[…] 14 iunie 1990: Minerii chemati de Ion Iliescu si condusi de Miron Cozma devasteaza Capitala

[…] Ultima gratiere semnata de Ion Iliescu la sfarsitul mandatului sau prezidential si–a produs intr-un final cel mai contestat efect: eliberarea lui Miron Cozma. Dupa sase luni de la anuntarea actului de clementa si de la revocarea imediata a lui, Cozma a fost pus in libertate de magistratii craioveni.

„FARA VINA”. „Luceafarul Huilei” nu s–a putut bucura imediat de anuntul eliberarii sale pentru ca se afla la Bucuresti, intr–un alt proces intentat administratiei prezidentiale. In Banie s–au aflat doar fiul sau si cativa lideri sindicali din Valea Jiului, aprigi sustinatori ai sai. „S–a facut in sfarsit dreptate pentru tatal meu ! Este o victorie ! Si asa, el a platit pentru ceea ce trebuia sa plateasca altii”, a declarat fiul lui Miron Cozma, Dan. Procurorii au anuntat deja ca vor ataca hotararea cu apel. Aceasta cale de atac nu a dus insa la amanarea eliberarii lui Cozma. Fostul lider al minerilor a asteptat ieri doar cateva ore pana la incheierea tuturor formalitatilor. El a fost asteptat la iesire de avocatul sau.

Peste numai o saptamana, el va sta in boxa acuzatilor in procesul mineriadei de la Costesti, unde in prima faza a primit o condamnare la 10 ani de inchisoare. Eliberarea lui Miron Cozma vine la exact 15 ani de la mineriada din 13–15 iunie 1990, soldata cu cinci morti si sute de raniti. Atunci Cozma era un simplu lider al ortacilor din Valea Jiului veniti la Bucuresti pentru a face ordine printre manifestantii din Piata Universitatii. Cercetarea acestui dosar se afla inca pe masa procurorilor militari, iar statutul lui Cozma este inca incert.

„Miron Cozma nu are nimic de ascuns. El este in puscarie, pentru ca a vrut putin bine pentru cei care muncesc in fundul pamantului”. Acestea au fost primele cuvinte ale lui Miron Cozma la parasirea penitenciarului. Imediat dupa iesirea din Penitenciarul Rahova, in jurul orei 18:00, Miron Cozma a declarat presei care–l astepta la iesire ca a fost arestat, pentru ca a deranjat anumiti oameni politici si ca in toata aceasta perioada nu s–a dorit aflarea adevarului. SCUZE. El si–a cerut scuze pentru cele intamplate in iunie 1990, precizand insa ca la Bucuresti au murit oameni pana in data de 14 iunie, inainte ca minerii sa ajunga in capitala. Totodata, „Luceafarul Huilei” a multumit ministrului Justitiei, Monica Macovei, „care a inceput sa faca functionala justitia din Romania. Culmea, o femeie a venit la conducerea acestui minister si a facut ceea ce nu au reusit barbatii !”. Cozma s–a aratat increzator in justitie, care i–ar putea pedepsi pe cei care sunt vinovati pentru ce s–a intamplat in 1990. „Am incredere in ministrul Macovei ca ma va proteja daca voi spune adevarul”.

“Cozma eliberat – la exact 15 ani de la descinderea in Capitala”

[…] Miron Cozma a fost pus in libertate, la 15 ani (15 iunie 1990–15 iunie 2005) de la „igienizarea” intelectualilor din Bucuresti de catre mineri. Decretul de gratiere a lui Iliescu a functionat. Judecatoarea Camelia Solea din Craiova a considerat ca decretul nu putea fi revocat.

– „Aceasta actiune a fost premeditata de oamenii lui Iliescu” – „Iliescu s–a intalnit cu mine ca sa ma foloseasca. E adevarat ce s–a spus ca e o carpa kaghebista. Linia a doua a lui Ceausescu l–a aparat pe Iliescu!” – „Aceasta mineriada a fost creata” – „Miron Cozma nu e omul lui Ion Iliescu” – „Minerii au fost prostiti” – „Petre Roman a fost schimbat pentru ca asa s–a inteles cu Ion Iliescu” – „A fost mana fostilor securisti, a cumnatului lui Petre Roman, si de anumiti locotenenti–colonei”. – „Hai sa discutam de iliesciada, nu de mineriada !”

„Romania libera” – 15 iunie 2005

[…] In urma evenimentelor din 13–15 iunie, cand fortele de ordine au intervenit in forta impotriva demonstrantilor care participau de 52 de zile la o manifestatie pro–democratie, s–au inregistrat numeroase victime ca urmare a batailor si a folosirii armelor de foc si s–au dispus arestari ilegale cu nemiluita. Numarul mortilor (prin impuscare sau ca urmare a ranilor provocate in cadrul incidentelor) este in continuare controversat, cifrele oficiale fiind contrazise cu diverse dovezi de asociatiile care se ocupa de victimele mineriadelor.

Conform datelor detinute de Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990–1991, in acea perioada au fost retinute 1.030 de persoane (in evidentele oficiale figureaza 1.024). Retinerea persoanelor s–a facut ilegal, fara emiterea unor mandate de arestare. Cei retinuti au fost dusi la doua unitati militare, la Magurele si Baneasa. Unii au fost eliberati dupa 2–9 zile. Mandate de arestare au fost emise doar pentru 165 de persoane acuzate de diverse fapte.

Oficial, numarul mortilor in mineriada din iunie ’90 este de 6: patru morti prin impuscare, un decedat in urma unui infarct si o persoana injunghiata, despre care nu se stie precis de care parte a baricadei a fost (demonstrant sau venit din Giurgiu in sprijinul puterii, pentru sustinerea minerilor). In schimb, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor, Ene Viorel, sustine ca numarul mortilor din acele zile depaseste 100: „Exista documente, marturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnesti si Straulesti. Cu toate ca am afirmat tot timpul ca cifra reala a mortilor este de peste 100, nimeni nu ne–a contrazis pana in prezent si nu a existat nici o pozitie oficiala impotriva”.

Singura persoana care face puscarie (o condamnare de 10 ani) ca urmare a activitatilor din 13–15 iunie este un miner, Denes Domokos, acuzat de tentativa de omor, de incercare de decapitare a liderului studentilor, Marian Munteanu.

Autor:  Romulus Cristea – „Romania libera” – 15 iunie 2005

„Mobilizarea muncitorilor, pentru ordine in Capitala”

[…] In dupa–amiaza zilei de 11 iunie 1990, pe fondul „fenomenului Piata Universitatii”, la Palatul Victoria a avut loc o intalnire la care au participat persoane importante din SRI, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale, Marele Stat Major, FSN, Guvern etc. Cei prezenti incercau sa gaseasca o solutie pentru a opri demonstratia anticomunista, pro–democratie, din Piata Universitatii, care dura de aproape 50 de zile (din 22 aprilie 1990).La aceasta sedinta s–a facut pentru prima oara propunerea ca pentru reprimarea demonstrantilor, pe langa fortele de ordine, sa fie folositi si „oamenii muncii”. La acea data, Palatul Victoriei era atat sediu al Guvernului Romaniei, cat si al Presedintiei.

–15 iunie 1990) a sugerat „mobilizarea muncitorilor pentru a face ordine in Capitala”. Din cate se pare, Petre Roman, primul ministru, a raspuns: „Da, ar fi o idee !”. Atmosfera a devenit aprinsa si s–au iscat discutii in contradictoriu.O parte dintre participanti s–au opus unei astfel de interventii, printre care Bogdan Niculescu Duvaz si Dan Iosif. Cei doi au considerat masura ca fiind nepotrivita.

In aceeasi zi, participantii la intrunirea de la Guvern care imbratisasera ideea mobilizarii minerilor s–au deplasat la o vila din localitatea Snagov, unde au fost stabilite detaliile operatiunilor.

Autor:  Romulus Cristea – „Romania libera” – 15 iunie 2005

„Impuscati de la distanta, din spate”

[…]Dupa despresurarea Ministerului de Interne, in ziua de 14 iunie a.c., in jurul orei 1, membrii detasamentul de parasutisti de la UM 01847 Buzau – Regimentul 60 au deschis focul in zona fostului magazin „Romarta”. Ca urmare a actiunii militarilor, doi oameni au fost ucisi prin impuscare si mai multe persoane au fost ranite de cartusele trase. Cu toate ca mai multi oficiali au incercat musamalizarea cazului, anchetele ulterioare au demonstrat faptul ca au fost utilizate aproximativ 1.500 de cartuse de calibrul 7,62 impotriva catorva zeci de demonstranti neinarmati cu arme de foc.

Argumentele parasutistilor care ar fi actionat foc de avertisment, cu tevile in plan vertical, nu sunt sustinute de ceea ce s–a intamplat langa magazinul „Romarta Copiilor”, unde doi oameni au fost impuscati. In urma cercetarilor a rezultat ca „parasutistii au executat foc de intimidare direct spre demonstranti, acest foc fiind neochit, tras chiar in zidurile cladirilor din zona, fapt ce a creat in mod real posibilitatea aparitiei unor ricoseuri apte de a ucide”. Actiunile detasamentului de parasutisti nu au fost justificate, mai ales ca ordinul special trimis catre acesta dupa despresurarea Ministerului de Interne, cand militarii impingeau manifestantii catre Casa Centrala a Armatei, „Romarta Copiilor” si restaurantul „Havana”, a fost in mod clar si explicit de a nu deschide focul sub nici un motiv cu armele din dotare (ordin care a fost incalcat de trei ori succesiv, prin rafalele trase). Toate aceste evenimente nedorite se pare ca au pornit de la starea de nervozitate a unui colonel, care, impotriva consemnului si a ordinelor primite, a smuls o arma de la un militar in termen, tragand o rafala cu ea, in acelasi timp ordonandu–le soldatilor sa deschida foc la intamplare. Incidentul a avut ca punct de plecare tocmai incendierea de catre demonstranti a unui tanc care asigura sustinerea militarilor. Militarii s–au conformat ordinului si au deschis focul, tragand dezordonat, lovind cu gloantele inclusiv zidurile cladirilor imprejmuitoare.

In acea noapte au murit prin impuscare Gheorghita Dunca si Dragos Drumes. Drumes se afla cu prietenul si vecinul sau Mircea Paraschiv la circa 50–60 metri de barajul respectiv, cu spatele la acesta si fugind amandoi, in speranta ca vor scapa cu viata. Cei doi au apucat sa zareasca cum se executa foc dinspre cordonul de pe bulevard. Concluziile actului medico–legal de necropsie sunt in sensul ca moartea lui Dragos Drumes „a fost violenta si s–a datorat leziunilor produse prin impuscare cu arma de foc, tragerea fiind facuta de la distanta si din spatele victimei, aceasta avand o pozitie aplecata spre fata”.

– impuscat in piciorul stang, deasupra genunchiului, Gabriel Cziuk Prodan – impuscat in obrazul drept, cu retentie de glont deformat (ricoseu) si Catalin Iancu – impuscat in piciorul drept, plaga transfixianta. Conform rechizitoriului Parchetului Militar, Dan Gabriel Parvulescu si Catalin Iancu, impuscati in zona membrelor inferioare, nu au fost atinsi in zone vitale doar datorita incercarii lor de a se eschiva in fata gloantelor. Procurorii au concluzionat ca a existat intentia de a li se suprima viata celor doi, prin impuscare cu arma de foc, si doar reactia lor le–a salvat viata.

Autor:  Romulus Cristea – „Romania libera” – 15 iunie 2005

“Iliescu l-a eliberat pe Cozma”

[…] Exact la 15 ani de la sangeroasa mineriada din 13 – 15 iunie 1990, Miron Cozma a fost pus ieri de indata in libertate, de catre Judecatoria Craiova, care a solutionat contestatia la executare a ortacului-sef. Masura eliberarii, vine ca urmare a decretului de gratiere dat de Ion Iliescu in 15 decembrie anul trecut, cu scopul de a–l scapa de puscarie pe Miron Cozma, care i–a fost executant fidel al ordinelor de inlaturare a adversarilor sai politic si l–a ajutat sa se mentina la Putere.Ziarul ZIUA a semnalat inca de acum cateva luni, mai precis de cand prima dintre cele 46 de persoane gratiate a fost pusa in libertate, ca e doar o chestiune de zile pana ce Miron Cozma va fi pus si el in libertate. Ion Iliescu, care l–a gratiat pe Cozma strecurandu–l in ultimele zile de mandat pe o lunga lista cu gratiati, a tintit din primul moment ca eliberarea ortacului sef sa fie ireversibila.

– februarie 1999, cu prilejul mineriadelor de la Costesti si Stoienesti, care s–au soldat cu numerosi raniti si distrugeri materiale, dovedind ca este un element a carui lasare in libertate reprezinta un pericol social major pentru statul de drept si siguranta cetatenilor.

Pentru mineriada din septembrie 1991 – pentru care a fost trimis in puscarie – a primit 18 ani de inchisoare pentru infractiunea de subminare a puterii de stat si altele.

– 18 februarie 1999 de la Stoenesti, unde a fost deja condamnat definitiv la 7 ani inchisoare pentru tulburarea linistii publice si impotrivire la punerea in aplicare a unui mandat de executare a pedepsei (pe cand mana hoardele de mineri in lupta el era cautat de politisti pentru a fi incarcerat in baza unei sentinte judecatoresti executorii).Sectia Parchetelor Militare instrumenteaza in prezent voluminosul dosar al mineriadei din 13 – 15 iunie 1990, in care e cercetat si Ion Iliescu. Avocatul lui Cozma, senatorul Viorel Dumitrescu, sustine insa ca in dosarul mineriadei din iunie 1990, Cozma ar avea calitatea de martor.

Revenind la punerea in libertate a lui Cozma de ieri, un complet de judecata al Judecatoriei Craiova, condus de judecatoarea Claudia Selea, a constatat, ca si la ceilalti gratiati ai lui Iliescu, ca Miron Cozma nu mai poate fi tinut dupa gratii, ca efect al gratierii. Aceasta intrucat decretul de revocare, dat „la misto” de Iliescu nu are efect, iar potrivit Conventiei Europene a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi privat de libertate decat daca impotriva sa exista o sentinta definitiva de condamnare. Sentinta de ieri a Judecatoriei nu este definitiva, dar chiar daca va fi atacata cu apel de catre Parchet, verdictul in caile de atac nu poate fi altul, deoarece in celelalte cazuri similare instantele i–au pus in libertate pe gratiatii lui Iliescu. Judecatoria Craiova a si trimis ieri, promt, la Penitenciarul Rahova din Capitala, locul de detentie al lui Cozma, depesa care ordona eliberarea acestuia. Initial contestatia la executare s–a aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 5, insa Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis stramutarea dosarului la Judecatoria Craiova, loc mult mai apropiat de influentele Vaii Jiului.

“Groparul lui Iliescu”

[…] Miron Cozma a iesit din penitenciar cu o tinta clara: Ion Iliescu, cel care printr–o manevra l–a gratiat la sfarsitul mandatului. Luceafarul Huilei l–a amenintat cu lovitura de gratie pe Ion Iliescu, chiar din usa puscariei: „Ii stau la dispozitie Monicai Macovei sa-i spun tot adevarul !”. Dosarul mineriadei din 13–15 iunie 1990, in care Iliescu e invinuit, se afla in lucru la Parchetul Militar si va ajunge in instanta. Cozma a spus ca are mare incredere in sistemul judiciar si in schimbarile pe care ministrul Macovei vrea sa le promoveze, aratand ca spera ca justitia sa ii pedepseasca pe cei care sunt vinovati pentru ce s–a intamplat in 1990. Liderul ortacilor care au devastat Capitala acum 15 ani si–a cerut scuze in fata presei pentru mineriada, precizand insa ca, la Bucuresti, au murit oameni inainte ca ortacii sa ajunga in Capitala si ca minerii nu au comis nici o crima.

Fostul lider din Valea Jiului a sugerat ca vinovatii pentru mineriada de acum 15 ani trebuie cautati in jurul lui Ion Iliescu, dar l–a acuzat frecvent si pe fostul sef al statului Emil Constantinescu, care nu a facut lumina in privinta mineriadelor din 1990 si 1991. „Eu la aceasta ora vreau sa fac o declaratie foarte importanta. Vinovatii fara vina cer sa se faca lumina. Eu am fost condamnat la 18 ani de inchisoare, pe ce ? Pe dosarul lui Ion Iliescu, pe care el l–a facut in ’92. Au fost omorati oameni pana in 14 cand au venit minerii. Si voi vorbiti de mineriade ! Hai sa vorbim de iliesciade. Degeaba se da Constantinescu mare in gara mica pentru ca in timpul lui nu s–a facut nimic”, a spus Cozma. Acesta a mai afirmat ca nu a vorbit cu Ion Iliescu niciodata: „Nu am vorbit cu Iliescu niciodata. Bine i–a zis Tariceanu cand i–a zis ca e o carpa kaghebista”. Referindu–se tot la Ion Iliescu, Cozma a precizat ca a cerut demiterea fostului sef al statului: „Eu am cerut demiterea lui Iliescu dar nu pot sa lupt singur”. Acesta a mai declarat ca a oferit anchetatorilor nume de persoane implicate in evenimentele din 13–15 iunie 1990, referindu–se in acest sens la Petre Roman si cumnatul acestuia, despre care a precizat ca au agitat spiritele in Piata Univeristatii: „Am dat nume din Securitate, nume ale ofiterilor”.

In continuarea discursului tinut in fata inchisorii, Cozma a negat ca el ar fi adus minerii la Bucuresti. „Minerii au fost manipulati, voi ati fost manipulati si eu am fost manipulat. Minerii au fost prostiti si nu merita aceasta pedeapsa. Eu am zis acest lucru inca din noiembrie. Si stiti ce s–a intamplat? Era sa fiu omorat de oamenii mei, de minerii mei. Cer clementa pentru mineri, nu pentru mine”, a declarat fostul sef al ortacilor. Miron Cozma a mai precizat ca in 1991, in momentul in care a incercat sa–i opreasca pe mineri, a fost la un pas de a fi luat la bataie de acestia. Fostul lider din Valea Jiului a mai mentionat ca exista o caseta in care Marian Munteanu le cere minerilor sa vina in Bucuresti, spunand ca va face publica aceasta inregistrare.Miron Cozma a lansat mai multe atacuri dure si acuzatii la adresa unor politicieni, printre care fostul presedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman si chiar Marko Bela, precum si la adresa unor posturi de televiziune care ar fi prezentat deformat rolul sau in mineriade. „Comunisti sunt Iliescu si echipa lui. Voi vorbiti doar de Iliescu cel cinstit. S–a spus ca el e cinstit, dar multi s-au imbogatit sub el”, l–a atacat Cozma pe fostul sef al statului. Acesta a mai precizat ca Iliescu si Roman au pus la cale mineriada din septembrie 1991.

In acelasi timp, Miron Cozma a spus ca in 1994, guvernul Vacaroiu si Ion Iliescu i–au cerut sustinerea, propunandu–i si functia de ministru de Interne. „Eram cu baietii mei, jucam fotbal intr–o sala. M–am trezit cu tot guvernul in sala de sport. Erau Hrebenciuc, Vacaroiu, Florin Georgescu… Vroiau sa–mi ofere functii. Iliescu mi–a propus in ’94 functia de ministru de Interne. Vroiau sa faca un aparat represiv, sa instaureze noua dictatura”. Referindu–se la mineriade, fostul lider al Vaii Jiului a intrebat retoric: „De ce nu le spuneti iliesciade sau petreromaniade ?”.

–au fost aduse foarte multe acuzatii nefondate si ca a fost victima unor inscenari de–a lungul anilor. El a negat faptul ca ar avea ceva impotriva tiganilor, evreilor sau a maghiarilor, spunand ca si el are o samanta de ungur. […] 

“APADOR-CH: Eliberarea este fireasca”

[…] Decizia instantei in cazul lui Miron Cozma este cea fireasca, intrucat, indiferent despre cine este vorba, nedreptatea trebuie reparata, a declarat ieri pentru Mediafax, Manuela Stefanescu, reprezentant al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR–CH). Stefanescu a aratat ca decizia este fireasca intrucat „au existat precedente, decizii ale instantelor care anulau efectele celui de–al doilea decret al fostului presedinte Iliescu”. „Sa facem abstractie ca vorbim despre Miron Cozma. Din moment ce justitia a apreciat ca actul prin care Iliescu si–a anulat gratierea este nul, inseamna ca omul trebuia eliberat. Nu poti sa fii arestat de doua ori pentru aceeasi fapta”, a explicat Manuela Stefanescu. Dupa opinia reprezentantului APADOR–CH, eliberarea lui Cozma a scutit statul roman de la plata unor eventuale daune intr–un proces castigat de Cozma la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Autor:  A. M. – „Ziua” –15 iunie 2005