“Nu stie barbatul ce stie tot satul”

Ca… „sangele apa nu se face” o demonstreaza si reactia de pseudo-nedumerire a actualului prim ministru al Romaniei care, n-a reusit sa se stapaneasca la aflarea „vestii” eliberarii lui Miron Cozma. – Mihai Gheorghiu – 15 iunie 2005

[…] Premierul Calin Popescu–Tariceanu apreciaza ca eliberarea lui Miron Cozma este o decizie „surprinzatoare”, „pe care nu o intelege”, dar nici nu doreste sa o comenteze. Suprinderea premierului este nejustificata. Justitia a constatat neconstitutionalitatea incalcarii decretului prezidential, semnat de Iliescu, referitor la eliberarea lui Cozma. De altfel exista precedentul eliberarii a patru persoane din grupul gratiat de fostul presedinte in ultimele zile ale mandatului sau. Asa incat ramanerea in vigoare a decretului de gratiere este de notorietate insa nu si pentru premierul Tariceanu. „Am urmarit cu atentie reportajele privind evenimentele deosebit de tragice din 13–15 iunie 1990 si cred ca aceste prezentari i–au ajutat pe multi sa isi reimprospateze memoria. Cu atat mai surprinzatoare mi se pare decizia justitiei de azi, pe care nu pot sa o inteleg, dar nu pot sa o comentez, din motive lesne de inteles”, a mai spus primul–ministru, la Palatul Parlamentului.

Decizia Justitiei, a adaugat premierul Tariceanu, „imi da impresia ca ceva e in neregula in Romania cand suntem confruntati cu o astfel de situatii, cand oameni care au responsabilitati majore, chiar daca au fost doar executanti, sunt eliberati de justitie”. […]

 Autor: Roxana Andronic – „Ziua” – 15 iunie 2005

http://www.ziua.net/display.php?id=15066&data=2005–06–15

“Panselute la mormantul regimului iliescian”

Eliberarea controversata a lui Miron Cozma ramane, fara nici o indoiala, unul dintre paradoxurile unei democratii „originale” care de 15 ani se zbate, aparent fara succes, sa devina una reala. – Mihai Gheorghiu – 15 iunie 2005

[…] Eliberarea din inchisoare a comandantului garzilor mineresti Miron Cozma, prin efectul unui decret semnat de astazi–invinuitul Ion Iliescu, care este posibil sa–i ia locul in puscarie, nu este doar unul dintre multiplele paradoxuri ale societatii in care traim. In mod cu totul neasteptat, decizia Curtii de la Craiova reprezinta actul oficial de deces al regimului politic Ion Iliescu. Judecatorii au deliberat si au ajuns la concluzia ca decretul de gratiere semnat de Ion Iliescu, pe 15 decembrie anul trecut, ramane valabil, iar al doilea decret, cel de anulare a actului de clementa, emis doua zile mai tarziu, nu putea fi valabil dupa ce Miron Cozma fusese deja pus in libertate. Justitia si–a spus cuvantul de deasupra vulcanului politic pe care l–au creat eliberarea initiala a lui Cozma, apoi reincarcerarea lui, chemarea lui Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 1990 si, in sfarsit, a doua eliberare a fostului lider sindical al Vaii Jiului. In acest caz, justitia a pus lucrurile la locul lor: presedintele Romaniei avea dreptul sa gratieze pe cine voia, iar dupa ce acest decret si–a facut efectele, nu mai putea fi revocat. Cel care a cazut a fost Ion Iliescu. In ultimele zile ale mandatului sau si–a aratat adevarata fata, asa cum multi nu o stiau, asa cum propaganda de 15 ani nu ii lasase sa o vada. Atunci presedintele Iliescu a emis decretul de gratiere pe ascuns, fara ca nici cei mai apropiati colaboratori sa fie pusi la curent. De ani de zile planuia sa se spele de datoriile fata de Miron Cozma si sa–l scoata din inchisoare. Nu a facut–o de teama si din calcul rece politic. La inceputul mandatului nu a vrut sa–si asume raspunderea, iar inaintea alegerilor nu mai putea, din cauza pierderilor electorale pe care le–ar fi pricinuit partidului al carui lider isi dorea sa revina. A ales solutia pe care a considerat–o cea mai putin costisitoare. De fapt, solutia cea mai lasa. Ion Iliescu a calculat gresit, aratand ca nu mai era capabil sa recepteze corect realitatea politica. Dupa alegeri, nu mai dispunea de aparatul de propaganda al institutiilor statului. Reactia vehementa a populatiei, generata de un puternic sentiment de frustrare, declaratiile partidelor politice si semnalele negative din exterior l–au gasit total nepregatit pe Ion Iliescu. Decretul de revocare a gratierii nu a mai fost decat sfarsitul fostului om politic. Ion Iliescu a reactionat dur ori de cate ori i–a fost contestata legitimitatea regimului sau. Discutiile despre Revolutie, manifestarile din primele luni ale anului 1990, apoi maratonul contestatar Piata Universitatii l–au facut de fiecare data sa–si dezvaluie partea nemiloasa a caracterului sau calit in bataliile politice ale anilor ’50, unde infrangerea te putea costa capul, nu pierderea postului pana la mandatul urmator. Combaterea dusmanilor politici din exterior si a potentialilor rivali din propria tabara au fost domenii in care Ion Iliescu si–a aratat maiestria de–a lungul anilor. La fel si in tehnica dificila a stapanirii unei masini de propaganda si dezinformare aduse aproape de perfectiune, cu atat mai mult cu cat libertatea de expresie fusese reinstaurata in tara dupa iesirea din dictatura comunista. In iunie 1990, se raspandea zvonul unei rebeliuni legionare, despre droguri si masini de falsificat bani in subsolurile PNT–ului, despre o tentativa de lovitura de stat. Minerii au fost folositi, si nu o singura data, ca detasament inarmat, ca batalion de asalt menit sa striveasca orice miscare contestatara la adresa regimului. Ei si–au indeplinit sarcinile, i–au zdrobit la propriu pe demonstranti, au omorat in bataie trecatori, au schilodit studenti veniti acolo doar ca sa–si dea examenele. Recompensa primita din partea regimului a fost pe masura. Miron Cozma a devenit stapan absolut al Vaii Jiului, care i–a fost data ca feuda. In Valea Jiului nu actiona decat legea lui Cozma, si liderul minerilor nu s–a sfiit sa declare secesiunea Vaii Jiului afirmand ca acolo, pur si simplu, legea statului roman nu are putere. Si chiar asa era. Investit cu asemenea putere, Miron Cozma s–a crezut lider providential. A daramat guverne cu voia stapanirii si a incercat in 1999 sa rastoarne din nou puterea pentru a scapa de condamnarea primita. A iesit, ieri, cu aceeasi mentalitate a eroului, dar de data asta razvratit impotriva lui Ion Iliescu. Acum, amandoi au timpul sa se convinga unul pe altul de adevarurile fiecaruia. Dar vremea lor a trecut. Miron Cozma mai poate, daca ramane liber, doar sa planteze panselute la mormantul regimului Iliescu. […]

Autor: Ion M. Ionita – Adevarul – 15 iunie 2005

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=135617

Iliescu, urmarit penal pentru Mineriada

Ion Iliescu, Petre Roman si Voican Voiculescu, acuzati pentru Mineriada din 13-15 iunie 1990

Fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, a fost pus, ieri, sub invinuire de procurorii militari in dosarul „Mineriadei din 13-15 iunie 1990”. Totodata, acesta ar fi trebuit sa fie audiat, pentru a raspunde in amanuntime tuturor acuzatiilor ce i se aduc, dar, avand in vedere ca se afla in convalescenta in urma unei interventii pe cord, s-a amanat audierea peste doua saptamani.

Potrivit avocatului sau, alaturi de el, in acelasi dosar, mai sunt invinuiti Petre Roman si Gelu Voican Voiculescu. „Are calitatea procesuala pe care o au Roman si Voiculescu, adica, sunt invinuiti pentru o paleta larga de infractiuni.”

Conform unor surse judiciare, ancheta privind mineriada din 1990 , in care sunt cercetate in jur de 20 de persoane, printre care si Ion Iliescu, include acuzatii precum subminarea puterii de stat si a economiei nationale, lipsire de libertate in mod ilegal, crime contra umanitatii, talharie, distrugere, asociere in vederea savarsirii de infractiuni, arestare ilegala si cercetare abuziva si aplicare de rele tratamente.

Aceleasi surse ne-au mai precizat ca printre celelalte 20 de persoane care sunt cercetate alaturi de fostul sef al statului s-ar numara Gelu Voican Voiculescu si Miron Cozma, dar si Petre Roman, care va fi chemat la Parchetul Militar pentru prezentarea acuzatiilor.

Balbele avocatului lui Iliescu

Tot ieri, avocatul lui Iliescu, dupa ce a dat initial un raspuns pozitiv ziaristilor care l-au intrebat daca fostul sef al statului este invinuit in dosarul mineriadei, a incercat apoi sa retracteze, spunand ca pe citatia primita nu este prevazuta nici o calitate a acestuia in dosar.

Apoi, avocatul a infirmat ca Iliescu ar avea calitatea de faptuitor, pentru ca sa spuna, in cele din urma, ca lui Ion Iliescu „nu ii este aplicat un tratament preferential si diferit in raport cu ceilalti 20 de invinuiti”.

Totodata, aparatorul fostului sef al statului a mai precizat ca este vorba despre un dosar constituit in 1998, in care sunt 1.000 de parti vatamate, plangerile fiind formulate de mai multe asociatii si de Facultatea de Arhitectura.

Plangere penala

La inceputul anului trecut, procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, a constituit o echipa care sa se ocupe de finalizarea dosarelor privind evenimentele din timpul mineriadei din 1990, demers ce a survenit unei intalniri dintre seful Ministerului Public si liderul Asociatiei Victimelor Mineriadelor, Viorel Ene.

Asociatia Victimelor Mineriadelor a formulat, in 1997, o plangere penala impotriva lui Miron Cozma, Nicolae Camarasescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Gheorghe Diaman- descu, Mihai Chitac, Traian Basescu si a lui Gheorghe Robu, in care ii acuza pe cei noua de „organizarea, instigarea si transportarea minerilor din centrele miniere importante ale tarii in Capitala, precum si de comiterea actelor de barbarie ale minerilor, care s-au folosit de diferite unelte apte de a produce moartea (securi, topoare, rangi, tarnacoape, lanturi, cabluri electrice), distrugand lacasuri de invatamant, laboratoare etc”. Reamintim ca si generalul Victor Athanasie Stanculescu are calitate de invinuit in dosarul „Mineriadei ‘90”.

 

Autor:Ramona Lica – Gardianul – 10.06.2005

 

Mortii lui Iliescu

Fostul sef al statului a fost pus sub invinuire in voluminosul dosar al mineriadei din 13-15 iunie 1990, deschis ca urmare a plangerii penale formulate de Asociatia Victimelor Mineriadelor. Acuzatiile sunt multe si foarte grave.

In evenimentele de atunci au murit sute de oameni sub rangile si batele minerilor chemati la Bucuresti de Iliescu sau secerati de gloantele fortelor de ordine ale Guvernului Roman. Pentru moartea acestora, pana acum, nu a raspuns nimeni dintre cei care au planuit, dirijat si comandat odiosul masacru pentru a elimina opozitia democratica si a reduce la tacere presa libera.

O declaratie socanta, facuta de doctorul Dan Greceanu de la Spitalul Municipal din Bucuresti, indica o cifra certa a celor care, in urma loviturilor primite, au decedat aici: 60 de oameni. Numai la acest Spital. Numai din cauza loviturilor primite.

Reactia lui Iliescu a fost una pe care fostul sef al statului o adopta de fiecare data cand e prins in corzi si are ceva de ascuns: „Cine v-a spus ca am fost pus sub acuzare? Este un fals, o provocare si o diversiune”. (C.F.V.)

Invinuit pentru macelul din 13 – 15 iunie 1990

Sectia Parchetelor Militare l-a pus ieri sub invinuire pe fostul sef al statului, Ion Iliescu, pentru contributia majora pe care a avut-o la declansarea mineriadei din 13 – 15 iunie 1990. Mineriada din 1990 a fost catalogata de Occident drept o pata neagra, rusinoasa, pe obrazul Romaniei post-decembriste.

Mineriada din iunie ’90 s-a soldat cu un macel de proportii, in care s-au inregistrat peste 100 de morti, 746 de raniti si 1024 de persoane retinute si arestate abuziv de procurorii si politistii care au actionat la ordin politic in acele zile.

Dosarul penal in care Ion Iliescu este cercetat, alaturi de alti generali si colonei de armata si politie, precum si de alte persoane cu functii importante in stat, precum ex-premierul Petre Roman sau Gelu Voican Voiculescu, a fost pornit in urma mai multor plangeri formulate, incepand cu 1997, de Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991 din Romania (AVM), condusa de Viorel Ene, care a

investigat in amanunt filmul evenimentelor. Asociatia cere de ani Intregi, cu perseverenta, arestarea si judecarea lui Ion Iliescu, a lui Petre Roman, Miron Cozma si altii, pentru masacrele comise la mineriadele care au ingrozit toata lumea civilizata si ne-au aruncat cu zeci de ani in urma.

Acest dosar a fost instrumentat o perioada de timp de catre gen. Dan Voinea, anchetator caruia i s-a luat, dupa revenirea la putere a lui Ion Iliescu, acest dosar care-l privea, implicit, si pe seful statului. Cauza a fost musamalizata.

Pana la venirea ca procuror general al Romaniei a lui Ilie Botos, care a infirmat solutia de neincepere a urmaririi penale si, astfel, dosarul a ajuns inapoi, la anchetatorul care cunostea perfect cauza si care realizase actele premergatoare, inclusiv audierea a peste 150 de persoane.

Procurorul lui Ceausescu – procurorul lui Iliescu

Dosarul penal este instrumentat la nivelul Sectiei Parchetelor Militare, de catre generalul magistrat Dan Voinea.

Membrii asociatiei au cerut, recent, ca Dan Voinea sa nu mai instrumenteze acest dosar pe motiv ca acesta a fost procurorul care, din ordinul abuziv al aceluiasi Ion Iliescu, a intocmit rechizitoriul din 24 decembrie 1989, prin care sotii Elena si Nicolae Ceausescu au fost trimisi in judecata pentru genocid in fata unui tribunal militar exceptional, care i-a condamnat la moarte prin impuscare in

cadrul mascaradei judiciare din Garnizoana Targoviste”. Conducerea PICCJ a considerat, insa, ca mineriada din iunie ’90 nu lasa loc nici unei incompatibilitati vizavi de evenimentele din decembrie 1989. De altfel, a da dosarul unui alt anchetator, dosar care are peste 50 de volume, insemna ca acesta sa piarda numai cu cititul tuturor paginilor aproape un an de zile.

Astfel, ironia soartei face ca Iliescu sa fie cercetat azi de acelasi procuror caruia in 1989 i-a ordonat sa-i trimita pe Ceausesti in judecata, pentru ca sa-l poata trimite in fata plutonului de executie.

Din datele existente pana acum in cauza, reiese ca Ion Iliescu este cel care i-a chemat pe mineri la Bucuresti, pentru a „degaja” Piata, iar ex-premierul Petre Roman cel care a asigurat prin aparatul guvernamental deplasarea minerilor din Valea Jiului catre Capitala, cu trenuri special pregatite.

Avocatul Radu Ghergovan Silinescu, aparatorul lui Ion Iliescu, a declarat ieri ziaristilor, dupa o intalnire cu procurorii militari care il citasera ieri pe fostul sef al statului, pentru a veni la audieri, in calitate de martor, ca a aflat dupa discutiile cu generalul magistrat Dan Voinea, ca Ion Iliescu ar urma sa fie pus sub invinuire in acest caz.

Referindu-se la acuzatii, avocatul a spus ca „paleta este foarte larga”, Iliescu aflandu-se in aceeasi situatie cu Gelu Voican Voiculescu si Petre Roman” (fost vicepremier si, respectiv premier, in iunie 1990).

Printre acuzatiile care ii sunt aduse lui Ion Iliescu se numara cea de instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuziva si arestare nelegala.

Cele 20 de persoane cercetate in dosar sunt acuzate de subminarea puterii de stat (articolul 162 din Codul Penal), subminarea economiei nationale (articolul 165), talharie (articolul 211), distrugere (articolul 217-218), asociere in vederea comiterii de infractiuni, arestare ilegala si cercetare abuziva (articolul 266), lipsire de libertate in mod ilegal (articolul 189), aplicare de rele

tratamente (articolul 267 si 267 indice 1) si crime impotriva umanitatii (articolele 356 – 360).

Iliescu a calcat pe cadavre

Conform surselor noastre, din declaratia facuta pana acum la Sectia Parchetelor Militare, Ion Iliescu a depanat venirea lui la putere, pentru a explica circumstantele si conjunctura creata mai tarziu, in iunie 1990, cand a avut loc sangeroasa mineriada.

Astfel, reiese ca acesta, ca de altfel si nucleul CFSN constituit ad-hoc in 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Ceausescu, cunosteau faptul ca fostul dictator si sotia fusesera prinsi in data de 23 decembrie 1989. Mai mult, din declaratia fostului sef al statului mai reiese ca gen.

Stefan Gusa (n.red.- decedat), a propus in data de 24 decembrie 1989 sa iasa in fata natiunii si sa lanseze un mesaj catre populatie sa se retraga de pe strazi si sa nu mai iasa pentru ca nu este nevoie si mor oamenii degeaba. Gusa ar fi subliniat ca Armata trebuie sa fie cea care sa asigure siguranta si sa ocroteasca vietile cetatenilor. Dar, Iliescu si CFSN-istii nu au fost de acord.

Ceea ce inseamna ca mortii si ranitii de la data de 24 decembrie si pana in data de 6 ianuarie, cand apar ultimele victime ale „revolutiei” ii apartin lui si celor care nu au fost de acord cu generalul Gusa.

Cat despre episodul „Trotca-MApN” cand uslasii au fost macelariti si cadavrele acestora profanate, mai sunt inca elemente de cules si analizat, mai ales in contextul in care doua personaje-cheie, col. Ardelean de la Batalionul USLA-Antitero si fostul sef postdecembrist al Armatei, gen. Nicolae Militaru au decedat in conditii si acum ramase suspecte.

Dupa ce a terorizat si compromis Opozitia formata din „partidele istorice” ale caror sedii au fost devastate de prima mineriada din ianuarie – februarie 1990, si a preluat Puterea dupa votul din mai 1990, Iliescu si-a intarit scaunul la Cotroceni prin forta minerilor, pe care i-a chemat ori de cate ori au fost convulsii.

Miron Cozma a declarat ca, dupa iunie ’90, i s-a oferit de catre oamenii lui Ion Iliescu chiar postul de ministru de Interne pe care l-a refuzat. Ulterior, Iliescu avea sa foloseasca forta minerilor si pentru lovitura de stat din septembrie 1991, cand Guvernul Roman a fost obligat sa sara gardul pentru a scapa de asaltul hoardelor de mineri.

AVM il exclude pe Basescu de pe lista vinovatilor

In plangerea facuta de AVM acuzatiile sunt indreptate impotriva lui Miron Cozma, Nicolae Camarasescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Gheorghe Diamandescu, Mihai Chitac, Traian Basescu si a lui Gheorghe Robu (fost procuror general al Romaniei – decedat).

Referitor la prezenta numelui lui Traian Basescu, presedintele AVM ne-a precizat ca aceasta a fost o eroare, intrucat „asa s-a crezut in 1997 cand s-a depus prima plangere, insa am aflat ulterior ca nu era el de vina, si ca cel care a pus trenurile la dispozitia minerilor a fost un secretar de stat, Burada”.

Plangerea AVM

Conform conducerii asociatiei, cei enumerati se fac vinovati de „organizarea, instigarea si transportarea minerilor din centrele miniere importante ale tarii in Capitala, precum si de comiterea actelor de barbarie ale minerilor, care s-au folosit de diferite unelte apte de a produce moartea (securi, topoare, rangi, tarnacoape, lanturi, cabluri electrice), distrugand lacasuri de invatamant,

laboratoare etc”. AVM mai sustinea ca minerii au „sechestrat, maltratat, schingiuit, violat si ucis” si ca politistii au fost complicii minerilor si ca procurorii au arestat, anchetat si maltratat ilegal oameni nevinovati”. Initial, plangerea AVM a fost inregistrata la Parchetul civil la 18.02.1997.

La 26.05.1997, institutia si-a declinat competenta in favoarea procurorilor militari, motivand ca doua din persoanele reclamate aveau la acea data calitatea de militar: Mihai Chitac (fost ministru de Interne) si Gheorghe Diamandescu (fost sef al Inspectoratului General al Politiei).

Din plangerea AVM citam: „condusi de catre politisti in uniforma, complici cu faptasii au inceput sa-l aclame pe presedintele Ion Iliescu si pe prim-ministrul Petre Roman, promitandu-le ca ii vor apara. Presedintele le-a multumit, instigandu-i sa mearga in Piata Universitatii sa o curete de golani, sa o elibereze si sa-i invete sa munceasca”.

Acelasi indemn a fost proferat de catre Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman si Dan Iosif.

Dand curs acestui indemn infractional, infierbantati de bautura, condusi de oamenii puterii, s-au dus la sediile PNTCD, PNL, PLD, la redactiile ziarelor, la diferite locuinte, unde au distrus mobilier, birotica, aparatura electronica, acte si diferite materiale, au furat bani, valori si diverse obiecte (…) Utilizand arme de foc, politia in colaborare cu armata au patruns pe strazile

Bucurestiului unde cu foc de arma indreptat impotriva manifestantilor si a persoanelor aflate pe strada au ucis si produs vatamari corporale soldate cu invaliditati pe viata, ale cetatenilor pasnici, neinarmati si nevinovati”.

Justitia a dormit pe dosarele mineriadelor

Intr-un raport din februarie 1998 al Parchetului Curtii Supreme de Justitie (actualul Parchet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie), se arata ca procurorii militari detin probe ca mineriada din 1990 a fost aprobata de Guvernul Romaniei.

„In perioada 14-17 iunie 1990, potrivit dispozitiilor primite din partea Guvernului, MApN a asigurat hranirea si echiparea unor forte civile ce au participat la restabilirea linistii si ordinii publice in Capitala”, se precizeaza in raport. MApN ar fi distribuit minerilor produse in valoare de 886.000 de lei.

In aprilie 1999, procurorii militari anuntau punerea oficiala sub acuzare a generalului Victor Athanasie Stanculescu (fost ministru al Apararii), invinuit de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave. Cei 958 de mineri care au primit uniforme militare nu le-au mai predat unitatii, astfel ca MApN a fost pagubit, in 1990, cu aproximativ un milion de lei.

In acelasi dosar era cercetat si Ioan Napau (fost lider sindical si fost primar al orasului Lupeni), acuzat de favorizarea infractorului, pentru ca i-ar fi determinat pe mineri sa declare altceva politistilor care au anchetat, in 1990, imprejurarile in care ortacii au ajuns la Bucuresti.

In noaptea de 13-14 iunie 1990, grupuri numeroase de mineri din Valea Jiului au venit in Bucuresti, pentru „a restabili ordinea in Capitala”, dupa ce fusesera incendiate si devastate sediile Politiei, Ministerului de Interne si Televiziunii Romane.

In urmatoarele doua zile, minerii inarmati cu rangi, topoare si bate au devastat sediile unor partide din opozitie si pe cel al Facultatii de Arhitectura, precum si alte locuri din apropierea Pietii Universitatii, decretata de catre studenti „Kilometrul 0 al democratiei”.

In acest loc, timp de peste 50 de zile, bucuresteni si nu numai au manifestat fata de politica dusa de FSN si de liderul sau, Ion Iliescu.

In dimineata de 13 iunie 1990, politistilor li s-a ordonat „sa curete Piata Universitatii”, ceea ce a generat conflicte violente intre fortele de ordine si bucuresteni, care au culminat cu o diversiune de proportii: agenti ai Puterii au incendiat autobuzele fortelor de ordine, pentru ca populatia sa creada ca manifestantii sunt huligani, dupa modelul „exersat” si la Revolutie.

Ulterior, au venit si minerii pentru „a ajuta la curatenie”. Au ucis, violat si stalcit in batai mii de romani. In perioada 13-15 iunie 1990, au fost ridicati din Piata Universitatii aproximativ o mie de tineri, din care pentru 182 au fost emise mandate de arestare preventiva.

Despre aceste arestari abuzive, APADOR-CH a realizat un amplu material, in care a acuzat abuzul procurorilor si ale politistilor, unul dintre cei nominalizati drept „cap de lista” fiind procurorul Alexandru Tuculeanu, actual membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea Parchetului General.

Iliescu s-a dat bolnav

Iliescu nu s-a prezentat, ieri, la audierile pentru care a fost citat de procurori, invocand faptul ca s-ar afla in convalescenta in urma interventiei pe cord care a precedat puseurile sale de tensiune de dupa pierderea alegerilor pentru sefia PSD.

Desi a invocat convalescenta, fostul sef al statului a fost vazut pe la toate posturile de televiziune in ultimele zile, unde nu parea grav bolnav, ba chiar era mai energic ca oricand. Iliescu a spus insa ca va veni la Parchet peste doua saptamani.

Libertate contra tacere

Dupa ce Miron Cozma a fost audiat de mai multe ori, avocatul acestuia a declarat ca fostul lider al minerilor ar fi cerut procurorilor militari sa-l confrunte cu Ion Iliescu, pentru a arata ca fostul presedinte a mintit atunci cind s-a folosit de numele sau si a multumit pentru interventia minerilor in timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990.

Gratie miselescului decret de gratiere, care a sfidat o natiune intreaga, dat de Iliescu in decembrie 2004, in ultimele sale zile de mandat, Miron Cozma se afla in prezent la un pas de a fi pus in libertate, intrucat cel de-al doilea decret, de revocare, dat de ochii lumii, este nul ca efecte, fapt constatat de instantele de judecata in cazul celorlalti 45 de gratiati.

Iliescu a dorit astfel sa-si asigure tacerea lui Cozma, o data cu plecarea lui de la Cotroceni, ortacul sef fiind una din persoanele cele mai autorizate sa-l demaste pe Iliescu in faptele sale – cel care a reusit performanta ca dupa ce i-a asasinat pe Ceausesti si s-a inscaunat in locul lor, sa declanseze, prin mineriade si fortele de ordine scoase in strada, adevarate razboaie romano-romane pentru a se mentine cu orice pret la Putere.

Articol publicat in ziarul Ziua, 10.06.2005

“Bomba Miron Cozma iese cu fitilul aprins”

Eliberat, fara ca macar sa-si fi ispasit nici jumatate di pedeapsa, Miron Cozma, n-a pregetat sa dea, din nou, dovada tupeului care ii anima pe toti cei vinovati de catastofala directie pe care au imprimat-o drumului Romaniei, in ultimii 15 ani. – Mihai Gheorghiu –15 iunie 2005

[…] Ultima gratiere semnata de Ion Iliescu la sfarsitul mandatului sau prezidential si-a produs intr-un final cel mai contestat efect: eliberarea lui Miron Cozma. Dupa sase luni de la anuntarea actului de clementa si de la revocarea imediata a lui, Cozma a fost pus in libertate de magistratii craioveni.

Judecatoria Craiova a luat ieri o hotarare cat se poate de clara in cazul detentiei lui Miron Cozma: „Punerea de indata in libertate”. Magistratii au admis astfel contestatia fostului lider al minerilor impotriva reincarcerarii sale din decembrie 2004, la numai 20 de ore de cand fusese eliberat. Ei au considerat ca rearestarea lui Cozma nu are nici un fundament legal, adica faimosul decret de revocare a gratierii se dovedeste a fi un act nul. Dupa mai multe luni de dezbateri, Justitia a stabilit ca singurul act de care se poate tine cont in aceasta situatie este decretul de gratiere. Revocarea actului de clementa neprevazuta de vreo lege nu a primit girul magistratilor. Decizia de ieri nu vine tocmai ca o bomba pentru simplul motiv ca alti 4 din cei 46 de gratiati rearestati in noiembrie 2004 au fost deja eliberati prin decizii asemanatoare. Si probabil ca aceeasi hotarare va fi luata pe rand si in cazul celorlalti. Aceasta a fost si una dintre apararile de baza ale lui Cozma dupa ce avocatul Adrian Roseti a depus in instanta mai multe hotarari judecatoresti de eliberare a gratiatilor.

„FARA VINA”. „Luceafarul Huilei” nu s-a putut bucura imediat de anuntul eliberarii sale pentru ca se afla la Bucuresti, intr-un alt proces intentat administratiei prezidentiale. In Banie s-au aflat doar fiul sau si cativa lideri sindicali din Valea Jiului, aprigi sustinatori ai sai. „S-a facut in sfarsit dreptate pentru tatal meu ! Este o victorie ! Si asa, el a platit pentru ceea ce trebuia sa plateasca altii”, a declarat fiul lui Miron Cozma, Dan. Procurorii au anuntat deja ca vor ataca hotararea cu apel. Aceasta cale de atac nu a dus insa la amanarea eliberarii lui Cozma. Fostul lider al minerilor a asteptat ieri doar cateva ore pana la incheierea tuturor formalitatilor. El a fost asteptat la iesire de avocatul sau.

ELIBERARE. Incepand de ieri, fostul lider al minerilor este un om liber. El a scapat de cea mai grea dintre condamnarile primite: 18 ani de inchisoare pentru mineriada din 1991. „Luceafarul Huilei” mai are insa alte probleme judiciare neincheiate.

Peste numai o saptamana, el va sta in boxa acuzatilor in procesul mineriadei de la Costesti, unde in prima faza a primit o condamnare la 10 ani de inchisoare. Eliberarea lui Miron Cozma vine la exact 15 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, soldata cu cinci morti si sute de raniti. Atunci Cozma era un simplu lider al ortacilor din Valea Jiului veniti la Bucuresti pentru a face ordine printre manifestantii din Piata Universitatii. Cercetarea acestui dosar se afla inca pe masa procurorilor militari, iar statutul lui Cozma este inca incert.

Eliberat dupa exact 15 ani

„Miron Cozma nu are nimic de ascuns. El este in puscarie, pentru ca a vrut putin bine pentru cei care muncesc in fundul pamantului”. Acestea au fost primele cuvinte ale lui Miron Cozma la parasirea penitenciarului. Imediat dupa iesirea din Penitenciarul Rahova, in jurul orei 18:00, Miron Cozma a declarat presei care-l astepta la iesire ca a fost arestat, pentru ca a deranjat anumiti oameni politici si ca in toata aceasta perioada nu s-a dorit aflarea adevarului.

SCUZE. El si-a cerut scuze pentru cele intamplate in iunie 1990, precizand insa ca la Bucuresti au murit oameni pana in data de 14 iunie, inainte ca minerii sa ajunga in capitala. Totodata, „Luceafarul Huilei” a multumit ministrului Justitiei, Monica Macovei, „care a inceput sa faca functionala justitia din Romania. Culmea, o femeie a venit la conducerea acestui minister si a facut ceea ce nu au reusit barbatii !”. Cozma s-a aratat increzator in justitie, care i-ar putea pedepsi pe cei care sunt vinovati pentru ce s-a intamplat in 1990. „Am incredere in ministrul Macovei ca ma va proteja daca voi spune adevarul”.

„Nu s-a vrut niciodata adevarul” a exclamat Cozma, aratand un deget acuzator si spre fostul presedinte Emil Constantinescu, care in opinia liderului minerilor are o mare vina „pentru ca nu s-a facut lumina in acest dosar”. […]

Autor: Miruna Pasa, Andreea Tudorica, Cristian Vasilcoiu

„Jurnalul National” – 15 iunie 2005 – http://www.jurnalul.ro/articol.php?id=344

Comunistul Iliescu incepe sa dea socoteala „golanilor”

Dupa 15 ani de la momentul in care Ion Iliescu le multumea minerilor pentru ca isi incheiasera victoriosi misiunea de „restabilire a ordinii”, fostul presedinte a fost pus oficial sub invinuire.

In dosarul privind mineriada din 13-15 iunie 1990 sunt cercetate in jur de 20 persoane, printre care si Ion Iliescu, acuzele fiind deosebit de grave, de la subminarea puterii de stat si a economiei nationale, arestare ilegala si cercetare abuziva, privare de libertate in mod ilegal, aplicare de rele tratamente, pana la crime impotriva umanitatii.

Pe lista invinuitilor se mai afla Petre Roman si Gelu Voican Voiculescu. Deocamdata.

Reactia fostului presedinte la aflarea vestii era previzibila. El are, ca intodeauna, constiinta curata. „Eu sa ma simt vinovat?! Minerii au venit in Bucuresti datorita vandalismelor din 13 iunie. Ei sa fie trasi la raspundere, cei care au provocat acele acte de vandalism.”

Vandalii sau, mai exact, „golanii”, cum ii placea lui Iliescu sa-i numeasca, considera ca in sfarsit incepe se faca dreptate. „Un mic pas spre adevar”, spune Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor. Un pas cu adevarat mic, deoarece pana acum singurul condamnat la inchisoare este Denes Domokos, cel care a incercat sa-i taie capul lui Marian Munteanu.

Oricum, la punerea sub invinuire a lui Ion Iliescu se pare ca au contribuit din greu acuzele aduse de Miron Cozma, care ii plateste astfel polita”mentorului” sau.

Ancheta in dosarul mineriadei este condusa de generalul Dan Voinea si ramane deschisa intrebarea daca va beneficia de suficient sprijin politic pentru a o duce pana la capat. In privinta asta, lucrurile se vor lamuri curand, avand in vedere ca in plangerea Asociatiei Victimelor Mineriadelor figureaza si Traian Basescu.

• Scopul minerilor a fost de a imprastia manifestantii si grevistii foamei ce blocau de doua luni Piata Universitatii

• Minerii se dedau la violente impotriva studentilor si a cetatenilor ce li se par a fi intelectuali

• Sunt atacate sediile partidelor de opozitie

• La sugestiile minerilor, politia opereaza arestari ale persoanelor participante la protestele din Piata Universitatii

22 aprilie 1990

– In Piata Aviatorilor are loc un miting al PNTCD caruia i se asociaza si alte forte politice. Dupa terminarea mitingului, o parte dintre manifestanti pleaca spre sediul Televiziunii. Pe Calea Dorobanti, dintr-un balcon se arunca un ghiveci de flori care provoaca unei demonstrante (Sanda Lugoj – 59 de ani ) o fractura craniana.

Incidentul provoaca furia manifestantilor care pleaca spre Piata Universitatii, unde se ocupa carosabilul si se ia hotararea de a ramane o noapte de veghe.

24 aprilie 1990

– In Piata Universitatii, unde continua sa se afle manifestanti, apar, la primele ore ale diminetii, forte politienesti care imprastie multimea, operand arestari.

– Are loc o manifestatie impotriva violentelor comise de politisti. Manifestantii ocupa piata cu intentia de nu o mai parasi. Incepe astfel Marea manifestatie impotriva comunismului din Piata Universitatii.

– In sedinta CPUN, Ion Iliescu ii numeste pe cei din piata „golani”, apelativ preluat apoi de manifestanti. Perimetrul ocupat de protestatari primeste denumirea de „Golania”. Cererile protestatarilor: adoptarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, independenta televiziunii, adevarul despre revolutie.

Balconul Facultatii de Geologie devine tribuna de la care personalitati sau simpli cetateni cer democratizarea tarii.

20 mai 1990

– Ion Iliescu si FSN castiga alegerile parlamentare si prezidentiale. Liga Studentilor isi anunta retragerea din piata. In „Zona libera de neocomunism” se mai afla aproximativ 250 de persoane, din care o parte in greva foamei.

12 iunie 1990

– La Palatul Victoria are loc o sedinta in care se hotaraste lichidarea demonstratiei din Piata Universitatii. Politia, armata si SRI primesc ordine in acest sens.

– Petre Roman marturisea: „La sesizarea Procuraturii, am ordonat politiei sa curete Piata Universitatii. Nu era, in ochii mei, decat o banala si legitima operatie de mentinere a ordinii”.

– TVR prezinta un comunicat al Procuraturii care legitimeaza politia sa degajeze Piata Universitatii.

13 iunie 1990

– La ora 4.00 dimineata, fortele politienesti ii ataca pe grevistii foamei din Piata Universitatii. Corturile in care stateau acestia sunt stranse si distruse. Se fac arestari, iar cei care scapa se refugiaza in holul Hotelului Intercontinental. Politia intra si in Institutul de Arhitectura, inconjoara piata cu vehicule.

Au loc infruntari violente intre politie si demonstrantii care s-au adunat langa baricada construita de fortele de ordine intre Spitalul Coltea si cinematograful „Luceafarul”.

– Circa 200 de muncitori strigand „IMGB face ordine” patrund in cladirea Institutului de Arhitectura, considerand ca Liga Studentilor este printre responsabilii celor petrecute in aprilie-iunie in Piata Universitatii.

– Grupuri cu intentii obscure dau foc autobuzelor politiei. Sunt atacate si incendiate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI.

– Mii de manifestanti ocupa curtea Televiziunii si forteaza intrarea in cladire. Se intrerupe emisia. Peste cateva ore, la reluarea transmisiei, Razvan Theodorescu (presedintele Televiziunii), Emanuel Valeriu si Alexandru Stark (legat la cap) apar in fata camerelor de luat vederi si condamna asaltul asupra Televiziunii.

Theodorescu afirma: „Chiar acum am luat legatura cu domnii Iliescu si Roman. Vom prezenta urgent proiectul unui gard solid si, nu-i asa, estetic, care sa inconjoare institutia, asa cum exista in tarile democratice”.

– Ion Iliescu declara: „Capitala Romaniei traia un cosmar. Populatia era ingrozita de scenele de violenta si anarhie. Explozii si incendii in punctele centrale, nor de fum deasupra orasului, pe strazi hartuiala intre politie si manifestanti, spaima si deruta generala. Fortele de ordine erau cu totul depasite”.

– Ion Iliescu transmite prin posturile de radio si televiziune un Apel: „Este clar ca ne aflam in fata unei tentative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita conducerea aleasa in mod liber si democratic la 20 mai 1990.

Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei castigate prin alegeri libere, sa respinga cu toata hotararea actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si legalitate.

Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si Televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita”.

– Un comunicat al guvernului apreciaza ca „este vorba de acte de tip legionar, care trebuie oprite cu toata fermitatea”.

– In Bucuresti, ordinea se restabileste in cursul noptii de catre unitati militare.

14 iunie 1990

– Sosesc doua garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului. Din balconul guvernului, presedintele Ion Iliescu ii indeamna sa mearga in Piata Universitatii „pentru a face curatenie”.

– Grupuri de mineri patrund in Universitate si la Institutul de Arhitectura. Incepe vanatoarea studentilor aflati in Universitate pentru a proteja cladirea si bunurile aflate acolo. Studentii prinsi sunt batuti cu bestialitate. Sunt tarati apoi afara si aruncati unul peste altul in fantana arteziana din fata Universitatii. Laboratoarele si salile de curs sunt devastate.

Colectii rare de minerale si roci ale Facultatii de Geologie, microscoape si aparatura de laborator sunt facute praf. Minerii urineaza pe cartile zvarlite din rafturile bibliotecilor. Aceeasi soarta o au Facultatile de Geografie, Istorie, Limbi Straine, Litere, Matematica, Fizica.

Minerii „cauta”, dupa cum fusesera instructati, droguri, arme si valuta, despre care Ion Iliescu afirmase ca s-ar gasi in Universitate. In afara Universitatii, orice persoana surprinsa de mineri este batuta crunt. Minerii controleaza actele masinilor, actele de identitate, iar oricine este banuit a fi „intelectual” sau participant la manifestatia din piata este maltratat.

Pe Bulevardul Magheru, restaurantele deschise anunta: „Numai pentru mineri”. „Vizite” ale minerilor au loc la sediile unor partide (PNL, PNTCD), la locuintele unor lideri ai opozitiei si la sediile unor ziare si reviste independente. Unele dintre publicatiile atacate nu au mai aparut cateva zile. Bucurestiul traieste o atmosfera de teroare si groaza.

Minerii si-au dobandit cu acest prilej renumele de organ neoficial de represiune.

– Denes Domokos, sef de schimb la mina Livezeni, a incercat sa-i taie capul cu securea lui Marian Munteanu, liderul studentilor. Domokos, impreuna cu alti ortaci, a intrat in sediul Universitatii Bucuresti, unde, intre altii, a fost gasit si Marian Munteanu.

– Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost filmate de catre amatori sau de catre operatorii televiziunii nationale.

– Martorii acelor zile declara ca s-au comis atrocitati, au fost molestati oameni nevinovati. La indicatia minerilor, se fac multe arestari.

– Minerii sunt convocati la Complexul Expozitional, unde Ion Iliescu le-a multumit pentru ca au raspuns inca o data la chemarea sa.

15 iunie 1990

– Continua arestarile celor implicati in demonstratia din Piata Universitatii, dar in aceasta etapa arestarile se fac de la locul de munca.

– Zorel Dumitrescu, seful Directiei Sanitare a Municipiului Bucuresti, a declarat ca, in unitatile de spitalizare ale Capitalei, au fost tratati 560 de raniti in timpul evenimentelor si au fost inregistrate oficial sase decese.

– Din raportul semnat de procurorul general, Gheorghe Robu, si de ministrul de interne, Doru Viorel Ursu, rezulta ca au fost arestate 185 de persoane.

– Opinia publica internationala isi manifesta stupoarea fata de ororile din Bucuresti. Posturile de televiziune si marile cotidiene din toata lumea transmit stiri si reportaje despre mineriada de la Bucuresti.

– Departamentul de Stat al SUA declara: „Actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau au lovit in inima democratiei romane”.

16 iunie 1990

– Guvernul afirma intr-un comunicat: „In legatura cu actele de barbarie din 13-14 iunie, guvernul a dispus luarea unor masuri concrete si hotarate pentru anchetarea si tragerea la raspundere penala a celor vinovati. De asemenea, a dispus cercetarea actelor de molestare reclamate in zilele urmatoare”. Se mai face mentiunea ca au fost retinuti 1.021 de suspecti.

– Emil Constantinescu, pe atunci profesor la Facultatea de Geologie, a depus la Parchetul General o plangere in numele Universitatii bucurestene, devastata in acele zile de mineri.

La inceputul anului trecut a fost constituita o echipa de procurori, condusa de generalul Dan Voinea, care sa se ocupe de finalizarea dosarului mineriadei din 13-15 iunie. Dupa schimbarea de putere, efectele au inceput sa se vada. In momentul de fata sunt cercetate peste 20 de persoane, intre care si Ion Iliescu.

Acuzatiile sunt deosebit de grave, mergand de la subminarea puterii de stat si a economiei nationale, talharie, distrugere, lipsire de libertate in mod ilegal si pana la crime impotriva umanitatii.

Dosarul mineriadei din 13-15 iunie s-a acoperit de praf pana in 1995, cat timp la putere s-au aflat Ion Iliescu si al sau partid. Majoritatea infractiunilor privind actiunile de strada s-au prescris, dispunand-se neinceperea urmariri penale.

Doar ancheta privind anumite fapte penale a continuat, constituindu-se patru dosare, intre care si cel referitor la uciderea lui Gheorghe Druncea, Valentin Mocanu, Mitrita Lepadatu si Gheorghe Dunca.

La opt ani de la mineriada, mai precis in 1998, procurorii i-au trimis in judecata pe Nicolae Camarasescu, inginer in cadrul Exploatarii Miniere Aninoasa, acuzat ca ar fi oprit aparitia ziarului „Romania Libera”, si pe Denes Domokos, fost minier sef de schimb la Exploatarea Miniera Livezeni.

Domokos, acuzat ca a incercat sa-i taie capul lui Marian Munteanu, a fost condamnat la 10 ani de inchisoare. Un alt trimis in judecata a fost generalul Mihai Chitac, acuzat alaturi de alti cinci fosti ofiteri pentru violentele din fata Ministerului de Interne, soldate cu uciderea a patru persoane.

Intr-un raport din februarie 1998 al Parchetului Curtii Supreme de Justitie se arata ca procurorii militari detin probe din care reiese ca mineriada a fost aprobata de Guvernul Romaniei.

„In perioada 14-17 iunie 1990, potrivit dispozitiilor primite din partea guvernului, MApN a asigurat hranirea si echiparea unor forte civile ce au participat la restabilirea ordinii si linistii publice in Capitala”.

In 1999, procurorii militari anuntau punerea oficiala sub acuzare a generalului Atanasie Stanculescu, invinuit de abuz in serviciu cu consecinte foarte grave, cei 958 de mineri primind uniforme militare pe care nu le-au predat. In acelasi dosar era cercetat si Ioan Napau, fost lider sindical din Lupeni, acuzat ca i-a fortat pe mineri sa depuna marturii false. Nici unul nu a fost condamnat.

Pana anul acesta, nici unul dintre responsabilii politici si morali ai mineriadei nu a fost nici macar audiat. In ultimele luni, pe la Parchetul Militar s-au perindat pe rand Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Brucan.

Asteptat de mai multe ori la audieri, Ion Iliescu a refuzat sa se prezinte, sustinand ca „am trimis la Procuratura bibliografia corespunzatoare, stenograma discutiilor mele cu comisia parlamentara privind evenimentele din 13-15 iunie”.

Ion Iliescu, 13 seara

Chemarea

„Este regretabil ca armata a ramas in cazarma si nu-si face datoria de a actiona atunci cand sunt atacate institutiile statului. Este clar ca ne aflam in fata unei tentative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita, conducerea aleasa in mod liber si democratic la 20 mai 1990.

Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei castigate prin alegeri libere, sa respinga cu toata hotararea actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si legalitate.

Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita”.

Ion Iliescu (15 iunie)

Multumirile

„Va multumesc pentru spiritul civic de care ati dat dovada, dovedindu-va un detasament de incredere…”.

Pesedistii sar in ajutorul lui Iliescu

Uitand rapid episodul Congresului PSD cand l-au „executat” fara menajamente pe fostul lor lider, acum pesedistii se regrupeaza in jurul lui Iliescu si sustin cu vehementa ca acesta ar fi victima presiunilor politice si a subordonarii justitiei de catre putere.

Reprezentantii actualei conduceri a fostului partid de guvernamant par sa profite de punerea sub acuzare a lui Iliescu in dosarul mineriadei pentru a ataca dur coalitia care se pregateste sa-si asume raspunderea pe pachetul de legi ce include si proiectele referitoare la justitie.

Vicepresedintele PSD, Titus Corlatean, a declarat ieri ca este evident ca demersul de invinuire a lui Iliescu face parte dintr-un „atac politic orchestrat impotriva liderilor PSD”, adaugand ca totul este o „inscenare juridica” ce se inscrie in actiunile recente ale Parchetelor care ar raspunde la comanda politica.

„Toate acestea demonstreaza ca nu mai putem vorbi de un stat de drept si ca ne indreptam catre o dictatura a actualei guvernari. PSD este alaturi de Ion Iliescu”, a mai afirmat Corlatean. El a mai sustinut ca demersul justitiei are la baza o plangere penala a Asociatiei Victimelor Mineriadelor, inaintata in 1997, si ca in plangerea respectiva era invinuit si actualul presedinte Traian Basescu.

„Faptul ca numele lui Basescu a fost uitat pe drum este deosebit de relevant”, a comentat vicele PSD. La randul sau, Victor Ponta spune ca are o singura dorinta, aceea ca „cei care vor instrumenta dosarul vor face un dosar juridic, si nu unul politic”.

Gratiat, apoi rearestat, Miron Cozma pare acum determinat sa i-o plateasca fostului sau „mentor”. Pentru prima oara, Cozma l-a acuzat deschis pe Ion Iliescu, declarand in fata procurorilor ca el l-a chemat la Bucuresti. Mai mult, ca i-au fost oferite functii in stat drept multumire. Cozma a acuzat autoritatile de implicare in mineriada.

Acuzatiile lui Cozma atarna greu in dosarul lui Iliescu si probabil au contribuit la punerea sub invinuire a acestuia.

„Pe 13 iunie ma aflam la Lonea, impreuna cu fratele meu, si urmaream la televizor derularea Campionatului Mondial de fotbal. In pauza dintre meciuri am fost sunat de la dispeceratul din Valea Jiului. Mi s-a spus ca m-a cautat la telefon cineva important de la Cotroceni si ca minerii au plecat spre Bucuresti pentru ca doi colonei importanti au sunat pe firul scurt.

Am fost asteptat de Gelu Voican Voiculescu in Valea Jiului. Am avut o discutie cu acesta. Eu am plecat cu al treilea tren plin cu ortaci, in dimineata de 14 iunie, la ora 7.00, iar la Bucuresti, Bebe Ivanovici ne-a adus mai multe camioane cu alimente si schimburi, iar odata ajunsi la Palatul Victoria, am fost intampinati de presedintele Ion Iliescu care ne-a multumit ca am venit.

Mai tarziu, in Piata Universitatii, am asistat si la bataia pe care a incasat-o de la mineri Marian Munteanu, am incercat sa-i iau apararea, dar am realizat atunci ca printre mineri se aflau si persoane pe care nu le vazusem niciodata, insa purtau aceleasi haine ca si colegii mei.”

Surse judiciare au declarat ca Miron Cozma le-a mai dezvaluit anchetatorilor ca fiecare miscare a minerilor a fost coordonata de oameni apropiati fostului presedinte Iliescu si guvernului condus de Petre Roman, inca din momentul sosirii in Capitala.

Miron Cozma a mai declarat procurorilor militari ca, dupa mineriada din iunie 1990, i-au fost oferite functii importante in stat, precum cea de ministru de interne, pe care le-a refuzat, intrucat veneau din partea unei guvernari conduse de un „fost nomenclaturist”.

Petre Roman: „Minerii au fost manipulati sa vina in Bucuresti in iunie 1990, iar Miron Cozma este vinovat pentru ca a condus violentele de atunci. Aceia care au devenit ulterior principalii conducatori ai economiei si chiar ai politicii si ai mass-media din tara au avut interesul ca nu cumva reforma din Romania, din perioada guvernarii Roman, sa fie dusa la bun sfarsit.

Ion Iliescu poarta o raspundere politica pentru faptele petrecute in 13-15 iunie 1990, insa numai organele abilitate pot stabili daca acesta ar putea raspunde si din alte puncte de vedere”.

Gelu Voican Voiculescu: „In nici un caz noi care eram la putere nu aveam interesul sa-i chemam pe mineri. Interesul a venit din partea celor care nu voiau sa se faca o reforma viabila in Romania, mai exact Uniunea Sovietica.

A fost o incercare de destabilizare a Romaniei, in spatele careia s-au aflat forte din Rusia care nu doreau ca la noi sa fie liniste, in conditiile in care la 14 iunie urma sa fie instalat noul parlament”.

Ion Iliescu pledeaza nevinovat

Fostul presedinte Ion Iliescu trebuia sa se prezinte ieri dimineata la Parchetul Militar pentru a fi audiat in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Nu s-a dus. Problemele de inima sau faptul ca deja a trimis procurorilor „bibliografia si stenogramele”, plus propria carte de memorii, l-au impiedicat.

Daca s-ar fi dus, ar fi aflat direct de la generalul magistrat Dan Voinea ca a fost pus sub invinuire. Stirea i-a fost comunicata avocatului. Asa, Iliescu a aflat de la presa. Dupa primele ezitari, reactia a fost pe masura.

„Este un fals, o provocare si o diversiune! Nu s-a formulat nici un fel de acuzatie. Am primit o invitatie din partea procurorului Voinea, ca martor, in legatura cu cercetarea care se desfasoara la Parchet, cu privire la evenimentele din 13-15 iunie. Asta-i tot. Si am auzit ca au fost acolo niste indivizi care o fac pe victimele si care au lansat o asemenea chestiune.

Este o porcarie si o provocare, deci nu o luati in seama! Avocatul, din contra, mi-a spus de o citatie, de o invitatie ca martor. Nici vorba de acuzare. Dar nu stiu cine dintre cei care au fost acolo ar fi vehiculat asa ceva”.

Evident, Ion Iliescu nu se simte vinovat. „Eu sa ma simt vinovat?! Minerii au venit in Bucuresti datorita vandalismelor din 13 iunie.

Lumea a fost ingrozita de ceea ce se intampla in Capitala, cu incendierea masinilor din Piata Universitatii, cu devastarea unor institutii ale statului, cladirile Politiei, Internelor, SRI-ului si apoi Televiziunii, asta a creat starea de groaza din intreaga tara. Deci 14-15 au fost efectul, consecintele, cauza a fost acea actiune rebela din 13 iunie.

Daca e sa cercetam lucrurile, sa vedem cine a fost vinovat de ce s-a intamplat pe 13, ei sa fie trasi la raspundere, cei care au provocat acele acte de vandalism.”

Avocatul Radu Gherbovan-Silinescu, aparatorul lui Ion Iliescu, revine

„Nu este invinuit. Este martor”

– Care este calitatea domnului Ion Iliescu in dosarul mineriadei?

– Nu este invinuit. Este martor. Am vorbit de invinuiri… Deci invinuirile care i se aduc domnului Iliescu, cat si altor persoane in acest dosar si in legatura cu care s-au facut plangerile sunt in aceeasi situatie. Deci am vorbit de invinuire, nu de invinuit. In momentul in care formulez o plangere impotriva cuiva, relatez si care sunt faptele. Deci sunt invinuiri.

Atata timp cat nu se dovedeste implicarea directa. Si mai mult decat atat, in momentul in care domnul Iliescu nu a fost astazi prezent, nu s-a intamplat nimic in dosar. Eu personal am cerut termen, in ideea de a putea sa vad in cele 253 de dosare cam care este curentul major, pe ce se merge, pe ce fapte, cum se pot ele dovedi, care sunt apararile.

Formuland aceasta cerere, legala si in cadrul procedural, ni s-a dat posibilitatea ca peste doua saptamani sa venim la intalnire cu procurorii. Deci nu este nimic in plus, nimic deplasat si nimic de exceptie. Colegii dvs. care inteleg ca au stat vreo doua ore si nu s-a intamplat nimic au inteles ca este invinuit. Nu e asa.

Eu am spus ca sunt invinuiri formulate de catre membrii mai multor asociatii, de catre victime… Dar, deocamdata, domnul Iliescu are calitatea de martor. Ce sa spun? Este si acel formular, acea citatie unde, la rubrica „Calitate”, scrie „martor”.

– La termenul urmator, peste doua saptamani, va fi prezent si Ion Iliescu?

– In mod sigur, domnule.

– Cum comentati faptul ca toata lumea s-a apucat sa interpreteze spusele dvs. si sa decreteze ca Ion Iliescu este invinuit? Este o greseala sau manipulare?

– Daca e greseala sau manipulare, ramane de vazut…

Presedintele Asociatiei „21 Decembrie”, despre avocatul lui Ion Iliescu

„Daca e tampit si vorbeste fara el si dupa aia retracteaza, n-am ce sa-i fac”

„Pitut Ioan, avocatul legal al , ne-a comunicat faptul ca aparatorului lui Ion Iliescu i s-au adus la cunostinta invinuirile aduse clientului sau in dosarul 75/P/90 privind mineriada. Exact cum i-au fost aduse la cunostinta invinuirile si in dosarul 97/P/90, dosarul „Revolutia”. Astazi (n.r. – ieri) am primit de la Parchet acest document legat de revolutie.

Asta este adevarul. Nu stiu ce calitate are Ion Iliescu, trageti concluzia din ce v-am spus. Eu am facut o declaratie care este suta la suta oficiala din partea unui avocat care a participat astazi (n.r. – ieri) la Parchet”, a declarat pentru cotidianul „Curentul” Doru Maries, presedintele Asociatiei „21 Decembrie”.

Intrebat cum comenteaza declaratiile avocatului Radu Gherbovan-Silinescu, conform carora Ion Iliescu ar avea calitatea de martor, nu de invinuit, in dosarul mineriada, Doru Maries a declarat sec: „Pai acum, daca e tampit si vorbeste fara el si dupa aia retracteaza, n-am ce sa-i fac”.

Asociatia Victimelor Mineriadelor

„Un mic pas pentru aflarea adevarului”

„Vreau sa se afle adevarul si toti vinovatii sa fie trasi la raspundere”, a spus Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor, dupa aflarea stirii ca Ion Iliescu a fost pus sub invinuire.

Cu toate acestea, el este nemultumit de modul in care decurge ancheta, desi el a fost acela care i-a solicitat, in 2004, procurorului general Ilie Botos sa-l desemneze pe generalul magistrat Dan Voinea, fostul sef al Parchetelor generale, sa continue cercetarile.

Tot Ene a cerut ca de aceste dosare sa nu fie lasati sa se ocupe magistratul Samoila Joarza, actualul sef al Sectiei Parchetelor Militare, sau Mihai Popovov, procurorul general al Parchetului Curtii Militare de Apel, deoarece acestia au fost implicati in derularea anchetelor care nu au fost finalizate.

Asociatia Victimelor Mineriadelor a formulat in 1997 o plangere penala impotriva lui Miron Cozma, Nicolae Camarasescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Gheorghe Diamandescu, Mihai Chitac, Traian Basescu si Gheorghe Robu.

Acuzele aduse acestora se refereau la „organizarea, instigarea si transportarea minerilor din centrele miniere importante ale tarii in Capitala, precum si de comiterea actelor de barbarie ale minerilor, care s-au folosit de diferite unelte aparte de a produce moartea, precum securi, topoare, rangi, tarnacoape, lanturi, cabluri electrice, distrugand lacasuri de invatamant, laboratoare etc.”.

Asociatia sustine ca minerii au „sechestrat, maltratat, schingiuit, violat si ucis”, toate acestea cu complicitatea politiei si a celor de la putere.

Aritmetica morbida a acelor evenimente figureaza si ea in plangerea Asociatiei: 1.021 persoane au fost ridicate din Piata Universitatii, fiind duse la Magurele, din care 186 au primit mandat de arestare. Din documentele spitalelor bucurestene reiese ca au fost 746 de raniti si sase decedati, desi oficial sunt doar patru.

Autor : Andreea Pora – Curentul – 10.06.2005

S-a cerut înlocuirea procurorului general Ilie Botoş

Reprezentanţii Asociaţiei Victimelor Mineriadelor (AVM) au solicitat, luni, consilierului prezidenţial Renate Weber, în cadrul unei întrevederi avute la Palatul Cotroceni, înlocuirea procurorului general Ilie Botoş, a declarat, pentru Rompres, preşedintele AVM, Viorel Ene. Motivul solicitării este, potrivit lui Ene, faptul că „de patru ani de când PSD se află la putere nu s-a făcut nimic pentru soluţionarea acestui dosar (referitor la mineriade – n.r.), deşi Ilie Botoş s-a angajat în mai multe rânduri că va face demersuri pentru finalizarea cercetărilor în cauză”. În cadrul întrevederii cu Renate Weber, reprezentanţii AVM i-au amintit acesteia de faptul că şi actualul ministru al transporturilor, Gheorghe Dobre, este implicat în aducerea minerilor în Bucureşti în zilele de 13-14 iunie 1990, precum şi de cererea privind destituirea ministrului, pe care i-au adresat-o deja şefului statului. Viorel Ene susţine că Dobre i-ar fi desfăcut contractul de muncă inginerului Ioan Mănucu, cel care a încercat să oprească plecarea a patru garnituri de tren pline cu mineri din Craiova spre Bucureşti, întrerupând timp de două ore curentul electric pe traseul circulat de trenurile cu mineri. Potrivit preşedintelui AVM, în dosarul privind mineriada din 13-14 iunie 1990 există mai multe documente care atestă implicarea actualului ministru al transporturilor în acele evenimente. Viorel Ene a declarat că Asociaţia şi-ar retrage aceste acuzaţii, dacă Dobre ar recunoaşte măcar că s-a supus ordinelor primite de la ministrul transporturilor de la acea vreme. Preşedintele AVM a subliniat însă că nu poate accepta poziţia lui Gheorghe Dobre, care neagă orice implicare a sa în evenimentele din 1990 şi afirmă că nu are nici un fel de informaţii în această privinţă. Viorel Ene a mai spus că i-a solicitat consilierului prezidenţial Renate Weber să stabilească o întâlnire a reprezentanţilor AVM cu preşedintele Traian Băsescu şi că va primi, la sfârşitul săptămânii, un răspuns atât în privinţa acestei chestiuni, cât şi a celorlalte probleme discutate. Până atunci, consilierul prezidenţial urmează să îl informeze pe şeful statului în legătură cu solicitările Asociaţiei Victimelor Mineriadelor. În aceeaşi ordine de idei, AVM va organiza, marţi, un nou miting de protest în faţa sediului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Potrivit lui Viorel Ene, acţiunea a fost autorizată de Primăria Capitalei şi va avea ca principal scop solicitarea demiterii procurorului general Ilie Botoş, a procurorului şef al Secţiei Parchetelor Militare, Samoilă Joarză, şi a procurorului care instrumentează dosarul referitor la mineriade, Mircea Levanovici

Articol aparut in Ziarul Jurnalul de Botosani si Dorohoi