Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti
Dosar nr. 10669/4/2008
Completul 8 civil
Termen: 29.01.2009
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnatul Ene Viorel, prin avocat Rapcea Mihai, pârât în dosarul nr. 10669/4/2008 al Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul Mărieş Teodor, formulez prezenta
ÎNTÂMPINARE ŞI CERERE RECONVENŢIONALĂ
La acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi precizată.
Pe calea întâmpinării, solicit respingerea acţiunii în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, să o respingeţi ca netemeinică şi nelegală.
Pe calea cererii reconvenţionale, solicit obligarea reclamantului-pârât Mărieş Teodor la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine cauzat prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, precum şi pentru acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR).
Solicit de asemenea amendarea reclamantului pentru introducerea cu rea-credinţă a unei cereri vădit netemeinice, conform art.108 ind.1 pct.1 lit.a C.p.c., sens în care vă rugăm să apreciaţi că se impune cu tărie o asemenea măsură, întrucât din probele pe care le vom administra în cauză rezultă că acţiunea a fost introdusă de către reclamant cu rea-credinţă, acesta dorind vexarea subsemnatului.
MOTIVE:
ÎN FAPT: reclamantul a formulat o acţiune prin care a solicitat obligarea mea la plata sumei de 10.000 RON cu titlul reparaţie a prejudiciului moral suferi de acesta datorită publicării de către cotidianul „Evenimentul Zilei” din data de 13.06.2007 a unui articol din conţinutul căruia reiese că eu aş fi declarat că reclamantul-pârât Mărieş Teodor ar fi fost plătit de către Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne.
Reclamantul a invocat în susţinerea pretenţiilor sale prevederile referitoare la răspundere civilă delictuală, prevăzute de disp. art. 998 Cod Civil.
Înţeleg să invoc EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE, reclamantul pârât îndreptându-se împotriva unei persoane care nu are legătură cu pretinsul prejudiciu de imagine pe care afirmă că l-ar fi suferit.
Potrivit disp. art. 69 din Legea nr. 3/1974 republicată, „persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţiile făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate, poate cere, în termen de 30 de zile, ca organul de presă în cauză, să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie. Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului.” Conform art. 70, organul de presă este obligat să publice, fără plată, răspunsul, în condiţiile articolului precedent, în termen de 15 zile de la primirea lui, dacă organul de presă este cotidian, sau cel mai târziu în al doilea număr de la primirea răspunsului – dacă organul de presă are o altă periodicitate, iar potrivit art. 71, refuzul de a publica sau difuza un răspuns, în condiţiile art. 70, se comunică persoanei lezate în termen de 15 zile de la primirea sesizării scrise de aceasta. Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului în termenele prevăzute în articolul precedent se consideră refuz, chiar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit alin. 1.
În această situaţie, conform art. 72, persoana lezată poate cere judecătoriei obligarea organului de presă în cauză să publice sau să difuzeze răspunsul. Dacă instanţa judecătorească constată că refuzul este neântemeiat, obligă organul de presă să publice sau să difuzeze răspunsul în termen de 15 zile, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În cazul prevăzut în alineatul precedent, publicarea sau difuzarea răspunsului se face cu menţiunea că acesta s-a dispus prin hotărârea judecătorească, indicându-se numărul şi data acesteia, precum şi instanţa care a dat hotărârea.
În cauza de faţă, reclamantul nu a dovedit faptul că s-a adresat cotidianul „Evenimentul Zilei” pentru a solicita un drept la replică, iar în cazul efectuării unui asemenea demers, nu a făcut dovada refuzului pârâtei de a publica dreptul său la replică.
Într-o atare situaţie, având în vedere că legea oferea pârâtului posibilitatea de a obţine restabilirea adevărului şi repararea pretinsului prejudiciu de imagine suferit, acesta trebuia să se îndrepte împotriva ziarului care a publicat articolul incriminat, nicidecum împotriva mea, care, potrivit legii, sunt persoană fizică, nici măcar ziarist, darămi-te „organ de presă„, aşa cum prevede legea.
Consider că reclamantul pârât Mărieş Teodor nu se poate considera prejudiciat de afirmaţiile pe care mi le atribuie, ci de publicarea articolului în cauză, fapta prin care acesta s-ar putea considera prejudiciat fiind aceea de redactare şi publicare a articolului incriminat, singura persoană care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauza de faţă ne-putând fi decât cotidianul „Evenimentul Zilei”.
Având în vedere toate aceste considerente, vă rugăm să respingeţi acţiunea reclamantului Maries Teodor ca neântemeiată.
Actiunea promovata, este inadmisibila, intrucat din punctul meu de vedere nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala.
Dupa cum se cunoaste, pentru a putea interveni o astfel de raspundere, este necesara indeplinirea catorva conditii: fapta ilicita, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei.
Fapta ilicita, astfel cum este privita in doctrina, trebuie sa constea intr-o actiune orin inactiune prohibita de lege, de natura sa genereze o paguba.
Dreptul la imagine al unei persoane a fost tratat ca fiind un drept personal nepatrimonial caruia ii corespunde o obligatie generala de a nu face, de a nu-i aduce atingere. Ori, din contextul evocat de catre reclamant, nu se demonstreaza ca in mod cert subsemnatul as fi savarsit fapte de natura sa-mi atraga raspunderea civila.
Prejudiciul moral, descris in cererea introductiva, nu este dovedit, decat printr-o raportare la activitatea extra-profesională a reclamantului (calitatea sa discutabilă de preşedinte al unei asociaţii).
Psihologia moderna, stabileste intr-adevar status-ul individului pe baza realizarilor sale, insa nu se observa faptul ca pentru a putea caracteriza moralitatea unei persoane este necesara identificarea si altor aspecte socio-umane: familia, prietenii, apartenenta la alte grupuri sociale etc.
Ori reclamantul insista sa se identifice doar prin atingerea laturii extra-profesionale, care in mod cert nu se suprapune cu moralitatea in sine. De fapt, prejudiciul moral, pe care-l invedereaza reclamantul, nu constituie decat o dizertatie pe tema laturii unui renume de „revoluţionar onest”, care nu este dovedit, ba dimpotrivă, din lecturarea materialelor de presă apărute în mai multe publicaţii, ne fac dovada existenţei unei imagini publice… cel puţin controversate.
Legatura de cauzalitate, dintre presupusa faptă ilicită şi presupusul rezultat vătămător, nici măcar nu este mentionata in cererea de chemare in judecata, de altfel acest fundament logico-juridic pentru stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, fiind imbratisat mai mult in doctrina penala, în situaţia de faţă pentru infracţiuni dezincriminate (cum ar fi infracţiunea de calomnie prin intermediul presei).
Vinovatia subsemnatului la savarsirea evenimentului prejudiciabil nu poate fi luata in considerare cata vreme nu este lamurita imprejurarea privind afirmatiile pagubitoare sau provenienţa certă a acestor afirmaţii.
Cat priveste sanctiunea ce se doreste a fi aplicata, din punctul de vedere al prejudiciului de imagine creeat, trebuie avut în vedere si faptul in presa „orice ziar traieste o zi” sens in care practic stirea care ar fi trebuit sa creeze o paguba nu mai este demult in atentia publicului larg, si implicit nici eventualul prejudiciu moral nu ar mai putea subzista.
Cu privire la cererea reconvenţională, apreciez că pârâtul mi-a creeat un prejudiciu de imagine atât prin formularea cu rea credinţă a prezentei acţiuni, cât şi prin acuzaţiile calomnioase şi defăimătoare la adresa mea – în calitatea pe care o am de Preşedinte al Asociaţiei victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR).
PROBE: solicit proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din cadrul dezbaterilor.
ÎN DREPT: îmi întemeiez întâmpinarea şi cererea reconvenţională pe disp. art. 115-120 Cod Procedură Civilă.
Pentru pârâtul reclamant Ene Viorel,
Avocat Rapcea Mihai
___________________ 29.01.2009
DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI SECTORULUI 4 BUCUREŞTI
