Warning: Declaration of Phablet_Nav_Menu_Walker::start_lvl(&$output, $depth) should be compatible with Walker::start_lvl(&$output, $depth = 0, $args = Array) in /home/avmr/public_html/wp-content/themes/mineri/functions.php on line 765

Warning: Declaration of Phablet_Nav_Menu_Walker::end_lvl(&$output, $depth) should be compatible with Walker::end_lvl(&$output, $depth = 0, $args = Array) in /home/avmr/public_html/wp-content/themes/mineri/functions.php on line 765

Warning: Declaration of Phablet_Nav_Menu_Walker::start_el(&$output, $item, $depth, $args) should be compatible with Walker::start_el(&$output, $object, $depth = 0, $args = Array, $current_object_id = 0) in /home/avmr/public_html/wp-content/themes/mineri/functions.php on line 765
  • SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • Impostură şi manipulare în jurul Dosarului Mineriadei

    Imprimare E-mail
    Scris de George Roncea

    O adevărată cabală se ţese din nou în jurul Dosarului Mineriadei, ţesuţă prin concursul unor personaje controversate, de genul procuroului Dan Voinea, cel care a muşamalizat dosarul Mineriadei în beneficiul lui Ion Iliescu, actori din sfera politică a PSD şi http://www.curentul.ro/2010/images/stories/2010/permanente/GRoncea.jpgPNL, aşa zişi oengişti de profesie – activişti politici la bază, foşti propadandişti ai regimului comunist.
    O vorbă evreiască de duh sună astfel: “There is no business like Shoah business”, cu referire la “industria” care a înflorit de pe urma speculării mercantile a Holocaustului evreiesc, “afacere” condamnată sever de către un Norman Finkelstein, celebru istoric american de origine evreiească. Autorul cărţii „The Holocaust Industry: Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering” critică sever exploatarea suferinţei evreilor în perioada celui de-al doilea război mondial, suferinţă devenită un bun prilej de căpătuiala până astăzi de către “holocaustologi de profesie”. Finkelstein nu-l cunoaşte probabil pe Volodea Tismenenski, consângeanul său de origine bolşevică, devenit Guru’ al businessului anticomunismului de faţadă.
    Un lanţ de apeluri, scrisori deschise, clamoroase anunţuri de greva foamei, mesaje lacrimogene şi, mai nou chiar acţiuni de stradă prefaţează noua cabală, de unde se iţesc în fundal vechi tovarăşi de “shoah business”, care se combat mai nou, pe fondul căpătuirii pe posturi guvermanentale. Vladimir Tismaneanu şi Marius Oprea si, s-au apucat cu gheruţele de ciolanul afacerii anticomunismului si trag din răsputeri de zgarciul intans la maximum al asa zisului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.
    Se porcăiesc în ultima vreme, direct sau indirect, Tismăneanu fiind ameninţat chiar de Lucia Hosuu Longin, adjuncta lui Marius Oprea, fostul consilier pe probleme de securitatea al premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu, cu date neplăcute din dosarul familiei sale de kominternişti.

    “Anticomunismul” – sinecură pentru eternitate

    Dosarele inflamează fundalul poveştii, fiind râvnite tot felul de Dosare. De la dosarele de partid şi ale CNSAS la dosarele Revoluţiei cât şi mai nou ale Mineriadei.
    În bătălia impostorilor s-au intromisionat şi actori de felul lui Sorin Ilieşiu, fost UFD-ist, partid de breloc al lui Sorin Ovidiu Vântu, fost PNList, partid de breloc al lui Dinu Patriciu, coordonator al unui grup de crimă organizată- organizare pusă la cale cu concursul clicii lui Ion Iliescu mai ales. Ilieşiu trimite torente de scrisori pe teme de “anticomunism” identificat ca o sinecură pentru eternitate, printre altele, recent, un ridicol apel pe adresa lui Marius Oprea, în care solicită utilizarea “competenţelor” unui Dan Voinea, colaborator al lui Oprea, în gestionarea dosarului Mineriadei…dosar mătrăşit chiar de Voinea, în beneficiul direct al lui Ion Iliescu, vechiul său partener de conspiraţii moscovite. Penibilul este cu atât mai şocant cu cât Oprea este la rândul său coleg de partid cu Petre Roman, complicele lui Iliescu în acţiunea criminală a reprsiunii din iunie 1990.
    Culmea, Dosarul Mineriadei este revendicat prin solicitarea unui parlamentar PSD, Tudor Panţâru care se adresează MAE, invocând nişte parascovenii care nu au nimic de-a face cu dosarul Mineriadei, dar insistând în favoarea aceluiaşi Voinea, personajul malefic din dreapta unui pretins grevist al foamei, Doru Mărieş, izolat ca provocator în timpul Pieţei Universităţii, deoarece a servit pretextul represiunii comandate de Ion Iliescu.
    La tot acest haloimăs s-a mai adăugat şi o organizaţie studenţească, ANOSR, care a anunţat că vrea şi ea Dosarul Mineriadei şi că iniţiează un miting în faţa Curţii de Casaţie, cică de comemorare a studenţilor căsăpiţi în iunie 1990 de Ion Iliescu. Am sunat organizatorii care habar n-aveau despre ce organizează ei acolo, dar au indicat nişte fantomatici Seniori ai Ligii Studenţilor respectiv pe un anume Dinu Gându. L-am sunat şi pe Dinu Gându, care nici el habar n-avea ce-l poartă în luptă dar ştia că trebuie să se agite la chemarea avocatului lui Dan Voinea, Antonie Popescu, susţinător fervent al lui Crin Antonescu, cel care l-a exonerat de crimele mineriadei pe Ion Iliescu. Popescu, ex-consilier al lui Emil Constantinescu, tovarăş la toartă astăzi cu Ion Iliescu, a candidat la un post în CSM din postura de lucrător la casa de avocatură Sfârâială, apropiată a afacerezzei liberale, al cărei nume se leagă de un foarte tare tun din vremea lui Ludovic Orban.
    Toată această adunătură este convocată, cum spuneam, în cabala susţinerii lu’ megaproferosu’ holocaustului comunist, Volodea Tismenenski, zis Tismăneanu pe nume său “rromânizat”, care se vrea la comanda unei mari lucrări (business pentru eternitate) care să gestioneze şi Revoluţia şi Mineriada – cu buget şi sediu şi sinecură pe viaţă. Asta după ce i-a învârtit nişte calde limbi în dosul – aţi ghicit – lui Ion Iliescu.
    Citeaza acest articol pe saitul tau

    DAN VOINEA a „urmarit penal” doar mortii de la revolutie. Pe vinovati i-a lasat in libertate. Recom-pensia lui pe luna: 185.000.000 lei

    Times.ro: Ei, si dupa ce-a scapat si Iliescu, definitiv, de orice raspundere penala pentru genocidul comis, Dan Voinea a fost revocat din functie. Un final demn al unei cariere fabuloase.
    Dan Voinea a fost procurorul din procesul Ceausestilor, apoi din procesul Revolutiei, apoi din procesul mineriadelor.
    Va dati seama ce tupeu trebuie sa ai ca sa realizezi asa ceva?
    Dan Voinea a avut tupeu, domnilor.
    Si, pentru a rasplati acest tupeu, Statul Roman i-a dat o pensie de 185 de milioane lunar.  Adica Dan Voinea ia intr-o luna pensia pe care bunica mea o ia in 5 ani. Asta da securitate sociala!

    Ziare.com:
    Procurorul militar Dan Voinea a tras de timp cat a putut pentru a-i scapa pe cei responsabili de cei 1.000 de morti inregistrati dupa 22 decembrie 1989. Zece dintre acesti responsabili au fost pusi pe lista celor impotriva carora se cerea urmarirea penala abia dupa ce au decedat.

    Dan Voinea a dispus inceperea urmaririi penale a fostului presedinte Ion Iliescu doar dupa ce acesta si-a terminat cel de-al doilea mandat prezidential, punandu-l alaturi de alti o suta de ofiteri de armata, militie si securitate pe o lista pe care o tinuse pana in decembrie 2004 secreta, informeaza Romania libera.

    Procurorul Voinea se scuza spunand ca nu are sens „sa facem legaturi politice” cata vreme, in acel moment, Parchetul Militar era condus de Samoil Joarza, iar Parchetul General, de Ilie Botos.

    Procurorul Militar Dan Voinea a trimis in judecata zece dintre responsabilii pentru mortii de dupa 22 decembrie 1989 abia in 2004, printr-o rezolutie semnata si inregistrata cu data de 7 decembrie, dupa ce acestia au disparut pe cale naturala.

    Pe aceeasi rezolutie se regaseste si numele lui Ion Iliescu, dar fara niciun fel de date de identificare.

    Fostul procuror militar, acum general in rezerva, nu poate explica totusi de ce Ion Iliescu a fost pus sub acuzare abia la inceputul acestui an, dar argumenteaza ca „in dosarele referitoare la revolutie era pusa rezolutia de neincepere a urmaririi penale”, pe care le-a infirmat si le-a conexat la „dosarul cu victimele revolutiei din Bucuresti, de la baricada, si in care solutia fusese anterior data de procurorul Alic Saiciuc”.

    In acelasi timp, punerea sub invinuire a unor persoane care decedasera deja este „o eroare profesionala”, potrivit unor surse autorizate de la Parchetul General. 10% dintre persoanele puse sub invinuire pe rezolutia lui Dan Voinea din 7 decembrie 2004 erau decedate deja la acea data.

    Fostul procuror militar considera insa ca a fost doar o modalitate de lucru ceea ce a facut atunci: „Exista o reclamatie pentru fapte grave – omor, omor deosebit de grav si crime impotriva pacii – pentru peste 100 de persoane, dintre care unele erau decedate. Cum ar fi trebuit procedat? Daca nu pui rezolutia de incepere a urmaririi penale, nu ai cum sa obtii informatii despre persoanele acuzate”.

    A fost un instrument de lucru, subliniaza Voinea, „nu un act de acuzare imediat si care ar atrage condamnarea”. Cel care, ca procuror militar, a intarziat atat de mult aflarea vinovatilor pentru mortii de la revolutie ne-a declarat ca nu putea merge cu cercetarea mai departe pana nu avea „dovada decesului”.

    Potrivit procurorului general Laura Codruta Kovesi, Dan Voinea a facut greseli inexplicabile pentru o persoana cu experienta sa. De pilda, in rezolutia din 7 decembrie 2004, de punere sub invinuire a celor peste 100 de persoane, Dan Voinea nu da, cum se face de obicei in dreptul numelor de pe lista, si datele lor de identificare.

    Dan Voinea se apara spunand ca „in 2004, Codul de Procedura Penala nu prevedea ca trebuie sa trec ora cand s-a dat rezolutia si nici ca nu trebuie sa folosesc pixul sau creionul, asa cum s-a lasat sa se inteleaga. De asemenea, la acea data nu era necesar sa comunic persoanelor din dosar inceperea urmaririi penale si nici nu eram obligat sa trec alte date de identificare”.

    Răzbunarea Pieţei Universităţii

    Ion Iliescu, cel care i-a înmånat ştafeta roşie lui Mircea Geoană, a încasat în aceste zile o replică severă din partea „golanilor“ plecaţi din ţară după Mineriadele ordonate şi organizate de „cårpa kaghebistă“. Peste 78% dintre romånii stabiliţi în străinătate au votat împotriva lui Ion Iliescu, de fapt Tătucul din spatele „prostănacului“. Am fost sunat, în ziua votului, de numeroşi http://www.curentul.ro/2009/images/stories/2009/12/17/01pg.jpgprieteni plecaţi din ţară după Represiunea Pieţei Universităţii, care aflaseră rezultatele exit poll-urilor institutelor de sondaj din aria Vîntu-Voiculescu şi care s-au hotăråt să se ducă la vot tocmai datorită indignării la aflarea datelor prezentate de acestea. Diferenţa de fus orar a permis ca, în Statele Unite de exemplu, pe Coasta de Vest, să se voteze pånă a doua zi la şapte dimineaţa. Turul doi a adus un număr-record de participanţi la vot, un procent neatins niciodată pånă acum.
    În urma centralizării voturilor din cele 294 de secţii de vot din străinătate, s-au prezentat la alegeri 147.754 de cetăţeni romåni, au exprimat 146.876 de voturi valabile şi doar 861 au fost voturi nule. 115.831 de romåni au votat pentru Băsescu, 31.045 pentru Geoană. Se pare că romånii din diasporă nu au fost momiţi de promisiunea celor 20.000 de euro pe care îi distribuia cu largheţe Geoană, plecånd probabil de la cuantumul salariului cumnatului său Ionuţ Costea, salariat al statului, plasat chiar de el la şefia Eximbank.
    Am văzut câteva dintre listele cu CNP-uri ale votanţilor din străinătate fluturate nervos de pesedişti şi mi-a sărit în ochi că seriile corespund unor oameni din generaţia mea, precum şi din generaţia „decreţeilor“ lui Ceauşescu. Majoritatea celor care au ieşit în stradă împotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din această generaţie. „Decreţeii“ erau acei copii născuţi ca urmare a unui celebru decret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile de sarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unui număr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina.
    În 1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem au ieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul că Ceauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, Ion Iliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fost crescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiu adoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îl părăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, la centrala NKVD, strămoşul KGB.
    Ion Iliescu ar fi meritat să aibă soarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere că lucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate în egală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi ca urmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor Pieţei Universităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României.
    Unul dintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, Sorin Drăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14 iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâte utilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorin avea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. A ajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcat viaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu a înroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. Petre Roman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străini oripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilor din Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi, pentru a-l compromite pe Ion Iliescu. http://www.curentul.ro/2009/images/stories/2009/12/17/03-foto.jpg
    Eu ţin minte că atât de mult sânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniseră scorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopsea de ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“ ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că am ajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge. Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii, necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noaptea de 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plin deoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de stat legionară“.
    Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acum vreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi de vânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerut Armatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciul de Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, Dragoş Drumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA, împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus ca dintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cu palma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui care i se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă, din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printre degetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-a cuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi va muri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiu nici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dus la o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere.
    Am aflat peste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilier prezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărul care îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 a ajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru el decât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război.
    Un alt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert din creier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, unde a fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-au trebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruri care se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-a şters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţat organizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datorează practic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene, inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum a ajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strâns mii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerând un singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a mai avut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese.
    N-am izbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe calea justiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere, desigur, să i-o plătim şi altfel…
    Scria zilele trecute Adrian Năstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescu în ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionari împuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilor plecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“.
    Citez: „Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-i considerăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că au votat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nu voturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie cele care au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificăm foarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El perorează mai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu au contact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, de reglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau alta asupra viitorului – în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lor ar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, o dezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său.
    Io zic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celor plecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutate mai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi se restrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută a votului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutate corespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui Ion Iliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, ci doar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilor golani ai Pieţei Universităţii.
    Pe cât facem pariu că dacă facem un Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, se va obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul dat împotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos de pidosnicul pervers de Ion Iliescu?
    „Jos Iliescu!“ rămâne încă un slogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintre motivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votez acum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că în noul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voi vedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cum l-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte, ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ – şi prin contribuţia votului meu…
    Jos Iliescu!… Cine uită nu merită ….

    Un articol de George Roncea, preluare de pe site-ul cotidianului CURENTUL

    Scrisoare deschisa din partea unui grup de tineri romani care studiaza in strainatate

    Draga Romania,

    Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.

    Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti.            Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.

    Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.

    Si, a propos de Timisoara, ieri ai fost umilita ca parca niciodata pana acum. Eroii Timisoarei si ai rezistentei anticomuniste au murit ieri a doua oara cand au fost folositi atat de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede ca nu stim ce s-a intamplat. Ca suntem tineri, ca n-ar trebui sa vorbim asa usor despre trecut. Dar uiti, draga Romania, ca avem cu totii parinti. Bunici. Oameni care au fost acolo, de fata atunci cand oprimarea a devenit insuportabila. Oameni pe care i-am ascultat, infricosati, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, in 1990, treceau granita in Bulgaria, ca sa ne cumpere lapte sau jucarii. Oameni pe care noi ii respectam, pentru ca ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, insa, se pare ca nu-i mai respecti. Ti-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul fata de cei care ti-au (re)dat viata ?

    N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ».  Ti-aduci aminte acum ?

    Ce este insa poate cel mai dureros este eliminarea oricaror standarde in dezbaterea electorala. Filme trucate, acuzatii fictive sau nu, umplu ecranul telvizorului. A avea « fata de presedinte » devine mai important decat a avea forta de a fi presedinte. Stirea unei numiri romanesti in Comisia Europeana sau o dezbatere pe politica externa intre candidati sunt ingropate de « dezbateri »  lipsite de candidati.  E atat de simplu, Romania, sa-ti dai seama ca esti manipulata. E atat de simplu, si nu e prea tarziu. Deschide ochii si priveste in jur : cine sunt ce-i care-ti vor binele ? In 2004, ca un copil abuzat, ti-ai castigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei sa te intorci ? La aceleasi probleme pe care le cunosti deja ? La aceleasi tristeti ? Sau mergi inainte, pe o cale nu neaparat usoara, dar corecta ? Gandeste-te bine.

    Nu esti un stat de drept, Romania. Esti un stat nereformat in care magistratii isi permit sa intre in greva sfidandu-l si sfidandu-ne. Un stat in care parlamentul si oamenii politici sunt marile piedici in calea reformei. Un stat in care cei care incearca sa reformeze sunt acoperiti cu mocirla de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem sa fie al nostru si in care nu vrem sa ne crestem copiii. Dar avem inca incredere in tine. Duminica hotarasti daca iti imbratisezi sau nu calaii. Duminica hotarasti cat pret pui pe vietile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminica hotarasti daca ne intorci inca o data spatele sau nu. Duminica putem fi mandri sau dezamagiti. Tine doar de tine.

    Cu multa dragoste,

    Un grup de tineri romani care studiaza in strainatate (lista e deschisa – lasati un comment)

    Bogdan Ivanel, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford

    Ermina Strutinschi, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford

    Rafaela Peteanu, Student la Stiinte Sociale si Umaniste la Universitatea Utrecht

    Delia Nicolaescu, Masterand in Media Culture la Universitatea Maastricht

    Adnana Cruceanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

    Ioana Garlea, Masterand in Fizica Teoretica la Universitatea Utrecht

    Tamara Baleanu, Masterand in Culture and Society la London School of Economics (LSE)

    Flavia Grosan, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen

    Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen

    Stefan Rusu, Masterand in Marketing International si Management la BI Norwegian School of Management

    Adelina Popescu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

    Alexandra Rusu, Studenta la Studii Economice la Universitatea Utrecht

    Otilia Ciobanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

    Iuliana Kanya, Studenta la Bute Medical School la University of St Andrews

    Mihai Voica, Masterand in Inginerie Electrica la Jacobs University Bremen

    Ioana-Delia Grigoriu, Student la Computer Systems Engineering with Business Management la Universitatea Birmingham

    Silvana Enculescu, Masterand in International Journalism la Universitatea Leeds

    Irina Teodora Gheorghe, Masterand in “Science in Operational Research” la School of Maths and Engineering a Universitatii din Edinburgh

    Rimona Afana, Masterand in Studii de Conflict la Universitatea din Amsterdam

    Carmen Manea, Student la Media & Cultural Studies with Global Politics la Canterbury Christ Church University

    Sergiu Damian, Masterand in Comunicare la Universitatea de Sud, Kolding, Danemarca

    Eugen, Doctor la TU Delft, in prezent cercetator la Philips Research

    Claudia Silaghi, Masterand College of Europe

    Iulia Strat, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

    Daniela Vitelaru, Masterand in Fashion Comunication la Istituto Europeo di Design din Milano

    Ana Chilea, Student cu dubla licenta drept-engleza la Universite Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines

    Alexandru-Eugen Ichim, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen

    Ana-Maria Oprescu, Doctorand in Informatica la Vrije Universiteit din Amsterdam

    Ioan Bucuras, Student la Stiinte Politice la Universitatea din Viena

    Andra-Gabriela Iliescu, Masterand in Science in International Finance la Universitatea Essex

    Natan Mladin, Doctorand în Teologie la Queen’s University din Belfast

    Vasile Pasca, Masterand in Estudos Europeus do Instituto de Estudos Europeus la Universidade Católica Portuguesa din Lisabona

    G. Vega, Student, Londra

    Razvan Stanica, Doctorand in Retele si Telecomunicatii la Universitatea din Toulouse

    postare de pe blogul lui Bogdan Ivanel

    Ion Iliescu este învinuit în al doilea dosar al Mineriadei din ’90

    Ion Iliescu este învinuit în al doilea dosar al Mineriadei din ’90

    Ion Iliescu are calitatea de învinuit în dosarul Mineriadei din iunie 1990, în legătură cu evenimentele din 14-15 iunie, susţin surse judiciare, în contextul în care fostul preşedinte a primit neînceperea urmăririi penale pentru evenimentele din 13 iunie şi noaptea spre 14 iunie1990.

    Aceleaşi surse judiciare au mai declarat, pentru NewsIn, că Ion Iliescu are, în continuare, calitatea de învinuit în celălalt dosar care priveşte venirea minerilor în Bucureşti, adică intervalul 14-15 iunie 1990.

    „Ion Iliescu este învinuit în acest al doilea dosar al Mineriadei din 1990 încă din 2005. În respectivul dosar sunt învinuite aproximativ 30 de persoane”, au afirmat, pentru NewsIn, aceleaşi surse.

    Dosarul se află acum la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatate Organizată şi Terorism (DIICOT), pentru că procurorii militari, care s-au ocupat iniţal de caz, i-au acuzat pe cei implicaţi de săvârşirea mai multor infracţiuni grave, precum cea de terorism.

    Iliescu a primit NUP pentru 13 iunie, deşi a intervenit de cinci ori în gestionarea situaţiei, potrivit Jurnalului de Luptă al Armatei.

    Sursa: Ziare.ro, 12.02.2009

    Apocalipsa după români: Protest faţă de paşapoartele biometrice. Cum comentaţi?

    Apocalipsa după români: Protest faţă de paşapoartele biometrice. Cum comentaţi?

    Câteva sute de oameni, printre care şi preoţi, s-au adunat duminică pe Dealul Mitropoliei, să îşi exprime nemulţumirea faţă de datele conţinute de noile paşapoarte biometrice puse în circulaţie.

    Oamenii spun că noile acte conţin asocierea de cifre 6-6-6. Ei sunt nemulţumiţi şi de dispozitivul inclus în paşapoarte, care conţine detalii personale biometrice.

    Totodată, protestul a fost organizat şi împotriva legii care prevede stocarea datelor privind convorbirile telefonice.

    Patriarhia Română a cerut lămuriri privitoare la modul în care datele stocate pe aceste acte ar putea aduce atingere libertăţii şi demnităţii românilor.

    Mai vehemenţi sunt membrii nou-înfiinţatei Coaliţii Împotriva Statului Poliţienesc.

    Vineri au fost eliberate primele paşapoarte biometrice. 28 de ilfoveni au plătit nu mai puţin de 230 de lei, de trei ori mai mult decât costau cele obişnuite. Paşapoartele biometrice conţin 50 de elemente de siguranţă, dar şi amprentele posesorilor.

    Sursa: Realitatea.net, 01.02.2009

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    decembrie 2019
    L Ma Mi J V S D
    « apr.    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii