nu s-a intamplat acest fenomen si mai inainte?
Ion Iliescu: Aceasta situatie se poate imparti in doua probleme separate. Pe de o parte pot numi provocarile propriu-zise si dimensiunea lor, provocari s-au petrecut atat duminica la Cimitirul Eroilor Revolutiei, cat si in ziua de luni in Piata Revolutiei. In fapt, dimensiunea provocarilor a fost minora, iar ceea ce este cu adevarat grav este modul in care presa scrisa si unele posturi de televiziune au exacerbat situatia si au facut eveniment din niste situatii izolate, provocate de niste oameni despre a caror moralitate si calitate nu vreau sa vorbesc. Cred ca este mai nociv ceea ce a facut presa, inclusiv ziarul dumneavoastra, prin relatarile care nu au nimic de-a face cu adevarul si care prezinta lucrurile de o maniera exacerbata. In al doilea rand, ca si in ultimii 18 ani am mers in Cimitirul Eroilor, pe care noi l-am creat, nu cei care isi aroga niste pozitii si drepturi pe care nu le au. Noi, an de an, am depus coroane la Cimitirul Eroilor, si in toate locurile semnificative ale Revolutiei. Dupa ce s-a incheiat ceremonia de la cimitir, au fost niste elemente izolate care au aruncat niste bani si unul a huiduit. Despre cel din urma am inteles ca este certat cu toti vecinii din blocul unde locuieste, ca a fost reclamat la politie si chiar ca si-ar fi amenintat vecinii ca da foc blocului. Cat despre batranul de luni, omul o fi avut motivele lui sa fie amarat si sa vina acolo. Era suparat ca i-au murit copiii. Dar cand? In 1993-1994, nu la Revolutie! Acesti oameni au fost incitati, pusi, animati de diferiti oameni interesati.

Nu am fost huiduit de revolutionari

R.: Cum se explica, totusi, ca acesti oameni interesati au aparut acum, si nu, de pilda, in timpul regimului Emil Constantinescu? Atunci nu ati patit asa ceva…
I.I.: Poate ca pe unii ii deranjeaza faptul ca, de patru ani de zile, nu mai indeplinesc nici o functie in stat. Functia de sef al statului… De fapt, dupa ultimele alegeri parlamentare, m-am si retras si nu am mai participat la alegeri. In ciuda faptului ca am facut acest pas inapoi, din punct de vedere al implicarii mele in conducerea statului, pe unii ii deranjeaza ca Iliescu inca mai pastreaza o imagine. Iar dumneavoastra va permiteti sa spuneti ca este o agonie a acestei imagini. Multi afirma ca Iliescu ar fi fost huiduit si ultragiat de revolutionari. Aceasta este o minciuna! Maries, care vorbeste din aceasta calitate, de fapt nu o are, nimeni nu i-o recunoaste. Pentru ca nu are certificat de revolutionar, el ii provoaca si pe altii, care aspira sa primeasca astfel de certificate, alimentandu-le nemultumirile, dar asta nu are nimic de-a face cu Iliescu.

Aceasta minciuna a fost vehiculata de presa

R.: Daca Maries nu este revolutionar, cum reuseste sa treaca drept unul si, mai mult, sa vorbeasca in numele Asociatiei “21 Decembie”?
I.I.: El are, in primul rand, impertinenta sa vorbeasca in numele revolutionarilor, si asta ii indigneaza pe adevaratii revolutionari. El nu are nici un drept in acest sens si asupra acestei calitati. In al doilea rand, s-a instalat, nu stiu prin ce mister, dupa anul 2000 – ca, pe vremea CDR-ului, Asociatia era cuplata cumva cu PNT-CD si cu Emil Constantinescu, iar doi dintre liderii Asociatiei au fost si deputati in Parlamentul Romaniei. Dupa aceea, cand domnul Maries a ajuns presedintele asociatiei, mi-au explicat ca, la ei, aceasta functie nu este una politica, ci una administrativa. Asociatia “21 Decembrie” a fost fondata in 1990 de cei care au fost pe baricade in noaptea de 21 spre 22, adica Dan Iosif, Silaghi, Cristian Iliescu si altii, care astazi nu mai sunt membri. Nici nu stiu cine sunt acum membrii asociatiei. Chiar daca doi dintre liderii asociatiei au venit ieri (luni – n.r.) sa-si ceara scuze in numele organizatiei, pe mine ma deranjeaza ca ei tolereaza personaje ca acest Maries si ii permit sa vorbeasca in numele revolutionarilor. Deci, aceasta minciuna a fost preluata, vehiculata si amplificata de presa si este mai nociva decat actul in sine al acestei diversiuni pe care o alimenteaza un om ca Maries. Apoi, chiar la dumneavoastra in ziar, am citit ca luni, in fata Televiziunii, eu am fost huiduit. Este o minciuna! Pot spune ca, dupa primul eveniment, fostii revolutionari s-au strans in jurul meu, iar Liga de Onoare a revolutionarilor a emis un comunicat de protest, pe care presa nu l-a preluat. Asta este surprinzator si ii indigneaza pe adevaratii revolutionari.

Maries, in mod cert, este instrumentul cuiva

R.: Sunteti un om de referinta in istoria acestei tari si, mai mult, o enciclopedie politica a Romaniei. Din aceste perspective, cine credeti ca l-a provocat pe Maries sa actioneze impotriva dumneavoastra? Trebuie sa aveti macar o presupunere, daca nu o certitudine in acest sens.
I.I.: El este, in mod cert, instrumentul cuiva. Totusi, este o intrebare foarte pertinenta, de exemplu, cu ce bani, un om care nu stiu daca are vreo meserie macar – parca stiu ca a fost portar la o echipa de fotbal din Caransebes – si care nu a fost macar pe baricade, sa ajunga intr-o asemenea pozitie. El se lauda ca a fost prezent la manifestatiile din anul 1990, unde ar fi fost remarcat. A intrat in cercurile superioare ca incitator in acele evenimente. Asa s-a facut remarcat! Nu pot, totusi, sa acuz pe cineva anume. Dar cineva il plateste, pentru ca a fi presedintele unei asociatii, este ca si cel care este presedinte de bloc, nu are o meserie.

Presa a inventat o ostilitate din partea manifestantilor

R.: Ofiterii Serviciului de Paza si Protectie v-au atras atentia ca veti fi intampinat cu ostilitate la evenimentele din ultimele zile?
I.I.: Acesta este un alt neadevar. Cum sa-si permita SPP-ul sa faca asa ceva!? Misiunea lor este sa protejeze demnitarii. Ceea ce au si facut! Eu nu am intrat in contact cu nimeni, nu am fost lovit sau agresat. Chiar acum ma uit in ziarul dumneavoastra si citesc despre omul acela cu ouale clocite. Pe mine nu m-a lovit nimic, am fost aparat chiar de oamenii care veneau acolo sa depuna coroane. A fost un incident neimportant, doar ca presa a inventat imediat o ostilitate din partea revolutionarilor fata de mine, care, de fapt, au fost indignati de cele petrecute si au fost solidari cu mine.
Situatia a fost fortata de pozitia neserioasa a liberalilor

R.: Revenind la evenimentele pe care le comemoram in aceste zile, era soarta cuplului Ceausescu hotarata de fosta Uniune Sovietica, indiferent daca dumneavoastra sau altcineva s-ar fi pregatit sa preia puterea?
I.I.: Bineinteles! Tot ce trebuia in acele momente era un catalizator. Rolul meu, dincolo de orice lipsa de modestie, dupa parerea mea este ca am fost acel catalizator, si am reusit sa strang lumea in jurul unei idei si al unui simbol.

R.: Daca ati fi fost presedintele partidului in continuare, ati fi mers, astazi, la guvernare cu PD-L?
I.I.: Pana in prima saptamana de alegeri, nimeni nu ar fi acceptat o asemenea idee. Situatia a fost fortata de pozitia, sa spunem, neserioasa, a liberalilor. Totusi, majoritatea stabila care se formeaza acum va putea fi benefica pentru tara. Dincolo de resentimentele celor doua formatiuni, totul ar putea iesi bine pentru Romania.

Geoana, imprudent când s-a dispensat de voturile PRM

R.: Cum vedeti ascensiunea lui Mircea Geoana, pe care candva l-ati facut “prostanac”?
I.I.: Cred ca evolutia vietii noastre politice este rezultatul unui vot liber pentru alegerile parlamentare, care a determinat ca cele doua partide sa aiba o majoritate covarsitoare in Parlamentul Romaniei. Despre cum i-am spus eu lui Geoana, se fabuleaza prea mult. El a gresit in 2004. Anuntandu-se ca posibil viitor premier, a spus ca noi nu mai avem nevoie de voturile PRM-ului. Astfel a castigat Basescu cu 250.000 de voturi. Altminteri, daca nu era votul acesta al PRM-ului, aceasta imprudenta a domnului Geoana… de aici a aparut aceasta poveste.

R.: Legat de convorbirea in care Miron Mitrea spune ca are coltii infipti in beregata lui Mircea Geoana, cine credeti ca are dreptate dintre cei doi?
I.I.: O sa fie o discutie in partid care sa lamureasca lucrurile.

R.: Credeti ca-l mai poate ierta vreodata Mircea Geoana?
I.I.: N-are importanta. Chiar daca sunt relatii tensionate, Geoana este un om responsabil care trebuie sa aiba in vedere interesul partidului.

Se incinge lupta intre taberele din PSD

Accesul la guvernare al PSD, dar mai ales infratirea cu PD-L, a ascutit „lupta de clasa” in partidul condus de Mircea Geoana. Astfel, potrivit sefului PSD, la ora actuala, in partid isi disputa intaietatea nu mai putin de sase grupari. In fapt, doua puternice, celelalte fiind dispuse oricand sa sara dintr-o barca in alta. Marea masa a partidului, care s-a conformat regulilor impuse de Mircea Geoana, se contrapune frustratilor din PSD care si-au coagulat in jurul lor baronii locali.

Harta teritoriala a feudelor anti-Geoana

Chiar daca gruparea constituita in jurul lui Mircea Geoana pare a fi stapana pe situatie, din spate vine in forta Miron Mitrea, care are sustinerea unor structuri puternice din teritoriu pe care fostul sindicalist a stiut sa si le cultive. La loc de frunte sta filiala Vrancea, pastorita de baronul Marian Oprisan, in care si-a gasit locul si nasul de cununie al fiului lui Miron Mitrea, deputatul Cristian Dumitrescu. O alta organizatie puternica aflata in spatele lui Mitrea este cea de la Constanta, judet in care, pe vremea cand era ministru al transporturilor, Mitrea isi facuse chiar si o televiziune. In fieful baronilor Radu Mazare si Nicusor Constantinescu si-a gasit un loc de parlamentar si sotia lui Miron Mitrea, Manuela, care, dupa alegerile locale, estimand ca nu mai are loc eligibil in Mehedinti, a candidat la Constanta. In Mehedinti a ramas insa finul lui Miron Mitrea, Eugen Nicolicea, care ii aduce nasului plocon si acest judet. De asemenea, Mitrea are spatele asigurat si in judetele Buzau, Sibiu si Vaslui, unde a reusit sa-si impuna protejatii. Situatia e mai problematica in Bucuresti, unde presedintele de filiala Marian Vanghelie e stapan pe situatie. Poate din acest motiv, Miron Mitrea nu a reusit sa castige un mandat de deputat pentru fina sa Claudia Petcu, sotia sindicalistului Marius Petcu.

Iliescu nu l-ar alege pe Mitrea in defavoarea lui Geoana

Intre presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, si liderul actual al formatiunii, Mircea Geoana, rivalitatea este veche. Iliescu nu s-a ferit niciodata sa-si spuna deschis propriile opinii despre Geoana, nici macar atunci cand l-a catalogat “prostanac” in plina sedinta a grupului senatorial PSD. Lucrurile par sa se mai calmat in ultima vreme, mai ales dupa aparitia “atacurilor dure” ale lui Miron Mitrea la adresa liderului PSD. Surse social-democrate ne-au declarat ca liderul de onoare al PSD
s-a mai apropiat cu sfaturi si indemnuri de Geoana. Aceleasi surse ne-au precizat ca, pus sa aleaga intre liderul PSD si Mitrea, Iliescu s-ar indrepta spre Geoana, neputand sa uite “tradarea” fostului coordonator de campanie al social-democratilor din aprilie 2005, cand Geoana a fost ales presedinte. In interiorul formatiunii circula unele zvonuri conform carora pe filiera Mitrea au fost transmise niste “instiintari” liderilor din teritoriu cum ca Iliescu ar “aduna” oamenii pentru sustinerea convocarii unui Congres extraordinar care sa-l dea jos pe Geoana. Oricum, potrivit statutului PSD, ar urma ca in decursul lunii ianuarie sa aiba loc un congres ordinar al social-democratilor.

Hrebenciuc, Nastase, Vanghelie, Mazare, anti-PSD – PD-L

Nici de la votul din partid dat pentru demararea negocierilor cu PD-L nu au lipsit vocile vehemente care nu imbratiseaza opiniile liderului PSD, Mircea Geoana. Constituirea aliantei guvernamentale PSD-PD-L a fost votata de 41 dintre membrii Comitetului Executiv National (CExN) al partidului, 17 membri exprimandu-si preferinta pentru o aliere cu PNL. Printre nemultumitii deciziei majoritate s-au aflat presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, presedintele Consiliului National (CN), Adrian Nastase, fostul lider al deputatilor PSD, Viorel Hrebenciuc, dar si cei sapte reprezentanti ai organizatiei PSD Bucuresti – intre care si liderul organizatiei, Marian Vanghelie. De aceeasi parte a baricadei s-au aflat reprezentantii organizatiilor Buzau, condusa de senatorul Ion Vasile, Constanta (lider, Radu Mazare), Sibiu (presedinte Ioan Cindrea), Vaslui (lider Dumitru Buzatu). Liderul Consiliului National al formatiunii, Adrian Nastase, a transmis presedintelui partidului si membrilor CN o scrisoare in care ii informa asupra rolului Consiliului in luarea deciziilor privind aliantele politice si electorale, programul de guvernare, structura si componenta nominala a Guvernului, programul legislativ al Guvernului etc.
“Hotararile adoptate vor fi validate de catre Consiliul National. (…) CN hotaraste incheierea aliantelor politice, precum si comasarea prin fuziune sau absortie cu alte partide sau formatiuni politice la propunerea Comitetului Executiv National si valideaza hotararile Comitetului Executiv National privind programul de guvernare si confirma propunerile de membri ai Guvernului”, a mai mentionat Nastase in textul trimis colegilor social-democrati.

Sursa: Lidia Popeanga-Mitchievici, Alecu Racoviceanu, Gardianul, 24.12.2008

Ce nu-i pot ierta domnului Iliescu

29 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Ce nu-i pot ierta domnului Iliescu

De mai bine de doua saptamani spuma deontologilor se da de ceasul mortii cu analize pe tema alegerilor si formarii noii coalitii care a dat, pana la urma, guvernul d-lui Emil Boc, de ti se face si frica sa mai bagi chiar si radiatorul in priza.

CrAciunul se lasA aSteptat, iata, cu o noua si ampla „analiza”a acelorasi, despre uluitoarele fapte de arme ale catorva domni, care cu un vajnic patriotism si avant revolutionar l-au gratulat pe fostul presedinte Iliescu, (ales de romani in acelasi fel cu ceilalti presedinti), cu o ploaie de oua si monede, ca semn al respectului si recunostintei pe care i-o poarta. Nefiind nici analist, nici scriitor, nici deontolog am sa ma limitez sa impartasesc celor care mai sunt interesati, de ce anume nu pot eu, ca om, sa-l respect pe acest domn, care, – intamplator sau nu -, s-a aflat, poate prea multi ani la conducerea Romaniei.

Nu voi emite judecati, deoarece, odata cu trecerea anilor, am capatat un alt inteles al vorbelor Evangheliei dupa Luca, ce spun ca e bine sa nu judeci pe altii si sa fii in stare sa ierti aproapelui tau. Si, oricum sunt destui cei care nu traiesc decat judecand pe altii? Am sa ma limitez sa spun doar ca daca acum zece ani credeam ca daca Ion Iliescu nu ar fi existat, politica si politicienii nostri ar fi aratat altfel, subintelegand prin aceasta ca insasi tara ar fi avut alta imagine, in acest moment sunt aproape sigur ca in absenta acestuia politica si politicienii noastra/nostri ar fi fost sensibil aceeasi/aceiasi.

Intr-un fel sau altul, si acum, dupa „genialul”vot uninominal, politicianul roman isi atesta originea si se perpetueaza dupa cum se vede, tot de la modelul Iliescu. Avea dreptate d-l Basescu: marele blestem al tarii noastre este acela de a avea de ales cel putin la varf, si pentru multi ani de acum incolo, dintre comunisti. Faptul ca acestia poarta papion, gesticuleaza cu stilouri „Mont Blanc”, poarta ceasuri „Audemars Piguet” si costume „Ermenegildo Zegna” este doar semnul bunastarii lor. Trasaturile care ii deosebesc de multi dintre romanii ne-politicieni sunt cele morale: nu isi respecta cuvantul, sunt capabili de mojicii fara seaman, isi mint cu zambetul pe buze atat electoratul, cat si pe cei apropiati, si confunda un grup de interese, mai ales cu propria gasca, sau propria familie etc. Am incetat, deci sa-l mai socotesc tap ispasitor pe dl. Iliescu pentru ceea ce inseamna azi, in Romania, „clasa politica”.

Iar in afara de vinovatiile pe care istoria i le va stabili in legatura cu lovitura de stat din decembrie 1989, eu, personal, mai am doar un motiv pentru care nici acum si cu siguranta ca niciodata nu voi putea sa-l iert pe acest om. Si anume acela de a fi fost, alaturi de altii asemenea lui, cel care prin mijloace mizerabile a oprit un intreg popor sa-si iubeasca si sa-si primeasca inapoi regele. As vrea sa va cer sa va amintiti procedeele inimaginabile si grotesti prin care dl. Iliescu l-a umilit ani de-a randul pe Regele Mihai, singura figura luminoasa a existentei recente a acestui popor indobitocit, singurul capabil, cu lumina lui sa anuleze canalele urii raspandite in toate nivelele societatii romanesti din ultimii cincizeci si mai bine de ani.

Nu voi putea niciodata sa-i iert d-lui Iliescu faptul ca a anulat atunci, cu buna stiinta, nu alegerea monarhiei ca o alta forma de guvernamamt, ci, poate chiar sansa renasterii unei alte forme de sentiment al comuniunii, intr-o Romanie idiotizata timp de 45 de ani de un comunism atroce, prizonieri intr-o republica falsa, in care cu exceptia a doi-trei oameni, NIMENI nu a avut curajul de a se razvrati. N-o sa-i pot ierta d-lui Iliescu scuipatul pe care l-a aruncat pe obrazul acestui popor care ar fi putut sa-si aminteasca de timpurile in care monarhul era singurul din clasa conducatoare care era deasupra oricarei indoieli atunci cand se stia ca isi iubeste poporul si nu era o exagerare cand se stia despre popor ca isi iubeste suveranul. In rest, Doamne ajuta si Craciun fericit tuturor!

Sursa: Octavian Hoandra, Ziua, 24.12.2008

Comunicat al “dezaxatilor” care cer judecarea lui Ion Iliescu

25 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Comunicat al “dezaxatilor” care cer judecarea lui Ion Iliescu

Membrii Asociatiei Victimelor Mineriadei din 1990, ai Grupului Independent pentru Democratie, ai Asociatiei Adevar si Dreptate si ai Asociatiei Civic Media, membrii seniori ai Ligii Studentilor…si lista este deschisa se declara solidari cu cetateanul care l-a bombardat cu oua clocite pe Ion Iliescu, in ziua comemorarii victimelor din 22 decembrie 1989.

In opinia noastra acesta a dovedit un inalt spirit civic, curaj si bun simt, reactia sa reprezentand o replica intemeiata la adresa lui Ion Iliescu.

Condamnam reactia disproportionata a jandarmilor si a fortelor de ordine care l-au inhatat in forta si l-au amendat pe cetateanul de bun simt in loc sa-l amendeze pe Ion Iliescu pentru ultraj, pentru limbajul de mahala si comportamentul specific lumpen-prolatariatului manifestat de fostul presedinte. Acesta a jignit public toti romanii care au manifestat vreodata impotriva sa, numindu-i pe cei care il contesta “dezaxati, psihopati, bezmetici anormali si dezechilibrati”.

Iliescu este obiectul cercetarilor penale deoarece, dupa preluarea puterii de catre camarila sa, au fost ucisi 942 de oameni, de aproape sase ori mai mult decat cei ucisi din ordinul lui Ceausescu, iar in iunie 1990, a fost cel care a cerut reprimarea cu bestialitate a manifestatiei din Piata Universitatii.

Conform datelor publice s-au inregistrat 162 de morti si 1107 de raniti pana in 22 decembrie 1989. Din data de 22 decembrie, dupa fuga lui Ceausescu s-au mai “produs” 942 de morti si 2245 de raniti. In primele zile ale instaurarii la putere a gruparii Iliescu, respectiv in perioada 22-27 decembrie 1989, au fost ucisi de aproape 6 ori mai multi oameni decat cei ucisi in zilele anterioare din ordinul lui Ceausescu.

Demonstratia studenteasca din Piata Universitatii la care s-au adaugat numerosi bucuresteni din toate categoriile social a tras un semnal de alarma fata de aparitia si dezvoltarea unor pericole grave care amenintau o Romanie ce se vroia iesita definitiv din comunism: revenirea grupurilor politice de natura bolsevica, impunerea de catre aceste grupuri a unei politici generale de distrugere nationala si subordonare fata de Moscova.

Ion Iliescu a fost cel care a ordonat folosirea de catre armata a munitiei de razboi importiva demonstrantilor din Piata Universitatii si a cetatenilor Capitalei. Jurnalul de lupta al Armatei din Garnizoana Bucuresti arata foarte clar ca Ion Iliescu personal a cerut Armatei sa puna glont pe teava deorece legionarii au invadat tara si “au ridicat drapelul verde, legionar, pe sediul Politiei Capitalei, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare”.

Armata a executat sarcinile impuse de Ion Iliescu astfel ca in cursul zilei de 13 iunie s-au tras 1.466 de gloante de razboi de catre militarii regimentului de la Buzau. Ulterior Ion Iliescu a mai adus si forte de tip paramilitar, mineri si “oameni ai muncii” care au calcat in picioare peste 3.400 de bucuresteni. Au mai fost incarcerati la unitatile de Securitate controlate de catre SRI si Virgil Magureanu peste 1.000 de studenti, intelectuali, barbosi din Piata Universitatii arestati ilegal de catre fortele de represiune coordonate de activul de cadre al F.S.N, organele 0215, S.R.I si armata. Spitalele din Bucuresti au inregistrat un numar de 746 de cazuri de raniti grav, s-au mai notificat oficial 6 morti, dar neoficial s-a afirmat ca in jur de 130 de morti au fost ingropati pe sest in cimitirul de neidentificati de la Straulesti.

Ion Iliescu este invinuit de participare la omor deosebit de grav, genocid si alte crime, dar Iliescu a replicat public, afirmand ca „singurul meu judecator este poporul roman”. Si Ceausescu a emis o parere similara inainte de a fi impuscat la ordinul lui Ion Iliescu. Crescut practic de Ceausescu si protejat ca un fiu adoptiv de catre familia sa, Iliescu poarta cu sine un stigmat sinistru, ceea ce nu il impiedica sa sustina ca aceia care il acuza vor sa „rescrie, inclusiv cu mana procuraturii, istoria”. Iliescu ii vestejeste public pe contestatarii sai, sustinand ca ar fi „indivizi care nu au nimic de-a face cu revolutia si cu idealurile ei”.

“Revolutia” a adus la putere o agentura ruseasca, imediat dupa lichidarea lui Ceausescu, compusa din cateva zeci de cadre militare, generali comandati direct de generalul Militaru, aflati in reteaua GRU (serviciile militare de informatii sovietice). Pe langa acestia, au fost concentrati in jurul nucleului de conducere al FSN „disidenti” cu orientare gorbaciovista, creati prin eforturile unui departament special al KGB ca urmare a unui plan de actiuni demarat inca din perioada in care la conducerea KGB-ului se afla Andropov, cel care l-a lansat public pe Gorbaciov.

Cercetarea aprofundata a contributiei retelei rusesti la preluarea controlului statului roman ar arunca in aer miturile fondatoare ale „Revolutiei” si ar trimite in derizoriu – sau dupa caz – in instanta o buna parte a actorilor politici de astazi. Tocmai de aceea este atat de „fierbinte” inca acest subiect in aparenta „istoric”, de aceea spunega Ion Iliescu pe aceasta tema.

Fostul presedinte Ion Iliescu a incercat prin toate mijloacele, prin acolitii sai, sa obtina musamalizarea si tergiversarea cerecetarilor in dosarele in care este invinuit – Revolutia romana si Mineriada din 13-15 iunie 1990.

Pentru toate acestea, cred reprezentantii si fostii lideri ai fenomenului Pietei Universitatii reuniti in cadrul CivicNet – Piata Universitatii, reprezentantii victimelor Mineriadei si ai organizatiilor civice, Ion Iliescu merita o dreapta judecata, in spiritul adevarului.

Pana se va avea loc acest fenomen mult-asteptat, invitam cu caldura pe toti cetatenii Romani, de cate ori il zaresc pe Ion Iliescu sa scoata un pantof, sau un ou clocit si sa isi exprime deschis sentimentele. Asociatiile noastre vor deschide un cont pentru achitarea eventualelor amenzi.

Sursa: George Roncea, Curentul, 19.12.2008

Judecătoare prietenă cu soţia acuzatului

16 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Judecătoare prietenă cu soţia acuzatului

DOSARUL „DAN VOINEA“. Magistratul Anca Vlaicu, de la Tribunalul Bucureşti, care ar fi trebuit să se pronunţe în procesul civil în care Asociaţia Victimelor Mineriadelor (AVM) îi cere daune de 4.000.000 de euro procurorului militar Dan Voinea, a făcut, ieri, cerere de abţinere.

Motivul: este bună prietenă cu soţia magistratului militar. Drept urmare, tribunalul va decide, azi, cine va judeca această cauză în care reprezentanţii AVM îl acuză pe generalul Voinea de tergiversarea anchetei în dosarul „Mineriada iunie ’90“.

Sursa: Evenimentul Zilei, 11.12.2008

Istoria ilustrată a „Epocii de Aur”

16 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Istoria ilustrată a „Epocii de Aur”

La aproximativ un an de la preluarea puterii, după decesul subit al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (n.r. – 19 martie 1965), tânărul conducător Nicolae Ceauşescu părea apropiat – sau cel puţin simula apropierea – de cele sfinte. Acest lucru este reliefat prin intermediul a două fotografii-document din timpul vizitei de partid şi de stat de la Mănăstirea Neamţ din 1966, când am avut prilejul să-l vedem pe Ceauşescu intrând în sfânta biserică şi ascultându-l cu pioşenie pe starostele mănăstirii. Dacă în 1966 la Neamţ observăm un Ceauşescu uimit de arhitectura şi de pictura mănăstirii, la mijlocul anilor 80 se transformă, în demenţa lui ca urmare a diabetului de care suferea, într-un „distrugător al locurilor sfinte” şi, implicit, într-un ateu lipsit de orice apropiere de Dumnezeu. Astăzi, când epoca sa este deja obiect de studiu pentru cei care studiază istoria comunismului românesc, ateismul său este privit ca o expresie a firii sale, a dorinţei acestuia de a rupe legătura dintre credinţă şi popor, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română fusese aservită întru totul de către regim. Sebastian Rusu
¥ A 420,”Fototeca online a comunismului românesc”, (16.12.2008), (ANIC, Fond ISISP, Nicolae Ceauşescu – Albume, Conducători de partid şi de stat la Mănăstirea Neamţ, cota 372/1966)
¥ A 421,”Fototeca online a comunismului românesc”, (16.12.2008), (ANIC, Fond ISISP, Nicolae Ceauşescu – Albume, Conducători de partid şi de stat la Mănăstirea Neamţ, cota 372/1966)

Sursa: Sebastian Rusu, Curentul, 17.12.2008

Procurorul Dan Voinea a fost dat in judecata de AVMR pentru tergiversarea dosarelor mineriadelor

12 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Procurorul Dan Voinea a fost dat in judecata de AVMR pentru tergiversarea dosarelor mineriadelor

Reprezentantii Asociatiei Victimelor Mineriadelor din Romania (AVRM) au dat in judecata Parchetul General dar si pe procurorul militar Dan Voinea, cerand daune morale in valoare de 4 milioane de euro pentru tergiversarea dosarelor mineriadelor, a declarat presedintele AVRM, Viorel Ene.
Procurorul militar Dan Voinea a declarat ca nu a fost anuntat cu privire la acest proces, ca si-a indeplinit toate obligatiile si ca a trimis instantei dosarul Mineriadei din 13-15 iunie inca din 2000. Voinea a mai spus ca in dosarul privind victimele de la Magurele si Baneasa a terminat cercetarile si le-a audiat pe toate cele 1.056 de persoane vatamate, insa a declinat dosarul la procurorii civili, informeaza NewsIn.
Potrivit avocatului lui Dan Voinea, membrii Asociatiei Victimelor Mineriadelor din Romania nu au calitatea procesuala si nu pot cere daune, astfel ca este posibil ca instanta sa se sesizeze din oficiu si sa respinga actiunea formulata de asociatie. Singura cale pentru continuarea procesului este ca victimele sa-l dea in judecata pe procurorul militar Dan Voinea. Primul termen al procesului va avea loc pe 10 decembrie la Tribunalul Bucuresti.
Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a fost sesizata, pe 24 octombrie, de Comisia de disciplina pentru procurori in cazul lui Dan Voinea, adjunct al Sectiei Parchetelor Militare, pentru abateri disciplinare in exercitarea functiei. De asemenea, procurorul general, Laura Codruta Kovesi, i-a trimis, pe 27 octombrie, ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, cererea de revocare a adjunctului Sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea, cel care s-a ocupat de dosarele Revolutiei si Mineriadei. Purtatorul de cuvant al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Robert Cazanciuc, a declarat ca solicitarea este insotita de o expunere de motive, document in care au fost preluate principalele constatari ale raportului de control al CSM la Sectia Parchetelor Militare.
Pentru a putea fi pusa in practica cererea procurorului general Laura Kovesi de revocare din functie a generalului Dan Voinea, ministrul Predoiu trebuie sa analizeze solicitarea procurorului general, dupa care, daca exista motive de revocare, trebuie sa ceara un aviz consultativ din partea Sectiei de procurori a CSM. Ulterior, potrivit procedurii, solicitarea este trimisa sefului statului, care poate accepta sau nu cererea de revocare din functie a lui Voinea.
Din cauza managementului defectuos, la controlul CSM au fost gasite 285 de dosare neinchise din 1990
Procurorul general, Laura Codruta Kovesi a explicat ca, desi au fost multe delegari ale unor procurori din teritoriu la structura centrala, Sectia Parchetelor Militare a rezolvat anul trecut doar trei rechizitorii. Dosarele au fost lucrate de mai mult de 10 procurori.
Potrivit lui Kovesi, inspectia judiciara nu a consemnat mai multe aspecte sesizate si anume tergiversarea dosarelor Revolutiei si Mineriadelor, precum si o rezolutie de incepere a urmaririi penale care nu a fost trecuta in registru. Procurorul general a mai spus ca dosarul Mineriadei, in care a fost cercetat Ion Iliescu pentru moartea si ranirea unor persoane in 13-15 iunie, ar fi stat 7 luni in nelucrare, inainte de a fi declinat procurorilor civili. In opinia procurorului general, vinovate pentru aceste nereguli ar fi fost conducerile care s-au succedat la sefia Sectiei Parchetelor Militare.
Sectia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii si-a insusit, pe 23 octombrie, cu majoritate de voturi, raportul de control la Sectia Parchetelor Militare, verificarile fiind cerute de procurorul general, dupa ce a dispus infirmarea rezolutiei de incepere a urmaririi penale pentru Ion Iliescu.
Potrivit lui Kovesi, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat lui Ion Iliescu o alta invinuire decat cea pentru care a inceput urmarirea penala. Ion Iliescu a fost pus sub invinuire, prin rezolutia din 19 iunie 2007, sub acuzatia ca la data de 13 iunie 1990 a determinat cu intentie interventia in forta a militarilor impotriva manifestantilor din Piata Universitatii din Capitala si din alte zone ale Bucurestilor, fapt ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin impuscare a mai multor persoane. Intre timp, in cazul sau procurorii civili au dat neinceperea urmaririi penale.
Ca urmare, la controlul CSM au fost gasite 285 de dosare neinchise din 1990. Inspectorii sustin ca unul dintre motivele care au dus la intarzierea dosarelor este managementul defectuos.
Dan Voinea a detinut, intre anii 1997 si 2000, sefia Sectiei Parchetelor Militare. Voinea este cel care s-a ocupat de dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 si de cel al Revolutiei din decembrie 1989. In aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit in functia de procuror militar sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare.

Sursa: Ziare.ro, 04.12.2008

Kovesi cere demisia magistratului Dan Voinea

12 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Kovesi cere demisia magistratului Dan Voinea

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a cerut ministrului Justiţiei demisia generalului magistrat Dan Voinea din funcţia de adjunct al Secţiei Parchetelor Militare. Potrivit Mediafax, cererea de revocare vine ca urmare a raportului de control privind activitatea Secţiei Parchetelor Militare.

Kovesi susţine că procedurile penale au fost încălcate grav în activitatea Secţiei Parchetelor Militare şi că resursele umane au fost folosite defectuos.

Unul din exemplele date de procurorul general în acest sens se referă la dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, care după 18 ani încă sunt nefinalizate.

Dan Voinea este procuror militar din anul 1982. În perioada 1997-2000, Voinea a deţinut şefia Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În decembrie 1989, a fost desemnat procuror în cazul procesului soţilor Ceauşescu, la acea dată având gradul de maior la Direcţia Procuraturii Militare.

Procurorul Dan Voinea a participat la procesul Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi cel al Revoluţiei din decembrie 1989.

Sursa: Antena 3, 23.10.2008

Kovesi cere revocarea lui Dan Voinea

12 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

Kovesi cere revocarea lui Dan Voinea

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, i-a cerut, joi, ministrului Justiţiei să-l revoce pe magistratul Dan Voinea din funcţia de adjunct al Secţiei Parchetelor Militare, ca urmare a raportului de control privind activitatea Secţiei Parchetelor Militare.

Procurorul general a reclamant deficienţe majore în activitatea Secţiei Parchetelor Militare, inclusiv folosirea defectuoasă a resurselor umane, precum şi încălcări grave ale procedurii penale. În acest sens, Kovesi a dat ca exemple dosarele revoluţie şi mineriadei, care după 18 ani încă sunt nefinalizate.

Sursa: Gandul, 23.10.2008

La un pas de revocare: Pică Dan Voinea?!

12 decembrie 2008 Viorel Ene Comentarii 0

La un pas de revocare: Pică Dan Voinea?!

Scaunul generalului de justiţie Dan Voinea, adjunct al Secţiei Parchetelor Militare, stă în pixul ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu.

Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, va cere ministrului Justiţiei revocarea generalului Voinea din funcţie pentru neregulile constatate de CSM în activitatea parchetelor militare.

Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi-a însuşit ieri cu majoritate de voturi concluziile raportului de control al activităţii parchetelor militare. CSM a constatat că la nivelul SPM “există deficienţe pe toate componentele activităţii manageriale, sub aspectul organizării eficiente a activităţii, asumării responsabilităţii, aptitudinilor manageriale, verificării activităţii de urmărire penală, folosirii inadecvate a resurselor umane, dar şi în sensul repartizării neechilibrate a dosarelor”.

DECIZIA ÎI APARŢINE MINISTRULUI PREDOIU

După şedinţa CSM, procurorul general, Codruţa Kovesi, a declarat că va cere revocarea lui Dan Voinea din funcţie pentru “deficienţe majore” şi “încălcări grave ale procedurii penale”. Kovesi a exemplificat cu dosarele revoluţiei şi mineriadei. Kovesi s-a arătat nemulţumită că, deşi i-a pus la dispoziţie generalului Voinea toate resorturile necesare, aprobând bugete şi dispunând delegarea mai multor procurori din ţară, aceste anchete sunt nefinalizate chiar şi după 18 ani de la comiterea faptelor. Raportul CSM va fi comunicat ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, cel care este şi singurul cu putere de decizie în privinţa revocării generalului. Dacă acesta va aprecia ca întemeiată solicitarea lui Kovesi, ministrul va propune preşedintelui ţării eliberarea lui
Voinea din funcţia de conducere, după ce va obţine avizul consultativ al CSM. De-a lungul timpului, Dan Voinea a fost şi atacat şi sprijinit de societatea civilă, criticat de politicieni şi “taxat” de Instanţa Supremă cu restituirea unor dosare pentru refacerea urmăririi penale. Are însă şi o “victorie” pentru care a şi fost premiat de societatea civilă: condamnarea definitivă a generalilor Stănculescu şi Chiţac la 15 ani de închisoare în dosarul Revoluţiei de la Timişoara. El a început urmărirea penală împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu, încălcând o serie de norme procedurale, soluţia dispusă de procurorii civili fiind una total contrară: neînceperea urmăririi penale (NUP). Dan Voinea s-a abţinut să comenteze înainte de a primi comunicarea privind revocarea.

Sursa: Violeta Fotache, Jurnalul National, 24.10.2008

Dosarul Represiunii din iunie 1990(Mineriada iunie 1990)

Basescu a iesit presedinte pe greseala lui Geoana

Ce nu-i pot ierta domnului Iliescu

Comunicat al “dezaxatilor” care cer judecarea lui Ion Iliescu

Judecătoare prietenă cu soţia acuzatului

Istoria ilustrată a „Epocii de Aur”

Procurorul Dan Voinea a fost dat in judecata de AVMR pentru tergiversarea dosarelor mineriadelor

Kovesi cere demisia magistratului Dan Voinea

Kovesi cere revocarea lui Dan Voinea

La un pas de revocare: Pică Dan Voinea?!

FACEBOOK

Căutare

STATISTICI SITE

Calendar

Comentarii Recente

Articole Recente

Categorii

FACEBOOK

Căutare

STATISTICI SITE

Taguri

Calendar

Comentarii Recente

Articole Recente

Categorii