• SONDAJ

    [socialpoll id="2304033"]
  • Actiunile mineresti au fost coordonate de ofiteri de informatii

    Actiunile mineresti au fost coordonate de ofiteri de informatii 

    Mai multi ofiteri de la Serviciul Roman de Informatii si de la UM 0215 au fost pusi sub invinuire in Dosarul „Mineriada” pentru implicarea in represiunea din 13-15 iunie 1990. Numele unuia dintre ofiteri care apare cel mai des in ancheta derulata de Parchetul Militar este cel al lui Florin Calapod de la UM 0215. Procurorii militari care se ocupa de ancheta in Dosarul „Mineriada” au confirmat faptul ca ofiteri ai serviciilor speciale de informatii au fost implicati in actiuni nu tocmai legale, atat in perioada Pietei Universitatii, cat si in      
    reprimarea demonstratiei anticomuniste. Angajatii serviciilor de informatii au actionat la solicitarile unor institutii ale statului impotriva demonstrantilor si a unor opozanti ai regimului nu numai in Bucuresti, dar si in alte localitati din tara precum Ploiesti, Craiova, Constanta, Piatra Neamt, Timisoara etc.

    „Cercetarile nu s-au finalizat inca, ancheta este in desfasurare. Exista elemente care confirma implicarea nedorita a unor angajati ai serviciilor speciale in desfasurarea evenimentelor din acea perioada”, a declarat procurorul militar Viorel Siserman. Anchetatorii care se ocupa de caz au solicitat Serviciului Roman de Informatii, Ministerului Apararii, Guvernului, Ministerului de Interne si altor institutii ale statului sa puna la dispozitia Parchetului documentele din perioada 26 decembrie-iulie 1990, in care exista referiri cu privire la actiunile de strada, protestele opozantilor regimului. Ancheta derulata atesta faptul ca exista numeroase elemente care fac legatura intre diferitele evenimente din prima jumatate a anului 1990.

    „Trebuie sa mai fie doi. Cautati-i si pe aia!”

    In dimineata zilei de 14 iunie ’90, Danut Neagu, membru al Asociatiei „21 Decembrie”, vine alergand la sediul din str. Batistei 24 A pentru a-si anunta colegii ca minerii sunt pe strazile din jur. Nu au trecut nici cateva minute si in jurul cladirii si-au facut aparitia cateva zeci de mineri. Stefan Boran, aflat in acea zi in cladire, a relatat: „Peste noapte ramaseseram in sediu vreo 6-7 persoane: actorul Dragos Paslaru, Nicolae Cuculici, Alexandru Nancu, Valentin Leahu si alti cativa. Toata noaptea am auzit bubuituri si focuri de arma. Pe la 7-8, dupa ce a sosit Danut Neagu, am zarit din cladiri niste indivizi cre loveau cu batele, spargeau geamuri. Curios, cativa dintre mineri erau foarte ingrijiti, curat imbracati. Dragos Paslaru, foarte calm, s-a dus sa deschida usa de la intrare. Alaturi mai era si Alexandru Nancu. Am apucat sa vad cand, in loc de salut, minerii i-au luat la bataie pe cei de jos. Alexandru Nancu a cazut la pamant, Dragos Paslaru se clatina din cauza unei lovituri primite. Impreuna cu Danut Neagu am fugit imediat in pod, apoi pe acoperis. Ne gandeam cum sa sarim pe o cladire alaturata. Pe urma ne-am ascuns sub o streasina. Am vazut un miner cocotat pe jumatate pe acoperis si strigand catre ceilalti ca nu mai e nimeni. Au trecut cateva momente. Apoi, cineva de jos a strigat: „Cautati mai bine, mai trebuie sa fie inca doi. Gasiti-i si pe astia!”. Minerul a revenit. Ne-a gasit. Am fost coborati de pe acoperis. Am fost luati la bataie. Si pe scara, in interiorul cladirii, afara. La un monent dat, am reusit sa fug si sa ma ascund in Policlinca nr. 1, aflata langa asociatie. M-au gasit imediat. Eram batut, cu camasa rupta. Danut Neagu era vanat peste tot”.

    „Minerii” erau sub comanda lui Trutulescu

    In cadrul anchetelor desfasurate cativa ani mai tarziu, s-a aflat ca actiunea de la sediul Asociatiei „21 Decembrie” a fost coordonata de maiorul Gheorghe Trutulescu (devenit mai tarziu colonel in cadrul Serviciului de Paza si Protectie, condamnat ca urmare a implicarii in operatiunea de contrabanda „Tigareta”). Sediul organizatiei fusese luat cu asalt de 40 de soldati si 20 de cadre militare de la Batalionul 404 DIA-Buzau si 4-5 mineri. Militarii erau imbracati in mineri, cu casti, lampase si bate. Erau cautati manifestantii si coordonatorii manifestatiei din Piata Universitatii. Au fost arestati toti cei gasiti in cladire, membri ai organizatiei.
    Dupa vreo patru zile de arest la unitatea de la Magurele, la reintoarcerea la sediu, Stefan Boran a relatat despre cele vazute: „Totul era devastat. Geamurile erau sparte, pe jos erau hartii aruncate, dulapurile au fost fortate si golite, peretii mazgaliti, incaperile vandalizate, disparusera masinile de scris si alte obiecte de inventar. Era un dezastru”. Echipa condusa de maiorul Trutulescu incarcase inscrisurile gasite si masinile de scris intr-un vehicul care le-a carat la Ministerul Apararii Nationale.
    Actorul Dragos Paslaru, lovit la intrare de „mineri”, a fost dus, in stare extrem de grava, la Spitalul de Neurochirurgie. Nu mai avea puls, nu mai reactiona la nici un stimul. Se credea ca a murit. Fusese batut crunt deoarece la postul de televiziune se prezentasera niste secvente dintr-un film, realizat cu multi ani in urma, in care actorul juca rolul unui legionar.

    Seiful din perete

    O alta actiune in forta a trupelor de mineri coordonate de ofiterii de informatii avea sa se desfasoare la sediul PNTCD. La primele ore ale diminetii zilei de 14 iunie ’90, dupa ce au hacuit cu o toporisca portarul de la intrare, minerii au inceput devastarea sediului. Ceva de neinteles pentru cei care asistau la evenimente avea sa se intample. A fost adus un aparat de sudura cu flacara oxiacetilenica. La parter, pe un hol, cativa indivizi s-au apucat de lucru: loveau cu tarnacopul intr-o anumita parte a zidului. Peste un timp, zidit in perete, a fost gasit un seif metalic. Echipa de „specialisti” sudori s-a pus pe treaba. A fost decupat seiful. Continutul acestuia a fost luat si bagat in niste saci. Nici pana in prezent nu s-a reusit sa se afle ce era in acel seif, cum de s-a stiut locul exact din perete. Cert este ca actiunea a fost pusa la punct cu multa vreme inainte. Ce se mai stie insa este faptul ca in acea cladire a functionat o institutie aflata inainte de 1989 sub coordonarea lui… Ion Iliescu.
    Toate documentele, dar si alte bunuri din sediul PNTCD au fost incarcate in camioane. Tot in acea cladire functiona si redactia ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNTCD. Birourile ziaristilor au fost vandalizate. Minerii au defecat si urinat in toate colturile incaperilor si au spart tot ce le-a cazut in mana. Ce nu a fost luat a fost distrus. Masinile de scris, mobilierul, aparatura, autoturismele din curte au fost facute tandari. Toate persoanele gasite in interior au fost arestate.

    „Sa iasa afara talharul!”

    Nici fostii detinuti politici nu au fost scutiti de vizita minerilor. In ziua de joi, 14 iunie 1990, in jurul orelor 8-8,15, un grup de circa 30 de cetateni imbracati in haine de mineri au inconjurat cladirea. Erau echipati ca la carte: cu lampase, ciomege, casti, curele de cauciuc. Erau condusi de un individ care cunostea bine cladirea si imprejurimile. Membrii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici i-au intrebat pe acestia ce cauta la sediu si cu ce drept intra in imobil fara vreun act oficial. De mentionat ca membrii asociatiei erau persoane in varsta, majoritatea cu grave afectiuni medicale ca urmare a anilor grei de detentie politica. Civilul care insotea „minerii” a raspuns lansand o serie de injuraturi: „Sa iasa afara talharul, presedintele vostru, Ticu Dumitrescu!”. S-a auzit si mesajul: „Vrem sa-i luam beregata!”, cu referire, bineinteles, la presedintele asociatiei, Constantin Ticu Dumitrescu. Se scanda: „Banditii!” Fara a se prezenta un mandat de perchezitie, s-a intrat in sediul asociatiei prin fortarea usii principale. „Minerii” s-au impartit in doua echipe: una la parter, care forta birourile si rascolea actele, alta a inceput sa perchezitioneze intreg imobilul. Apoi, s-a patruns in cabinetul medical AFDPR, de unde s-au ridicat si confiscat mai multe cutii de carton pline de medicamente, primite de fostii detinuti politici cu titlul de ajutoare umanitare. La final, o alta echipa de „mineri” au luat ce au mai gasit: o masina de scris, un computer si un sac continand accesorii pentru calculatoare. Un membru al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Nicolae Dumitrascu, a fost retinut, spunandu-se ca va fi dus la ancheta, la sediul Politiei.

    La UM Magurele, interogatorii cu multa bataie

    Retinut in ziua de 14 iunie ’90, la sediul Asociatiei „21 Decembrie”, de mineri, Stefan Boran este transportat la Ministerul de Interne si apoi la unitatea militara de la Magurele. Acesta isi aminteste: „La Magurele ne-au bagat pe toti intr-un garaj, nu inainte de a ne filma insirati langa un zid. Au fost zile de cosmar: multe batai si interogatorii. Nu aveam acces la o toaleta si eram nevoiti cu totii sa ne facem nevoile in spatele garajului. Pe drum, de fiecare data, ne luau in primire patru militari care ne aplicau lovituri cu bastoanele de nu mai stiam de noi. La interogatorii erau fel de fel de anchetatori. Il tin minte pe unul, o bestie, cred ca era dement. Il legase pe un minor, cu catuse, cu mainile la spate, in jurul unui stalp. A venit si Alexandru Stark cu celebrul bandaj legat jurul capului (Stark era un apropiat al guvernantilor FSN, un simpatizant al lui Ion Iliescu si care, in zilele mineriadei, a transmis numeroase emisiuni aparand ostentativ pe posturile de televiziune cu un bandaj, spunand ca a fost atacat de manifestanti, care l-au ranit cu o piatra – n.n.). Culmea, acesta vazand conditiile in care eram tinuti in garaj, a refuzat sa filmeze la interior. A transmis in schimb un reportaj de la locul unde se luau interogatoriile. Eram peste 100 de persoane arestate acolo. Multi erau grav raniti si se continua aplicarea de batai, in ciuda starii precare a acestora. L-am zarit, printre arestati, si pe Nica Leon, presedintele Partidului Liber Democrat, bine batut, cu nasul spart. Dupa cateva zile am avut noroc: un anchetator, fost vecin din Ferentari, unde copilarisem impreuna, m-a recunoscut. Mi-au dat drumul pe data de 18 iunie”.

    Tranzit pentru retinuti, la sediul Guvernului

    O bataie crunta de la mineri avea sa incaseze, in ziua de 14 iunie ’90, Alecu Niculae, tehnician-electronist. Iesind din statia de metrou, dupa ce a asistat la distrugerea unui autoturism si molestarea pasagerilor, a mai avut timp sa auda doar: „Asta-i!” S-a trezit incercuit de 10-12 mineri care ii aplicau lovituri cu bata. Reuseste sa fuga, dar este prins in scurt timp de niste civili, dat din nou pe mana minerilor, iarasi batut. Abia tinandu-se pe picioare, este transportat la sediul Guvernului. Aici este interogat, luat la pumni si picioare, dat cu capul de pereti de niste politisti. Cade, inconstient, la pamant. Isi revine mai tarziu, ud leoarca: cineva urinase peste el. Este dus intr-o camera cu mai multi arestati. „Peste un timp am fost trecuti prin niste cordoane de civili care ne loveau, in drum spre o duba. Claie peste gramada, am ajuns cu acel camion pe Beldiman, la Politia Capitalei. Au mai aruncat niste arestati inauntru. Ne-a vizitat un miner care rotea in maini un lant, lovindu-ne peste fata si picioare. Dupa ce masina a devenit arhiplina, eram peste 70 in acea duba, am fost dusi la Magurele, unde se pare ca nu mai erau locuri. La fel s-a intamplat si la unitatea militara din comuna Rosu. Intr-un final, spre seara, am fost descarcati din camion, la unitatea militara de la Baneasa. Am fost cazati intr-un garaj. Au urmat patru zile de batai si interogatorii. Era groaznic cand aveam nevoie sa mergem la WC. Afara ne intampinau niste soldati care ne loveau cu paturile de la arme, dupa care ne izbeau cu capul de dusumeaua haznalei. Apa ne-au dat abia a doua zi, mancare a treia zi. La plecare am avut surpriza sa observ ca politistii si militarii imi furasera banii din geanta care imi fusese oprita la sosire”, a povestit Alecu Niculae.

    Profesorul scalpat

    La primele ore ale diminetii zilei de 14 iunie ’90, dr. Nicolae Constantinescu, chirurg la Spitalul Coltea, a fost anuntat de una din asistente ca la poarta sunt niste mineri care il cauta. „Mi s-a spus ca aveau o fotografie de a mea si comentau spunand ca trebuie sa fiu prins deoarece sunt cunoscut din Piata Universitatii. Mi-am pus niste ochelari, o calota pe cap, crezand ca poate nu o sa fiu identificat. M-am indreptat spre poarta sa aflu despre ce este vorba. Cand sa ies, a aparut un alt miner cu un ciomag in mana care il transporta pe un cetatean cu capul spart, plin de sange. Am intrebat ce se intampla. Agitat, minerul mi-a relatat ca acea persoana fusese lovita din greseala in timp ce intra pe poarta Universitatii si mi-a zis sa-l ajutam cumva, sa-i ingrijim ranile”, a povestit dr. Constantinescu. Persoana lovita in zona capului se numea Alexandru Constantinescu, lector universitar la Facultatea de Matematica, si fusese batut in zona Universitatii, in timp ce se indrepta spre cursuri. Dr. Constantinescu a mai relatat: „Am mers cu totii spre sala de interventii. Minerul imi tot spunea sa avem grija, sa nu-i facem ceva rau, continuand sa spuna ca a fost ranit dintr-o greseala. L-am luat si pe miner in sala de operatii. Am toaletat rana, am curatat zona capului lovita, am cusut. Era o rana la nivelul scalpului. In timpul interventiei, minerul a lesinat. Intr-un final, dupa ce si-a revenit, am avut o discutie cu minerul respectiv. I-am zis ca, daca tot a facut o fapta buna, ar fi bine sa faca totul pana la capat. I-am propus sa-l ducem acasa, cu masina mea personala. Minerul a fost de acord, eu eram multumit pentru ca altfel nu am fi putut iesi pe poarta spitalului din cauza violentelor de afara. Lectorul batut locuia undeva pe strada Emil Racovita. Pe drum am reusit sa am o conversatie cu acel miner. L-am intrebat de ce au venit in Bucuresti si ce treaba au aici. Minerul mi-a spus: „Cum adica de ce am venit? Am venit sa curatam Bucurestiul de fascisti si legionari. Nu vedeti ce se intampla aici?”. Am incercat sa aflu mai multe si eram curios sa-mi relateze conditiile in care au ajuns in Capitala. Minerul, un om simplu, mi-a spus ce s-a intamplat. Era de la Mina Comanesti, din Bacau. Cu o zi in urma, ortacii fusesera convocati de directorul exploatarii miniere, care le-a tinut un discurs cum ca: „Fascistii si legionarii au pus mana pe putere, Iliescu a fost dat jos, Roman se afla intr-o situatie dificila. O sa vedeti la televizor ce se intampla. Lucrurile sunt grave. Trebuie sa mergeti si sa faceti ordine, sa-i puneti la punct pe legionari si pe fascisti, sa-l ajutati pe dl Iliescu. Daca se ataca Televiziunea trebuie sa fiti pregatiti sa mergeti acolo”. Totul era pregatit, minerii au vazut in direct cum se intrerupe emisiunea Televiziunii. Erau revoltati. S-au suit in trenuri si au venit spre Bucuresti. Era clar ca totul fusese pregatit, era premeditat. Trenurile erau pregatite. Nu a fost ceva de moment. Dupa evenimente, directorul minei respective a ajuns deputat din partea FSN-ului. Minerii care au venit in Bucuresti cu trenurile au fost manipulati de autoritatile statului. Din discutia pe care am purtat-o cu minerul respectiv mi-am dat seama clar de acest lucru. S-au folosit de ei, i-au implicat in violente de nedescris. Oamenii au reactionat conform informatiilor primite, convinsi ca cei aflati la conducerea tarii nu pot minti.”

    Sursa: Romulus Cristea, Romania Libera, 14.06.2006

  • FACEBOOK

  • STATISTICI SITE

  • Taguri

  • Calendar

    octombrie 2018
    L Ma Mi J V S D
    « sept.    
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Comentarii Recente

  • Articole Recente

  • Categorii