Mai sunt alte trei dosare care trebuie judecate

Președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor din România”, Viorel Ene, este nemulțumit și de faptul că dosarul „Mineriadei” din 13-15 iunie este redeschis doar parțial: „Este doar cel care privește morții și răniții din 13-15… Dar mai sunt alte trei dosare! Unul care privește relele tratamente din unitățile militare, în care e implicat generalul Victor Athanasie Stănculescu. Că a găzduit și echipat cu uniforme militare o mie de mineri ce urmau să constituie Garda Națională sub conducerea directă a lui Ion Iliescu. Mai e și dosarul aducerii trenurilor cu mineri în București și altul cu pontarea fictivă a acestora la locul de muncă”. Viorel Ene mai spune că piedici în calea aflării adevărului au fost și la nivelurile cele mai înalte ale Justiției. „Dintre procurorii generali ai României, singurul care a ajutat ancheta a fost Sorin Moisescu care, din păcate, a decedat. Nicolae Cochinescu a blocat ancheta până în 1999. Iar dintre miniștrii Justiției, doar Valeriu Stoica a promis, în ’97-’98, că sprijină pedepsirea vinovaților. Rodica Stănoiu nici măcar nu ne-a primit în audiență. Cătălin Predoiu ne-a ascultat… Dar a zis că nu ne poate ajuta instituțional”.

sursa: evenimentulzilei.ro

Se va redeschide dosarul Mineriadei din 1990? O recenta decizia a Curtii Europene a Drepturilor Omului le-a dat sperante celor care asteapta sa se faca lumina asupra acestui moment intunecat din istoria noastra recenta.

Sunt insa aceste sperante indreptatite? Presa din Romania a scris ca, in urma deciziei luata de CEDO in cazul Mocanu si altii impotriva Romaniei, statul roman e obligat sa redeschida dosarul Mineriadei si sa le acorde compensatii victimelor. O informatie confirmata, de altfel, si de unul dintre avocatii din cazul respectiv: “Dupa decizia de azi a Marii Camere, care este definitiva, Romania va fi obligata sa continue investigatiile in dosarul Mineriadei”, a declarat Diana-Olivia Hatneanu, citata de Mediafax.

Ce spune verdictul Curtii

Ce scrie insa in verdictul dat de Curtea Europeana in cazul Mocanu si altii impotriva Romaniei? CEDO a constatat ca s-au incalcat articolele 2, 3 si 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si ca statul roman trebuie sa le plateasca daune Ancai Mocanu, al carei sot a fost impuscat pe 13 iunie 1990, si lui Marian Stoica, victima a violentelor din acele zile. Gasiti textul complet al deciziei atasat la finalul acestui material. 

Nici Anca Mocanu, nici Marian Stoica nu reusisera sa isi gaseasca dreptatea in tara. In primul caz ancheta nu s-a incheiat, cu toate ca au trecut mai bine de doua decenii, in al doilea toate instantele din Romania, inclusiv cea suprema, au decis neinceperea urmaririi penale.

Aceasta este decizia Curtii Europene, adoptata cu 16 voturi pentru si unul impotriva. Decizia nu spune nimic despre redeschiderea anchetei asupra evenimentelor din 1990. In paragraful 348 se arata doar ca “se pare ca autoritatile responsabile de anchetarea cazului nu au luat toate masurile rezonabile care puteau duce la identificarea si pedepsirea vinovatilor” Nici comunicatul de presa nu mentioneaza nimic in acest sens, ci afirma doar ca “autoritatile raspunzatoare de ancheta nu au luat toate masurile necesare pentru identificarea si pedepsirea celor responsabili de evenimentele violente” si ca “importanta mizelor politice pentru societatea romaneasca ar fi trebuit sa faca autoritatile din Romania sa rezolve cazul prompt si fara intarziere pentru a evita sa dea impresia ca ar fi implicate sau ar tolera acte ilegale”. “Ar fi trebuit”, nu “trebuie”.

Opinia separata: Curtea a fost “timida”
Si atunci cum a aparut informatia ca statul roman trebuie sa redeschida dosarul Mineriadei? Pentru ca aceasta apare in opinia separata a doi dintre judecatorii Marii Camere, Paulo Pinto de Albuquerque (reprezentand Portugalia) si Nebojsa Vucinic (Muntenegru). Toate pasajele referitoare la obligatia statului roman de a continua ancheta provin din aceasta opinie separata, al carei scop este acela de a afirma ca “anchetarea incalcarilor pe scara larga a drepturilor omului comise in Romania in perioada de tranzitie la democratie, inclusiv cele din iunie 1990, nu are nicio limitare in timp si respectivele incalcari trebuie in continuare sa fie anchetate din oficiu si pedepsite confirm reglementarilor nationale si legilor nationale”.

Cei doi judecatori de la CEDO considera ca decizia este corecta, dar prea “timida” si afirma ca „e in sarcina statului respectiv sa isi indeplineasca obligatia internationala si sa ii aduca in fata justitiei pe cei responsabili pentu atacul extins si sistematic asupra populatiei romane civile, in special pe cei care au comis aceste crime in exercitiul autoritatii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa in intregime decizia Marii Camere, statul ar trebui si sa stabileasca un mecanism oficial eficient de compensatii pentru cei care au cazut victime violarilor drepturilor omului si familiile lor in timpul perioadei de tranzitie, dat fiind numarul mare de cazuri in curs de solutionare la Curte si a numarului considerabil al altor victime ale acelorasi evenimente„.

Decizie CEDO sau opinia a doi judecatori?
Judecatorii Pinto de Albuquerque si Vucinic mai apreciaza in opinia lor separata ca „timpul nu exonereaza nici statul roman, nici pe faptasii individuali de raspundere. Obligatiile procedurale derivand din articolele 2 si 3 ale Conventiei impun un proces corect in cazul celor raspunzatori de crime impotriva umanitatii comise impotriva civililor romani intr-o perioada complicata de tranzitie catre democratie. Chiar daca e imposibil sa fie pedepsiti toti cei care au comis crime impotriva umanitatii, procesele in astfel de cazuri, mai ales cele implicand pesoane care detineau functii de conducere militare sau civile, demonstreaza maturitatea unui sistem judiciar si capacitatea sa de a rezolva erorile din trecut”.

Ce este insa o opinie separata? Pe scurt, potrivit chiar ghidului CEDO, „judecatorii pot, daca doresc, sa redacteze opinii asupra cazurilor, opinii ce vor fi anexate la decizie. In general, ei explica de ce au votat cu majoritatea (opinie concurenta) sau, dimpotriva, de ce nu au fost de acord cu majoritatea (opinie divergenta)”.

Statul roman a scapat doar cu despagubirile
Opinia separata este un drept refuzat judecatorilor in multe sisteme juridice – inclusiv in tari ca Italia sau Franta – dar care exista nu doar la CEDO, ci si in Romania. In cazul de fata este vorba despre o opinie concurenta: cei doi judecatori sunt de acord cu decizia, insa o considera „timida” si ar vrea ca ea sa aiba consecinte mai ample, adica sa se redeschida ancheta in cazul Mineriadei. De altfel, in acelasi dosar au existat si opinii divergente ale unor judecatori, printre care si Florin Streteanu, magistratul numit de partea romana.

Ce efecte are o asemenea opinie separata asupra partilor din dosar? Nici unul. Romania trebuie sa aplice strict decizia CEDO, adica sa plateasca despagubirile, dar nu are nicio obligatie sa demareze o noua ancheta asupra Mineriadei. In cel mai bun caz, opinia separata poate fi folosita ulterior in elaborarea jurisprudentei Curtii Europene; insa ea nu are nicio consecinta asupra cazului judecat atunci cand a fost exprimata. Pe scurt, statul roman a scapat si Mineriada din 13-15 iunie 1990 va ramane doar un capitol confuz in cartile de istorie.

Radu Pirca

sursa: stirileprotv.ro