• SONDAJ

  • Telefoanele operative, folosite la mineriada!

    Telefoanele operative, folosite la mineriada!

    Telefoanele operative, folosite la mineriada!

    Afacerea „Firul rosu” capata din ce in ce mai multa consistenta. Aparitia unui document senzational cu antetul Ministerului Afacerilor Externe confirma existenta negocierilor romano-ruse referitoare la incheierea unui acord bilateral in domeniul legaturilor telefonice „guvernamentale internationale criptate speciale”. De la aparitia stirii din publicatia moscovita „Zavtra” privind negocieri purtate intre Kremlin si Cotroceni in perioada ’93-’95, pentru instalarea unei legaturi telefonice speciale, toti cei care aveau sau puteau avea cunostinta despre amintitele negocieri ruso-romane au negat cu vehementa existenta acestora. Ei bine, documentul vine tocmai sa demonstreze ca atit politicienii implicati, cit si functionarii din MAE si serviciile secrete au mintit cu nerusinare. Pentru a intelege reactia acestora trebuie spus ca miza afacerii este imensa: mentinerea sau scoaterea Romaniei de sub influenta rusa.Din documentul pe care-l prezentam in facsimil rezulta ca, la nivelul Directiei Juridice si a Tratatelor din cadrul MAE, s-au purtat mai multe runde de negocieri intre partea romana si cea rusa in scopul perfectarii unui nou acord privind „legaturile telefonice interguvernamentale” speciale. In acest sens, la Bucuresti a fost negociat, in ianuarie 1995, un prim „proiect de acord” cu partea rusa, proiect despre care nu stim deocamdata prea multe. Cu siguranta se stie ca el a vizat sistemul de telefonie speciala existent intre statele comuniste membre ale fostului CAER. Pe 16 august 1995, printr-o Nota verbala transmisa Ambasadei Rusiei din Bucuresti, partea romana a propus, printre altele, abrogarea unor conventii romano-ruse din anii 1958 si 1969. Aceasta propunere, inscrisa in articolul 14 al proiectului de acord, n-a convenit in totalitate rusilor. Din document rezulta ca tocmai acesta a fost motivul pentru care negocierile au intrat in impas. Rusii cereau respectarea prevederilor Acordului din 1969 privind mentinerea in functiune a „legaturilor telegrafice criptate” la nivel interguvernamental, legaturi de care partea romana afirmase ca nu mai este interesata. Pentru a iesi din acest impas, s-a propus o noua runda de negocieri la Moscova, sau Bucuresti. Nu stim insa, din cauza secretomaniei dovedite de catre cei implicati, cum s-au finalizat aceste negocieri. Deocamdata ne marginim sa consemnam reactiile unora din fostii demnitari ai regimului Iliescu precum si o dezvaluire incendiara a lui Adrian Severin, fost ministru in guvernul Roman. DAN BADEA

    Fostul ministru de externe Adrian Severin face dezvaluiri senzationale

    Intr-o declaratie acordata in exclusivitate „Evenimentului zilei”, Adrian Severin declara ca reteaua telefonica speciala a fost utilizata in timpul mineriadei din septembrie 1991. Astfel, afirma fostul ministru de externe, „datorita faptului ca in urma atacului minerilor asupra cladirii guvernului a fost distrusa centrala telefonica internationala, fiind rupta astfel legatura cu ambasadele romanesti din strainatate, cineva ne-a sugerat sa folosim telefoanele operative din fosta retea CAER. Ne-a spus, nu mai stiu cine, „incercati pe astea, ca se poate…”. Fiecare aveam, la birou sau acasa, astfel de telefoane. Exista insa o dispozitie data de serviciile noastre speciale sa nu se foloseasca aceste telefoane pentru ca sint nesigure. Prin urmare, cind le utilizam, ne feream sa transmitem date importante pe aceasta cale. Le foloseam, la intern, pentru fleacuri, pentru lucruri neimportante. La mineriada din 1991 am fost fortati sa recurgem la aceste telefoane operative pentru ca pur si simplu cazuse centrala si nu puteam comunica direct cu ambasadele noastre din Occident. Nu erau informatii importante insa. Erau informatii pe care le stia toata tara, dar nu le stia, sa zicem, ambasada romana din Paris. Eu ma refer numai la cladirea guvernului, acolo era problema, doar acolo cazuse centrala telefonica internationala. Modul in care au fost facute legaturile din centrala este deja problema centralistei care a deservit aceste legaturi. E posibil sa fi fost facuta, de catre centralista care deservea aceste legaturi, o interconectare de avarie, sa spunem, intre telefonul acesta operativ si un telefon obisnuit cu care ea opera si in felul acesta nu mai puteam forma singuri numerele, ci prin ajutorul ei puteam vorbi direct cu ambasada…” DAN BADEA

    Melescanu s-a contrazis

    In scandalul „firului rosu” Bucuresti – Moscova, Teodor Melescanu, fost ministru de externe in guvernul Vacaroiu, a declarat joi presei: „Nu am participat la acest tip de negocieri la care faceti referire. Daca au avut loc asemenea negocieri, ele intrau in atributia si competenta Serviciului de Telecomunicatii Speciale, care erau in subordinea presedintiei”. Ulterior, joi seara, dupa ce in cadrul emisiunii „Marius Tuca Show” s-a anuntat aparitia in presa a notei de audienta redactata de catre Ministerul Afacerilor Externe, in septembrie 1995, Melescanu a recunoscut faptul ca au avut loc astfel de negocieri. A incercat sa atenueze impactul „neconcordantei” realitatii cu declaratia anterioara, sustinind ca reactivarea firului rosu „a fost o propunere care a venit din partea Federatiei Ruse”, dar ca partea romana ar fi dorit suprimarea acestui acord tehnic „creat prin anii ’60 intre tarile membre ale CAER”. Melescanu a mai sustinut ca sistemul de telecomunicatii creat in anii ’60 intre tarile memebre CAER „este un sistem oficial, consacrat prin intelegeri semnate de autoritatile Romaniei de atunci, tot asa cum linia directa intre Casa Alba si Kremlin este consacrata prin intelegeri oficiale”. Prin aceasta asertiune, in care fostul ministru de externe a pus accentul pe similitudinea cu actuala comunicare directa dintre SUA si Federatia Rusa, precum si pe utilitatea directa in cadrul CAER, omitind utilitatea aceluiasi sistem criptat de comunicatii in cadrul Tratatului de la Varsovia, Melescanu a incercat sa diminueze gravitatea „impreciziei” din declaratia precedenta. In cadrul aceleiasi emisiuni televizate, Teodor Melescanu a negat faptul ca in cadrul unei sedinte CSAT s-a discutat despre reactivarea firului rosu dintre Bucuresti si Kremlin. A recunoscut, insa, ca „a fost o discutie in legatura cu propunerea facuta de Federatia Rusa privind reinnoirea sistemului de telecomunicatii multilaterale care existau intre tarile foste CAER si modernizarea lui”. ONDINE GHERGUT

    Un document pentru nelinistea fostilor guvernanti

    Mircea Cosea a cazut pe ginduri

    Mircea Cosea, fost ministru al reformei in guvernul Vacaroiu, fost membru al CSAT, spune ca „lucrurile iau o intorsatura ” la care nu s-a gindit, iar verificarile care s-au facut il pun pe ginduri. Cosea este de parere ca organele in drept trebuie sa se autosesizeze, iar pina la precizarile pe care le vor face acestea „orice comentariu este de prisos”. Potrivit afirmatiilor sale, „stirea pare mai mult decit o nascocire, iar cei in drept sa clarifice lucrurile trebuie sa faca acest lucru”. De asemenea, el sustine ca in CSAT nu s-a discutat despre „telefonul rosu” si a aflat despre acest lucru „din ziar”. „Nici nu mi-am imaginat ca mai exista asa ceva”, a mai spus Mircea Cosea. Ioan Mircea Pascu ramine consecvent: e diversiuneIoan Mircea Pascu, fost secretar de stat in MApN, declara: „Eu personal ramin la prima declaratie, ca este o diversiune, despre care exista indicii ca ar fi fost pusa in opera de o forta politica, pe cale sa-si numeasca purtator de cuvint pe reprezentantul la Moscova al unei televiziuni particulare din Romania”.Tinca sustine ca nu s-a discutat niciodata in CSAT, cit timp a fost si el acolo, despre „telefonul rosu”Gheorghe Tinca – fost ministru al apararii, fost membru CSAT: „Una este un «telefon rosu», asa cum se incearca sa se acrediteze ideea ca ar fi fost un telefon secret Kremlin-Bucuresti, si alta legaturile telefonice dintre tarile foste membre ale CAER, care au existat cu adevarat”. Gheorghe Tinca afirma ca nu stie cind au fost dezafectate aceste legaturi telefonice dintre tarile membre ale fostului CAER. El apreciaza ca intre toate tarile europene ar trebui sa „existe legaturi criptate”. In opinia sa, Romania ar trebui sa aiba astfel de legaturi, in special cu „tarile vecine”, dupa care spune ca „daca nu erau legaturile astea intre militarii romani si unguri in timpul revolutiei, s-ar fi putut ca situatia sa degenereze foarte urit”. Tinca sustine ca in timpul evenimentelor din decembrie 1989, la frontiera romana, „erau masate trupe unguresti”. Potrivit declaratiilor lui, Gheorghe Tinca a existat, in perioada ministeriatului sau, un „telefon rosu” intre MApN si Pentagon si intre MApN si ministerul omolog din Ungaria, pentru ca l-a interesat in mod special relatia cu aceste doua institutii.De asemenea, el afirma ca in sedintele CSAT din acea perioada nu s-a discutat niciodata despre ideea reinstalarii unui fir direct intre Iliescu si Eltin. Vacaroiu nu isi aduce aminteNicolae Vacaroiu, fost prim-ministru, fost membru al CSAT, sustine ca „reteaua” telefonica dintre tarile foste membre ale CAER a fost „blocata” in 1989 de catre partea romana deoarece „costurile convorbirilor erau foarte mari si nu mai prezenta interes pentru noi”. El spune, de asemenea, ca in perioada 1994-1995 „rusii doreau sa reactiveze” reteaua telefonica in cauza, insa „n-au avut succes, s-a terminat orice discutie”. Discutiile pe aceasta tema s-au purtat, potrivit lui Vacaroiu, intre Directiile juridice ale ministerelor afacerilor externe ale celor doua tari. De asemenea, el declara ca in timpul convorbirilor pe care le-a purtat la Moscova cu Boris Eltin si Evgheni Primakov, partea rusa „nu a abordat acest subiect”, al reactivarii retelei telefonice a CAER intre Federatia Rusa si Romania.Vacaroiu sustine totodata ca „nu-si aduce aminte” ca in cadrul CSAT sa se fi discutat despre chestiunea „firului rosu”, insa adauga: „Puteam sa nu fi fost eu la acea sedinta”.”Cind am trecut in era comunicatiilor prin satelit, mai pui problema de «fir rosu»””, s-a intrebat fostul premier. MADALINA SISU

    In laturi!

    Subiectul principal al emisiunii „Marius Tuca Show” de joi seara era pe cit de simplu pe atit de incitant: de ce e important ca opinia publica din Romania sa afle daca s-au purtat sau nu negocieri pentru instalarea unui fir scurt intre Kremlin si Cotroceni pe vremea regimului Iliescu” Al doilea subiect era cerut de prezenta celor doi reprezentanti ai BBC: de ce a relatat BBC, sectia romana, despre articolul din „Zavtra”. Christian Mititelu, directorul sectiei romane a BBC, si Traian Ungureanu, producator BBC, au argumentat serios si aplicat. Mare greseala. La emisiunea lui Tuca din Caracal nu e loc decit de invective, insinuari si acuzatii de doua parale. Dupa mai bine de o ora de la inceperea emisiunii, stupoare, discutia a fost deturnata de la adevaratul ei subiect si s-a ajuns la punerea la zid a BBC-ului! Tuca si Cristoiu le dadeau lectii de moralitate gazetareasca celor de la BBC. O inversare de roluri intrucitva „normala” in peisajul al presei romanesti. Dar parca a fost prea de tot! Tuca si-a depasit de mult conditia de simplu moderator si a atins-o pe cea de Visinski de mahala. Cit despre Ion Cristoiu, involutia sa este absolut spectaculoasa. De la codul deontologic al BBC a coborit direct la „securistule!”. Nici macar episodul de ultima ora al documentului publicat de „Cotidianul” nu i-a facut pe Cristoiu si Tuca sa se intoarca serios la adevaratul fond al discutiei. Dimpotriva, furia lor a crescut exponential. M-am intrebat, uluit de cele ce se petreceau pe micul ecran, de ce atita inversunare si rea-credinta. Christian Mititelu si Traian Ungureanu vin dintr-o altfel de presa. Nu au nimic cu ranchiuna, coteriile marunte, interesele tenebroase si politele care se platesc in presa dimboviteana. De asta trebuiau minjiti. Greseala lor a fost ca au crezut ca se poate discuta cu astfel de oameni. Nu se poate. Dupa emisiunea de joi seara, cine mai primeste invitatii la emisiunea lui Tuca si mai are un dram de respect de sine ar trebui sa-i dea un singur raspuns amfitrionului: ” In laturi! ” Altminteri ii vor ceda mereu cite ceva din credibilitatea lor si se vor alege, drept rasplata, cu onoarea terfelita.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 18.03.2000

    Zece ani fara vinovati

    Zece ani fara vinovati

    Zece ani fara vinovati

    Despre mineriada din iunie ’90 s-a vorbit oficial cel mai putin, desi a adus cele mai mari prejudicii Romaniei . La zece ani de la mineriada, cei batuti, arestati ilegal si rudele celor ucisi, asteapta inca sa afle adevarul. Procurorii nu au fost in stare sa finalizeze decit un rechizitoriu, si acela privind exclusiv responsabilitatile militarilor in impuscarea civililor iesiti in strada. Nici un cuvint despre venirea celor 15 – 20 de mii de mineri sau faptele lor de vitejie, despre implicarea fostului presedinte Ion Iliescu sau despre eventualele paragrafe in care se inscriu actiunile puterii din acei ani. Dupa lunga pasivitate a magistratilor, in ’96, toata lumea a sperat ca vor fi deschise si dosarele mineriadelor. Acest lucru nu s-a intimplat si o posibila explicatie a fost data de magistratul Cinteza: actuala putere a facut un compromis politic si, pentru a nu destrama coalitia, a preferat sa amine dosarul mineriadei din ’90. Tot el sustine ca au fost implicate toate fortele si structurile statului, de la partide si organizatii nonguvernamentale, la institutii precum MI, MApN, SRI. Pina acum, doar procesele civile s-au incheiat, statul fiind obligat sa plateasca despagubiri de sute de milioane de lei pentru Maria Dobrovicescu si Mihai Duta Kleper. Ei sint doar doi din cei 600 de raniti, dintre care 139 cu rani grave, si peste 1.000 de arestati ilegal, persoane care vor pretinde din partea statului despagubiri, indiferent daca infractiunile savirsite atunci, de mineri, cadre MI, SRI, MAPN si politicieni, vor fi prescrise. CHRISTIAN LEVANT

    In dimineata zilei de 13 iunie ’90, politia evacueaza in forta Piata Universitatii, incercind sa stearga pina si amintirea celui mai lung si pasnic protest din Romania, pornit cu aproape doua luni inainte, ca urmare a Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, care cerea ca fostii activisti comunisti sa nu poata accede o vreme in functii inalte de stat. Citeva zeci de grevisti ai foamei, ultimii „golani” ramasi pe baricade dupa victoria clara inregistrata de neocomunisti in alegerile din Duminica Orbului, sint arestati.Apoi, totul se deruleaza conform unui plan pus la punct de puterea de atunci pina in cele mai mici detalii. Sint adusi in centrul orasului muncitori de pe marile platforme industriale pentru a impiedica regruparea „golanilor” si pentru a da o nuanta de sustinere populara actiunii in forta a politiei. Scandari precum „IMGB face ordine” au insotit devastarea Institutului de Arhitectura. Revoltati, protestatarii se aduna in jurul Pietei Universitatii. Au loc ciocniri cu fortele de ordine, sint scoase tancurile; tot centrul Capitalei, unde se duc lupte de strada, e acoperit de fum, cockteilurile Molotov zboara din ambele parti, scutierii bat tot ce prind, huiduielile si fluieraturile se aud pina departe. Violentele dirijate din umbra de chiar organizatorii desemnati de putere se muta in fata Ministerului de Interne, unde vor fi impuscate, in cap, primele persoane.Presedintele proaspat ales Ion Iliescu cere „fortelor fidele democratiei” sa apere institutiile statului. Indemnul a fost considerat o adevarata instigare la violenta. Grupuri disciplinate iau cu asalt Televiziunea care intrerupe programul, fapt nemaiintilnit, care sporeste panica. Peste noapte, alte trei persoane sint impuscate pe strada Biserica Enei; au loc ultimele arestari. La citeva ore dupa ce in Capitala s-a asternut linistea si toate urmele violentelor fusesera inlaturate, sosesc ortacii din Valea Jiului si Bazinul Olteniei, care raspund astfel chemarii lui Iliescu. Acesta ii primeste in balconul guvernului si ii indeamna sa mearga la Universitate si sa salveze tara de pericolul legionar. „Delegatia de mineri, in frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piata Universitatii, pe care vrem sa o recuperati dumneavoastra”, a spus seful statului. Portile Universitatii si ale Arhitecturii sint sparte cu topoarele, citeva zeci de studenti sint batuti bestial si aruncati claie peste gramada linga fintina arteziana, de unde sint dusi la Baneasa si in arestul de la Magurele. Minerii pun stapinire pe Bucuresti, sediile partidelor din opozitie si ale unor ziare sint devastate; „Romaniei libere” i se interzice aparitia, Petre Roman il scoate pe Corneliu Coposu, din sediul PNTCD, cu tancheta, orice purtator de barba sau ochelari este suspectat de „intelectualism” si batut crincen. Pe strazi se simt in siguranta numai gospodinele si adeptii regimului, iesiti sa-si manifeste entuziast fericirea de a fi fost „salvati”, sa ofere flori si sa ovationeze „comandourile negre”. Teroarea continua pina pe 15 iunie, minerii sint cazati la unitati militare, apoi primesc multumirile presedintelui Iliescu, care anunta ca studiaza varianta infiintarii unor garzi patriotice, alcatuite inclusiv din mineri, care sa apere institutiile statului. MARIANA BECHIR

    Primul dosar al mineriadei a fost definitivat dupa zece ani

    Procurorii militari de la Sectia Parchetelor Militare din Parchetul General au trimis spre judecare, la data de 18 aprilie a.c., primul dosar al mineriadei din 13-15 iunie 1990. Dosarul care vizeaza uciderea a patru persoane si ranirea altor trei in noaptea de 13 spre 14 iunie. In acest dosar au fost trimisi in judecata pentru instigare la omor gen. Mihai Chitac, atunci ministru de interne, adjunctul sau, gen. Gheorghe Andrita, precum si coloneii Calin Traian Stefan, Costea Dumitru si Constantin Vasile. In apararea sa, Chitac a invocat hotaririle CSAT si cea de Guvern din 11 si repectiv 12 iunie 1990, prezidate de presedintele Ion Iliescu, in baza carora a intocmit un plan de evacuare fortata a pietei pentru data de 13 iunie, ora 4.00. Deciziile politice, chemarea muncitorilor si a minerilor, actiunile violente ale acestora, sub indrumarea unor ofiteri din toate structurile militare, arestarile abuzive si „depozitarea” ilegala a arestatilor in unitati militare, precum si ranirea prin impuscare a 6 persoane fac obiectul unui dosar penal aflat inca in faza de audieri de martori si faptuitori. Din investigatiile de pina acum reiese ca fortele de ordine mineresti faceau arestari ilegale si ii duceau pe cei retinuti in unitati militare. Unul dintre putinii comandanti de unitati care au refuzat sa-i primeasca pe „arestati” a fost col. Petre Petre, de la UM 0575 Magurele. In noaptea de 13-14 iunie, el s-a trezit la poarta unitatii cu 262 „arestati”, pe care a refuzat sa ii primeasca. A doua zi i-au fost aduse alte citeva sute de persoane „ridicate” de mineri pe strazile Capitalei. Pentru ca s-a opus din nou, a primit o sanctiune care nu i-a fost ridicata nici pina astazi, desi intre timp toti juristii, indiferent de simpatiile politice, au ajuns la concluzia ca arestarile operate de mineri erau ilegale. O alta nelegalitate flagranta a fost comisa chiar de catre conducerea MApN. In perioada 14-17 iunie 1990, in doua unitati militare din Bucuresti au fost cazati circa 1.000 de mineri, care au trecut in ratie ca niste militari proapat recrutati, potrivit dispozitiilor primite de la guvern. Acestor mineri („forte civile care au participat la restabilirea ordinii si linistii”) li s-au pus la dispozitie 7 autobuze pentru transport. Potrivit procurorilor militari, aceste secvente ale mineriadei nu sint greu de probat. Singurul lucru care incurca oarecum ancheta este numarul mare de martori care trebuie audiati.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 13.06.2000

    Iliescu va fi audiat si in dosarele mineriadei

    Iliescu va fi audiat si in dosarele mineriadei

    Iliescu va fi audiat si in dosarele mineriadeiGeneralul Dan Voinea si capitanul Vasile Doana, cei care instrumenteaza dosarele mineriadei din 13-15 iunie ’90, au promis ieri ca vor termina pina la sfirsitul lunii august cel mai important dosar al mineriadei. Este vorba despre ancheta privind vatamarile corporale prin agresiune, distrugerea unor institutii de invatamint, sedii de partide si de ziare. Urmarirea penala a fost inceputa „in REM”, adica pentru fapte penale in sine, fara nominalizarea persoanelor vinovate, nume care vor aparea insa in rechizitoriu. Incadrarea juridica este „subminarea puterii de stat” si „aplicarea de tratamente neomenoase” (in care intra si tortura), fapte care nu se prescriu. Din ancheta reiese ca ar fi vorba de subminarea puterii de stat din chiar interiorul acesteia, adica prin institutiile statului, care au participat alaturi de mineri si de alti cetateni la atrocitatile din iunie ’90. Nu vor fi insa blamate institutiile si se va face distinctie intre decizia politica si faptele penale, raspunderea fiind strict individuala. Audierile din dosar au incercat sa-i cuprinda pe toti cei identificati ca prezenti, participanti si implicati in mineriada, astfel incit foarte curind vor fi chemati la Parchetul General si ultimii de pe lista, care sint si cei mai importanti – fostul presedinte Ion Iliescu si membri cabinetului Petre Roman. Institutiile statului nu vor sa colaborezeCei doi procurori militari au mai prezentat in cadrul conferintei de presa – organizata la implinirea a exact zece ani de la compromiterea Romaniei pentru o lunga perioada de timp – si motivele pentru care solutionarea acestor cauze treneaza. In primul rind, institutiile de stat implicate au raspuns cu intirziere la solicitarile procurorilor militari sau pur si simplu le-au ignorat. Spre exemplu, MAPN a dat relatii numai cu aprobarea ministrului; generalul Gheorghe Bucse i-a instiintat oficial pe procurori ca nu poate oferi date despre cazarea minerilor in unitati militare pentru ca acestea sint secrete militare; SRI nu a catadicsit sa raspunda in vreun fel solicitarilor, iar pentru MI a fost nevoie de patru luni de insistente. Spitalele au raspuns prompt, cu exceptia Spitalului Universitar Municipal Bucuresti, condus de Sorin Oprescu, care nici pina astazi nu a dat referiri despre victimele agresiunilor mineresti tratate acolo. Exista date potrivit carora, in acest spital au primit ingrijiri mai mult de 50 de persoane vatamate de mineri. O alta problema a constituit-o numarul mare de parti vatamate si de martori audiati – aproximativ 10.000 de persoane. Pina acum au fost identificate 1.080 de persoane retinute abuziv, patru persoane ucise si 12 ranite, prin impuscare, si aproximativ 450 de persoane vatamate prin agresiune si internate in spital.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 14.06.2000

    Mineriada programata

    Mineriada programata

    Daca n-ar fi aparut articolul despre ofiterii SRI implicati in mineriada din 13-15 iunie 1990, am fi avut parte de o aniversare debila. Au trecut zece ani de la evenimente, „vai ce strigat al democratiei se auzea in Piata Universitatii”, „ce zvircolire a comunismului muribund” si alte asemenea metafore „importante”. In lipsa unor dovezi zdrobitoare si, mai ales, a vreunei reactii din partea institutiilor statului, ce puteau zice ziarele, ce puteau zice asociatiile nonguvernamentale? Pe ce se puteau baza victimele? Dezvaluirile facute de procurorii militari, gata sa inceapa urmarirea penala impotriva unor ofiteri SRI implicati in violentele din Bucuresti, schimba pe neasteptate perspectiva asupra evenimentelor. Mineriada n-a fost o reactie spontana a populatiei speriate de democratie. Minerii n-au venit ca niste ingerasi in Bucuresti, ziarele incomode n-au fost oprite din minie populara. Ion Iliescu si Petre Roman nu sint atit de nevinovati cum au vrut sa para. Virgil Magureanu si oamenii lui din SRI si-au depasit cu mult atributiile. Evenimentele din 13-15 iunie 1990 n-au fost decit un scenariu menit a consolida pozitiile celor care reprezentau „puterea revolutionara” si, evident, a inhiba elanul democratic al celor care incepusera sa strige „Jos comunismul!”. O anumita parte a presei, lumea de pe strazi si partidele istorice abia reinfiintate puteau declansa un val de curatire ideologica de care era nevoie in Romania. El ar fi avut menirea de a clarifica directia in care urma sa se indrepte tara. Amenintate cu pierderea privilegiilor pe care le pusesera deja la cale, grupurile politice si de interese au reactionat brutal. Curatirea Pietei Universitatii n-a fost decit sutul violent dat celor care puneau in pericol puterea de atunci. Si el a reusit pe deplin. In zece ani, nu s-a gasit decit un singur vinovat, un sef de tura de la o mina, infundat exact ca sa li se poata spune oamenilor ca „s-a facut ceva, dar nu suficient” pentru aflarea adevarului. Faptul ca numai acesta a platit pentru sapte morti, pentru o mie de arestari abuzive si pentru zeci de oameni raniti ne dovedeste ca operatiunea a reusit, ca acest deceniu de tranzitie chinuita s-a scurs sub controlul direct sau indirect al celor care au coordonat mineriada din 1990.Prin dezvaluirea faptului ca in organizarea mineriadei din 1990 au fost implicati ofiteri SRI am putea asista la o schimbare de perspectiva. Mineriada a fost pusa la cale de institutii ale statului, cu scopul de a consolida puterea unor oameni abia dezbracati de costumele de activisti de partid sau de ofiteri ai Securitatii. Sint puse astfel sub semnul intrebarii nume si functii, decizii si discursuri publice. De ce n-a avut Emil Constantinescu puterea sa dezvaluie toate aceste dedesubturi in cei patru ani” De ce Costin Georgescu nu a facut publica implicarea unor oameni din institutia pe care o conduce in „patriotica” operatiune din 13-15 iunie 1990″ De ce Parchetul General a mai avut nevoie de inca patru ani pentru a „scapa” asemenea adevaruri scandaloase” De ce a fost nevoie de zece ani pentru a dospi sutele de dosare aflate la Ministerul de Interne si la Ministerul Justitiei, la SRI sau chiar „ratacite” prin fisetele institutiei prezidentiale” Au fost cei alesi in 1996 incalecati de aceleasi forte care au declansat mineriada” Au pactizat cu ele” Au fost pacaliti” Au fost santajati” Sau, pur si simplu, ne aflam in fata vreunei strategii stupide” Nu cumva decontarea mineriadei din 13-15 iunie a fost programata pentru vara acestui an in asa fel incit dezvaluirile sa aiba si o greutate electorala” Sau e vorba de toate la un loc, plus o vadita neputinta de a clarifica transant controverse ale trecutului apropiat” In fond, SRI l-a pastrat pe Gioni Popescu spre revalorificare si n-a scos vreo vorba despre afacerile cu petrol si motorina din timpul embargoului, asa cum actuala putere n-a putut (sau nu a vrut) sa faca lumina in jungla afacerilor de la SNP Petrom. Emil Constantinescu si CDR i-au revalorificat pe multi dintre cei care trebuiau acuzati de mult. Procesul de reintegrare a celor care „sint de partea noastra” a fost un spectaculos esec. In ultimii patru ani, Romania a avut parte de prea putine clarificari. Cei care ridicau curatenia morala la rang de principiu suprem au capotat pe drum tocmai din cauza jumatatilor de masura.Revolutia programata prin caderea lui Ceausescu si-a facut planul si la mineriada din 1990. „Revolutia morala” din 1996 i-a salvat pe multi dintre cei care trebuiau acuzati. Incercarea de acum de a se face lumina vine oricum prea tirziu. Nimeni nu mai poate restitui Romaniei cei zece ani pierduti pe drumul cautarilor inutile.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 28.08.2000

    Incepe procesul mineriadei din iunie ’90

    Incepe procesul mineriadei din iunie ’90

    La Curtea Suprema de Justitie Incepe procesul mineriadei din iunie ’90Astazi, la Curtea Suprema de Justitie incepe judecarea primei parti a dosarului mineriadei din 13-15 iunie 1990, care cuprinde incidentele premergatoare venirii minerilor in Capitala. In acest dosar sint trimisi in judecata doi generali si patru colonei, acuzati de moartea a patru persoane si ranirea altor 11. In aceasta parte a dosarului, numele lui Ion Iliescu este mentionat in legatura cu sedinta secreta din 11 iunie, in urma careia s-a hotarit evacuarea Pietii Universitatii si chemarea minerilor.Tot in aceasta saptamina, Parchetul General va decide daca va solicita ridicarea imunitatii parlamentare a lui Ion Iliescu. Pe 15 iunie, Asociatia Victimelor Mineriadelor (AVM) a depus o cerere la Parchet, in care se solicita ridicarea imunitatii lui Iliescu pentru instigare la atrocitatile si distrugerile petrecute in perioada 13-15 iunie 1990, in Bucuresti. Vineri, presedintele AVM, Viorel Ene, a fost primit de procurorul general adjunct, Mircea Zarie, care ne-a declarat ca Parchetul va lua o hotarire saptamina aceasta, in functie de probatoriul intocmit de generalul Dan Voinea, seful Parchetelor Militare, pe baza audierilor facute in Valea Jiului. Miercuri, generalul Voinea urmeaza sa-l audieze pe Frederic Cirlig, fost miner la mina Aninoasa, care a declarat zilele trecute cotidianului „Hunedoreanul” ca „pentru ce s-a intimplat atunci ar trebui pedepsiti Petre Roman, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu si N.S. Dumitru (…) care au pus acea mineriada si, de fapt, toate mineriadele la cale”. Acelasi Cirlig a mai declarat cotidianului „Hunedoreanul” ca, inainte de 13-15 iunie, a fost chemat la Bucuresti, impreuna cu alti mineri, de catre „Ion Iliescu, pentru a sparge studentimea din Piata Universitatii”. Minerii chemati au fost cazati la hotelul „Ambasador” si, apoi, la UM 01014. Toate aceste afirmatii ale lui Cirlig trebuie verificate si coroborate cu declaratiile tuturor celorlalti mineri. Surse judiciare sustin ca exista deja conturat un cerc precis de „instigatori” ai minerilor, urmind ca ancheta sa-i descopere si pe „comanditarii” acestora. In urma audierii minerilor a rezultat deja ca acestia au fost folositi pentru batai si distrugeri la comanda. Din hotelurile „Bucuresti” si „Ambasador”, unde erau cazati, minerii erau luati, in grupuri, de anumiti reprezentanti ai puterii de atunci si dusi acolo unde urmau sa fie luate masurile  de forta impuse.

    Sursa: Evenimentul Zilei, 26.06.2000

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    august, 2017
    L Ma Mi J V S D
    « Iul    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii