In atentia dlui general Ion Vasilache

Cateva material de presa – necontestate in niciun fel de catre cei vizati – Dan Voinea si Doru Maries. Doi afaceristi penali ce au pus pe picioare o adevarata Fabrica de certificate.

http://adevarul.ro/news/societate/mesterul-surpriza-fabrica-revolutionari-procurorul-dan-voinea-1_50ad4ba87c42d5a66392760e/index.html

Meşterul-surpriză din fabrica de revoluţionari: procurorul Dan Voinea

5 august 2011, articol de Cristian Delcea

Doru Mărieş (stânga), alături de Dan Voinea în operaţiunea care a umplut România de revoluţionari cu certificate

Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzător, către două personaje care au pozat permanent în apărători ai Revoluţiei: Dan Voinea şi Doru Mărieş.

„Adevărul“ vă arată cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluţionari cu patalama.

Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode.

Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine făcute la sfârşitul anului 2004.

La „butoane” s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989″, şi fostul procuror militar Dan Voinea.

Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptată o nouă „lege a recunoştinţei” faţă de eroii Revoluţiei, Legea 341.

Aceasta deschidea perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru grosul revoluţionarilor, este vorba de aşa-zişii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite”. Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor şi îşi propunea să elimine impostorii, solicitând, pe lângă declaraţiile altor trei participanţi la evenimente, şi alte documente care să ateste participarea activă în Revoluţie.

O lună mai târziu, în august 2004, fără a avea în aparenţă nicio legătură cu adoptarea Legii 341, Asociaţia „21 Decembrie 1989″ depune la Parchetul Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluţiei.

La 7 decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor cu privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de 102 persoane, printre care şi nume grele precum Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu.

Pe edificiul acestei iniţiative, Doru Mărieş şi Dan Voinea şi-au construit un important capital de imagine, răspândind în toate părţile ideea că nimeni nu se luptă mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morţilor de la Revoluţie.

13.858 de adeverinţe semnate de Dan Voinea

Finalitatea a fost cu totul alta: prin erorile halucinante pe care le conţinea, rezoluţia din 7 decembrie 2004 era practic lovită de nulitate. Pe o coală A4, procurorul a scris cu pixul o înşiruire de persoane pe care le-a acuzat la grămadă de infracţiuni extrem de grave, fără a preciza de ce se face vinovat fiecare şi în ce împrejurări a săvărşit faptele. La niciunul dintre cei 102 nu se regăsesc datele de identitate după care ar putea fi indentificat.

La unii învinuiţi lipseşte chiar şi prenumele, cum este cazul unui oarecare colonel Ionescu, iar unii nici măcar nu mai erau în viaţă la momentul emiterii rezoluţiei. Aşa cum s-a şi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiţi era scos de sub urmărire penală imediat ce făcea o plângere către Parchet, din cauza viciilor grave de procedură făcute de Voinea.

30 de inşi au cărat un singur rănit

Adevărata „realizare” a redeschiderii dosarului este perfect reliefată într-o sinteză făcută de Parchetul General pe marginea traseului avut de Dosarul Revoluţiei de-a lungul anilor.

„După 2004, cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea părţilor vătămate şi a martorilor. (…) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au eliberat 13.858 de adeverinţe spre a le servi la preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Eliberarea acestor adeverinţe, în majoritatea cazurilor, nu avea temei legal”, se afirmă în comunicatul Parchetului General.

Cu alte cuvinte, Dan Voinea n-a făcut decât să audieze mii de persoane, mai mult sau mai puţin implicate în evenimentele din decembrie 1989, cărora le elibera adeverinţe conform cărora nu au întreprins acţiuni împotriva Revoluţiei, facilitându-le astfel preschimbarea certificatelor.

„Dan Voinea a fabricat revoluţionari. Acest maraton de audieri pe care l-a făcut a fost o afacere. Mulţi se angajau ca în schimbul adeverinţei să dea banii pe care aveau să-i primească din urmă. Sunt vreo treizeci şi ceva de inşi care declară că au luat acelaşi rănit şi l-au dus la Spitalul Militar.

Au copiat unii de la alţii ca proştii, pentru că în realitate nici n-au fost audiaţi. Nişte ofiţeri de Poliţie, detaşaţi să ajute Procuratura, îi puneau să scrie, iar la final trecea Dan Voinea şi semna”, afirmă colonelul în rezervă Viorel Tocan, revoluţionar braşovean. Teren la Snagov Prima apariţie a procurorului Dan Voinea în evenimentele din 1989 s-a produs în după-amiaza de 22 decembrie, când a sunat din Comitetul Central la Sibiu şi i-a cerut colonelului Aurel Dragomir să oprească focul.

La Sibiu a avut loc un carnajiu, între militari şi securişti, soldat cu 99 de morţi. Pe 25 decembrie, a jucat rolul de procuror în procesul soţilor Ceauşescu. A susţinut un rechizitoriu halucinant, presărat cu peste 60.000 de morţi. După 1990 a instrumentat Dosarul Revoluţiei şi a pozat în acuzator al lui Ion Iliescu, deşi în decembrie ’89 i-a făcut jocurile.

Dan Voinea are certificat de „luptător remarcat” şi, pe baza acestuia, a primit gratis un teren de 2.000 de metri pătraţi la Snagov.

Un „luptător”care s-a remarcat auzind Dosarul Revoluţiei este plin cu mii de declaraţii ale unor oameni care nu ajută cu nimic la lămurirea evenimentelor din 1989. Oameni care au ieşit şi ei pe stradă să caşte gura sau să lupte cu terorişti invizibili, dar pe care Dan Voinea i-a audiat şi le-a eliberat adeverinţe, ajutându-i să obţină certificate. Pentru o mai bună înţelegere vom da şi un exemplu.

Declaraţia lui Dănuţ Giurea, membru al Asociaţiei „Metrou” (asociaţia lui George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari, cel care a adus muncitorii de la IMGB in data de 13 iunie sa atace studentii de la Arhitectura), este una din zecile de relatări aproape identice ale „luptătorilor” din revoluţia buzoiană: „În luna decembrie 1989 eram lăcătuş-mecanic la Întreprinderea de Mase Plastice Buzău. Aveam cunoştinţă despre evenimentele petrecute în perioada 16-21.12.1989 la Timişoara întrucât ascultam postul de radio «Europa Liberă». În data de 22, în timp ce mă aflam la locul de muncă – am auzit de fuga soţilor Ceauşescu. Împreună cu mai mulţi colegi am plecat spre sediul Comitetului Judeţean pentru a vedea ce se întâmplă. Am ajuns aici în jurul orei 13.30 şi am văzut foarte multă lume adunată. (…) Am scandat lozinci, iar în jurul orei 16 am plecat spre domiciliu”.

Declaraţia continuă cu „aventurile” din ziua de 23 decembrie: „A doua zi am revenit la locul de muncă, unde m-am oferit voluntar pentru paza unor obiective din oraş. (…) Grupa noastră a fost repartizată la supravegherea bazei sportive întrucât aflasem de la Ionaşcu Dumitru că pe teren vor fi paraşutate trupe de desant care ne vor ataca. Aici am rămas până în jurul orei 14.30, când a venit o altă grupă să ne schimbe. (…) În cursul zilei de 24 am auzit focuri de armă trase din zona Tribunalului şi ulterior am auzit că sediul a fost incendiat. Pe parcursul zilei am mai auzit focuri de armă trase răzleţ”.

Cam aşa s-a remarcat Dănuţ Giurea la Revoluţie, aflând de fuga Ceauşeştilor, păzind un teren de sport şi auzind focuri de armă. Acest cetăţean are titlu de „luptător remarcat pentru fapte deosebite” şi beneficiază de o indemnizaţie lunară de peste 2.000 de lei.

În mod normal, un astfel de om nu trebuia să deţină certificat de revoluţionar, pentru că nu avea niciun argument care să-l încadreze în lege. Pentru el şi pentru alte mii de impostori a fost creată stratagema care l-a avut în prim-plan pe Dan Voinea.

Axa Dan Voinea – Doru Mărieş – George Costin

Această stratagemă a fost piatra de temelie pe care s-au construit, după 2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluţionari. Teoretic, noua lege  promulgată în 2004 trebuia să înăsprească condiţiile de acordare a noilor certificate de revoluţionar, ceea ce presupunea că impostorii aveau o problemă.

Soluţia a fost ingenioasă: adeverinţele eliberate de Dan Voinea au reprezentat principalele dovezi pe care aceştia s-au bazat la preschimbare, supralicitând faptul că erau eliberate de o instituţie a statului, respectiv Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare.

Mai mult decât atât, deţinerea unei adeverinţe semnate de Dan Voinea a devenit o condiţie esenţială, fără de care certificatul de revoluţionar nu putea fi preschimbat. Chiar şi văduvele eroilor martiri, care îşi puteau atesta cu uşurinţă calitatea, erau nevoite să treacă pe la Dan Voinea pentru a li se elibera o astfel de hârtie.

Aşa s-a ajuns ca revoluţionarii să devină practic dependenţi de aceste adeverinţe, iar aici intervine o altă mutare decisivă. Sub pretextul că îi este mai uşor să găsească oamenii, Dan Voinea a acceptat să facă audierile prin intermediul asociaţiilor de revoluţionari (în Bucureşti, multe dintre audieri s-au ţinut chiar în sediul Asociaţiei „21 Decembrie”).

Concret, nu puteai ajunge să fii audiat şi să primeşti mult râvnita adeverinţă fără o programare făcută de o asociaţie de revoluţionari.

În acest fel, revoluţionarii care voiau să-şi preschimbe certificatul au devenit dependenţi de o asociaţie, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaşe afaceri bazată pe perceperea de comisioane. „E posibil să se fi luat bani. Ei, între ei, pe la asociaţii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legătură”, ne-a declarat, nonşalant, Dan Voinea.

„Avem echipă, avem valoare”

Unul dintre marii beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari. În 2004, acesta era preşedintele Asociaţiei „Metrou”, care la acea vreme număra peste 5.000 de membri cu certificat de revoluţionar, dintre care majoritatea aveau probleme mari în a se încadra în rigorile noii legi, întrucât nu făcuseră aproape nimic la Revoluţie.

Din acest punct de vedere, adeverinţele lui Dan Voinea au fost o mană cerească. La fel, şi din perspectiva subjugării revoluţionarilor faţă de asociaţii. Costin şi-a pus miile de membri din Asociaţia „Metrou” să semneze convenţii prin care aceştia se angajau să-i cedeze un procent din banii încasaţi retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasări de ordinul milioanelor de euro!

Întâmplător sau nu, între George Costin şi Doru Mărieş s-a legat, în jurul anului 2004, o prietenie strânsă, care mai durează şi în zilele noastre.

Imediat după apariţia Legii 341, Mărieş a cerut redeschiderea Dosarelor Revoluţiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând mare sesiune a adeverinţelor, iar Costin a profitat cu vârf şi îndesat.

Mărieş l-a susţinut cu vehemenţă pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat să revină la şefia Parchetelor Militare, aşa cum l-a susţinut şi pe George Costin când acesta a preluat funcţia de secretar de stat al revoluţionarilor, în octombrie 2010.

După numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei „21 Decembrie”, în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat, deşi ştia foarte bine că acesta are o biografie mai mult decât pătată. „Pe probleme de documentaţie, de arhivă, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem echipă, avem valoare”, declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.

Repere din biografia unui şef de asociaţie

Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, poate cea mai cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară.

Asta şi pentru că Mărieş s-a priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice, dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi articolele pe foamea mea”; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii” de certificate.

Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la Revoluţia din Bucureşti, iar  apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului 1990.

După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din Piaţa Universităţii şi s-a retras, pe 24 mai, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi” de autorităţi, oferindu-i un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor” minerii.

Mărieş, mediatizat de revista Securităţii

Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii şi, implicit, Opoziţia. „De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar pentru laşi”, spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare.

„Le-am cumpărat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC”. Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie”, susţine că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri:

„Eu am un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de revoluţionari. Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile lor„.

Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa”, care la începutul anilor ’90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa” a publicat în 1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş. Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic” din democraţia lui Iliescu. Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu. Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze, moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit.

Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa”: „Doru Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic”.

„Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei”, se apără acum impostorul Mărieş.

http://www.evz.ro/certificate-de-revolutionari-1060726.html

EVZ a descoperit: Fabrica de certificate false pentrurevoluţionari încă funcţionează

marţi, 08 octombrie 2013 |

04_revolutie

Numai în ultimii nouă ani, România a fost prejudiciată de 256 de milioane de euro, bani care au fost încasaţi ilegal de falşii eroi ai Revoluţie din 1989. Aceştia continuă să primească indemnizaţiile, pentru că nimeni nu i-a tras la răspundere până acum.
„Evenimentul zilei” continuă dezvăluirile despre una dintre cele mai mari înşelătorii din ultimii 24 de ani. O treime din certificatele de revoluţionar au fost eliberate cu încălcarea legii. Posesorii acestora au încasat indemnizaţii în mod fraudulos, în ultimii nouă ani, în valoare de peste un sfert de miliard de euro, bani proveniţi din bugetul de pensii, care înregistrează deficit. De altfel, aceştia continuă să încaseze veniturile care nu li se cuvin, întrucât nimeni nu a reuşit, până acum, să-i tragă la răspundere şi să stopeze acest fenomen.

„Revoluţionari” pe bază de şpagă

Potrivit unor statistici precare ale Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), România are, în momentul de faţă, aproximativ 21.500 de revoluţionari cu patalama. Trebuie luat în calcul faptul că multe din registrele în care erau evidenţiate persoanele care au primit certificate au fost distruse sau făcute pierdute.

Certificatele de revoluţionar au fost eliberate în două tranşe, primele – în perioada 1990 – 1992, următoarele – în perioada 1996 – 1997. Marea fraudă s-a produs din 2004, după adoptarea Legii nr.341/2004, a recunoştinţei faţă de eroii Revoluţiei.

Acest act normativ prevedea preschimbarea tuturor certificatelor de revoluţionar. Preschimbare, nu eliberare de noi certificate. În mod paradoxal, după preschimbarea certificatelor de revoluţionar deja existente, numărul de luptători cu merite deosebite în evenimentele din decembrie 1989 s-a majorat cu vreo 7.000 de persoane.

Funcţionari mai vechi din SSPR au declarat pentru EVZ, sub protecţia anonimatului, că revoluţionarii falşi au dat câte o şpagă consistentă celor care au condus instituţia în perioada respectivă.

Mita s-a întors cu vârf şi îndesat în conturile celor care au ştiut pe cină „să ungă”, deoarece fiecare din cei 7.000 de falşi revoluţionari a încasat în ultimii nouă ani cel puţin 36.600 de euro de căciulă numai din indemnizaţiile de luptători în Revoluţie. Pe lângă aceste drepturi, se adaugă toate celelalte avantaje conferite de legea recunoştinţei.

Certificate eliberate pe baza unei ştampile, pe o hârtie

Daniel Pavel, fost revoluţionar, actual şef de cabinet al lui Victor Socaciu, a explicat pentru EVZ cum a fost posibil ca Guvernul României să elibereze 7.000 de certificate false de revoluţionar: „Sunt mai multe categorii de beneficiari de astfel de certificate. O primă categorie e reprezentată de cei care au depus dosare de preschimbare a vechiului certificat, în contextul în care nu aveau certificat.

Cu toate acestea, respectivii au primit certificat de revoluţionar perfect valabil. O altă categorie este formată din cei care s-au prezentat la ghişeele SSPR cu o simplă hârtie albă, pe care era trecută o frază în care se spunea că respectiva persoană a depus dosar de preschimbare în timpul prevăzut de lege.

Acea hârtie era ştampilată şi semnată de un director din SSPR. Numai pe baza acelei hârtii, persoana respectivă a primit certificat de revoluţionar. Mai există câteva categorii, dar beneficiarii sunt mai puţini la număr. De exemplu, există 107 copii care au primit certificate, mai sunt foşti militari şi membri ai gărzilor patriotice, oameni care au fost trimişi să apere instituţiile statului în Decembrie 1989, care au primit ulterior certificate de luptători cu merite deosebite”.

Se încearcă anularea certificatelor false 

Victor Socaciu, secretarul de stat care conduce în momentul de faţă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a declarat, în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, că a cerut, luna trecută, anularea în instanţă a aproximativ 7.000 de certificate de revoluţionar: „Avem indicii temeinice că aceste certificate au fost eliberate cu încălcarea legii, unor persoane care n-au avut nicio legătură cu Revoluţia română. Am trimis adrese către toate instanţele din ţară, pentru a anula aceste documente. Casa Naţională de Pensii urmează, după decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei, să recupereze banii încasaţi ilegal de aceşti aşa-zişi revoluţionari”.

Şarlatanii Revoluţiei

Daniel Pavel, fost revoluţionar, actual şef de cabinet al lui Victor Socaciu, a explicat pentru EVZ cum a fost posibil ca Guvernul României să elibereze 7.000 de certificate false de revoluţionar: „Sunt mai multe categorii de beneficiari de astfel de certificate. O primă categorie e reprezentată de cei care au depus dosare de preschimbare a vechiului certificat, în contextul în care nu aveau certificat. Cu toate acestea, respectivii au primit certificat de revoluţionar perfect valabil.

O altă categorie este formată din cei care s-au prezentat la ghişeele SSPR cu o simplă hârtie albă, pe care era trecută o frază în care se spunea că respectiva persoană a depus dosar de preschimbare în timpul prevăzut de lege. Acea hârtie era ştampilată şi semnată de un director din SSPR. Numai pe baza acelei hârtii, persoana respectivă a primit certificat de revoluţionar.

Mai există câteva categorii, dar beneficiarii sunt mai puţini la număr. De exemplu, există 107 copii care au primit certificate, mai sunt foşti militari şi membri ai gărzilor patriotice, oameni care au fost trimişi să apere instituţiile statului în Decembrie 1989, care au primit ulterior certificate de luptători cu merite deosebite”. Securiştii au devenit revoluţionari Daniel Pavel a mai precizat că printre cei care au primit ilegal certificate de revoluţionari se numără şi câteva sute se securişti sau foşti colaboratori ai Poliţiei Politice a lui Nicolae Ceauşescu. „Aceştia s-au infiltrat printre manifestanţi în decembrie 1989, iar după ce a murit Ceauşescu s-au transformat în revoluţionari.

După 1990, au venit la SSPR, au depus dosare şi au primit certificate de revoluţionar. Potrivit legii, cei care au colaborat cu Securitatea nu pot beneficia de certificate de revoluţionar. CNSAS a trimis în instanţă câteva sute de dosare cu revoluţionari care au fost depistaţi în arhiva instituţiei ca şi colaboratori ai fostei Poliţii Politice.

Câteva zeci de dosare au fost deja finalizate, iar SSPR a cerut Casei Naţionale de Pensii să le taie îndemnizaţia şi să recupereze banii de la aceştia, pe care i-au încasat ilegal”, a mai afirmat Daniel Pavel.

Adevăraţii eroi au rămas fără titluri 

În timp ce a eliberat 7.000 de certificate unor revoluţionari care au stat acasă la televizor, SSPR refuză să-i pună în drepturi pe urmaşii celor care şi-au dat viaţa în Decembrie 1989, în ciuda faptului că aceştia au şi o decizie judecătorească. Silviu Stan avea 19 ani în Decembrie 1989. În vâltoarea evenimentelor din iarna respectivă, Silviu a fost împuşcat în spate, în zona Pieţii Universităţii. A fost internat de urgenţă la Spitalul Militar, dar nu a mai putut fi salvat. A murit în februarie 1990 şi a fost îngropat în Cimitirul Eroii Revoluţiei.

Mama sa, Elena Stan, a primit pe 16 mai 1991 certificat de moştenitor al eroului martir. A beneficiat de toate drepturile conferite de această hârtie până în vara anului 2004, când a apărut Legea nr. 341/2004, care îi obliga pe toţi posesorii de certificate să se prezinte la SSPR), pentru a le preschimba.

Refuză să pună în aplicare decizia ÎCCJ 

„A depus dosar, dar nu a primit certificatul preschimbat. Am făcut tot felul de memorii şi petiţii, dar degeaba. SSPR a refuzat pur şi simplu, fără să ne ofere explicaţii, să ne elibereze certificatul. Eu cred că au dat certificatul nostru altcuiva, care n-avea dreptul”, a declarat, pentru EVZ, Nicolae Ionescu, vărul eroului-martir. Familia eroului-martir a dat în judecată SSPR, deoarece refuză să elibereze certificatul preschimbat. După câţiva ani de judecată, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis, pe 16 ianuarie 2013, că SSPR trebuie să elibereze familiei eroului martir Silviu Stan certificatul preschimbat. „Deşi avem o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei, Victor Socaciu, şeful SSPR, refuză în continuare să ne elibereze certificatul. Nu am primit nicio explicaţie. Cui să mă adresez pentru a ni se face dreptate?”, se întreabă vărul eroului-martir. Silviu Stan a fost împuşcat la Revoluţie. Avea 19 ani

Bugetul de pensii, grav afectat

 Paguba de 256 de milioane de euro reprezintă suma minimă plătită celor 7.000 de falşi revoluţionari. Potrivit Legii nr. 341/2004, privind recunoştinţa faţă de revoluţionari, posesorii de certificate primesc o indemnizaţie de 1,10 – 2 raportată la salariul mediu pe economie. Calculul făcut de EVZ reprezintă salariul mediu pe economie (furnizat de Institutul Naţional de Statistică) plus 10% din acesta – procentul minim de indemnizaţie, înmulţit cu lunile din perioada august 2004 – august 2013 şi cu cei 7.000 de beneficiari. Problema acestor bani o reprezintă faptul că au fost plătiţi din bugetul de pensii, deoarece indemnizaţiile revoluţionarilor se achită de către Casa de Pensii. Bugetul de pensii înregistrează deficit de mai bine de 10 ani. În ultimii ani, România s-a împrumutat la FMI pentru a putea avea bani de pensii.

Casa de Pensii a sistat plata a 97 de „revoluţionari” 

Într-un răspuns trimis EVZ, reprezentanţii Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) ne-au declarat că au primit de la SSPR deciziile de anulare a 97 de certificate, asupra cărora există decizii definitive şi irevocabile ale instanţei. Cu privire la recuperarea banilor, CNPP precizează: „Casele teritoriale de pensii au procedat la încetarea plăţii drepturilor încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţii conform Legii nr.341/2004 şi la emiterea deciziilor de debit în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit de către beneficiari”.

Reprezentanţii CNPP nu au putut să ne ofere o situaţie exactă a sumelor pe care le au de recuperat, deoarece „această situaţie este în continuă evoluţie, iar reţinerile se realizează de către casele teritoriale, acest aspect nefiind unul dintre indicatorii statistici uzuali”.

Susţinuţi de regimul lui Iliescu

Istoria „Fabricii de revoluţionari” începe în regimul Iliescu. Pe 18 decembrie 1990 a fost promulgată „Legea 42 pentru cinstirea memoriei eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, precum şi răniţilor din timpul Revoluţiei”.

Astfel, legea prevedea indemnizaţii lunare, terenuri, spaţii comerciale, scutire de impozite, gratuitate pe mijloacele de transport.

Apoi a izbucnit un adevărat scandal, pentru că revoluţionarii „valizi” voiau şi ei aceleaşi drepturi. Aşa că Dan Iosif a propus în Parlament şi, în august 1992, a fost aprobat un amendament la Legea 42 care introducea şi titlul de luptător remarcat.

Aşa a început afacerea cu certificatele de revoluţionar, în spatele căreia, multă vreme, s-a aflat celebrul Bebe Ivanovici, despre care s-a scris că ar fi eliberat peste 40.000 de certificate.

În 1997, Ion Caramitru, la acea vreme ministru în Guvernul Ciorbea, a propus modificarea Legii 42 pentru a eradica impostorii.

Noul proiect prevedea acordarea de certificate de luptători doar pentru cei care s-au înfruntat cu forţele de represiune.

Însă Dan Iosif împreună cu mai mulţi revoluţionari a intrat în greva foamei, iar Ciorbea a cedat. În 2004, a venit Legea 341, care prevedea preschimbarea certificatelor de revoluţionar existente, după o reverificare a dosarelor.

„Fabrica de certificate” ia amploare, apar încă 7.000 „eroi”

Aproape toţi şefii care au trecut pe la SSPR au avut probleme cu legea. Ultimul, George Costin, a fost arestat la începutul anului 2012. Potrivit procurorilor DNA, acesta a reuşit să obţină cel puţin 600.000 de euro, drept mită pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar.

În dosar se regăsesc şi interceptări telefonice, din care reiese că George Costin şi apropiaţii săi foloseau termen gen „cârnaţi”, în loc de bani, astfel încât să nu fie prinşi. Fostul secretar de stat ameninţa martorii acoperiţi din dosar şi plănuia să-l asasineze pe procurorul de caz.

Despre partenerul de afaceri al lui Doru Maries:

George Costin, este un fesenist/pesedist sadea, activist al aşa-zisului Bloc Naţional al Revoluţionarilor, al cărui preşedinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitoreşti feseniste care dădeau la cap studentilor, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură.

Intr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR se afirma:

„George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 – Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.

La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.

Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» – aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.

După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.

Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“.

http://roncea.net/index.php/foto-video/item/78-deputatul-liberal-raymond-luca-flegmeaza-peste-cadavrul-lui-trosca

Despre modalitatea infractionala de actiune a partenerului lui Doru Maries

Procurorii DNA Arges au dat publicitatii, vineri, cateva fragmente din interceptarile telefonice care se afla la dosarul fostului secretar de stat pentru problemele revolutionarilor George Costin.

Fostul secretar de stat si cei doi membri ai asociatiei de revolutionari de Metrou, Mihai Bolocan si Serafim Cotenescu, au fost arestati preventiv, marţi, pentru 29 de zile. Costin este acuzat de comiterea infractiunilor de folosire a influentei ori autoritatii in scopul obtinerii pentru sine de bani sau de foloase necuvenite, in forma continuata, spalare a banilor, in forma continuata si constituire a unui grup infractional organizat.

Conform DNA, Costin si-a suplimentat conturile personale cu 2,47 de milioane de lei noi, in urma tranzactiilor cu certificate de revoluţionar.

Procurorii DNA sustin in motivarea arestarii preventive ca inculpatii “au efecutat demersuri pentru a compromite credibilitate organului de urmarire penala”, livrand informatii catre media, in special catre OTV.

In stenogramele procuraturii,  Costin discuta cu doi dintre “adjunctii lui” Serafim Cotenescu si Mihai Bolocan si le cere informatii despre procurorii care ii anchetau. Intr-o discutie telefonica, datata 10 ianuarie 2012, Costin i-a cerut lui Cotenescu să obţină informaţii despre procurorii care erau pe urmele lor.

„Da, domnu` ministru… si… va spun eu… Il aranjez… Daca nu… daca vreti sa va aduc o mana, o mana va aduc, daca vreti”, a spus Serafim Cotenescu, presedintele unei asociatii de revolutionari din Campulung Muscel.

Costin raspunde: „Spune sau nu spune, nu are importanta ca dupa aia eu ajung in instanta, dar eu vreau sa-i omor pe astia, intelegi? Eu pana nu-l omor pe procurorul asta, nu ma las!”.

In alta convorbire telefonica, Costin ii solicita unui tert suma de 1.5 milioane de euro:

George Costin: -Daca imi trimiti in cont un milion jumate de euro…
Tertul (neidentificat): De unde, ce esti nebun?
George Costin: Vii tu cu geamantanul…
Tertul: Doamne…
George Costin: Cu vreo trei-patru milioane
Terţul: Ce, eu sunt Becali, mai, nene, ma
George Costin: Nu stiu ma! Pai, ba, ieri ai plecat ca un nabab de aicea cu treizeci de adeverinte!.
Convorbire telefonica din 2 iulie 2010 – Costin: „Jigodie ordinara! Unde-s carnatii mei?”

George Costin a încheiat contracte de reprezentare cu revoluţionarii din asociaţia sa, „Metrou”, obligându-i pe aceştia să cedeze un procent însemnat din sumele primite retroactiv de la bugetul de stat, cu titlul de indemnizaţie. Este vorba de sume care depăşeau, de cele mai multe ori, 100 de milioane de lei vechi. Într-o discuţie din 2 iulie 2010, Costin şi Bolocan (preşedintele filialei Buzău a Asociaţiei Metrou) vorbesc despre aceste tranzacţii:

Costin: Ai venit iarasi, ti-ai umplut geanta cu certificate…

Bolocan: Da, beli-mi-ai, da…

Costin: … si n-ai avut adeverinte. Da. Bun. Neinteligibil… si-ai taiat-o, nu?

Bolocan: Pai, ce sa mai stau?

Costin: Fara sa zici … neinteligibil

Bolocan: N-am dat mâna cu dumneavoastra? F…-va-n gură! Am dat mana!

Costin: neinteligibil. Jigodie ordinară! Unde-s carnaţii mei?

Bolocan: La F. Desteptule! Am invatat-o şi pe F. cum să-i prepare.

Costin. Ai scapat!

Bolocan: Domnule, tin sa-ti mulţumesc din suflet ca m-ai înţeles. M-ai inţeles, nu mai zic mai multe. Marti am sa vin sa discutam problema aia serioasa, da?

Costin: Bine.

Bolocan: Ai găsit carnaţii ma, sau nu? Ce dracu, tu esti… neinteligibil. Crezi ca am plecat cu ei la Buzau? I-am dat lui F. în mana, nebunule!

Costin: neinteligibil.

Bolocan: I-ai bagat în frigider, ma?

Costin: Cauta-i p-aia care ti i-am dat pe lista!

Bolocan: Da, dragul meu, sigur ca da. Marti am sa aduc cel puţin unul, doi să mai plateasca

http://www.nasul.tv/dna-arges-stenogramele-revolutionarilor-pe-bani/

George Costin, fost secretar de stat la SSPR pe vremea guvernului PDL Emil Boc și subsecretar de stat la SSPR în guvernarea PSD Adrian Năstase, a fost osîndit de Curtea de Apel Pitești la 7 ani închisoare, anunță Mediafax. Alți 10 inculpați au mai fost osîndiți în acest dosar, printre care rude ale lui George Costin și membri în asociația de revoluționari Metrou București (redenumită între timp asociația revoluționarilor anticomuniști), care fusese condusă de acesta.

George Costin impunea membrilor asociației sale să plătească o sumă de bani către asociație, pe baza unor contracte de reprezentare, de îndată ce își primeau certificatele de revoluționar preschimbate conform legii 341/2004 și drepturile aferente.

Hotărîrea instanței nu este definitivă. Faptele principale reținute în sarcina lui George Costin au fost inițiere și constituire de grup infracțional organizat, folosirea influenței sau autorității pentru obținere pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite și spălare de bani.

https://mariusmioc.wordpress.com/2013/12/05/7-ani-inchisoare-pentru-fostul-sef-al-sspr-george-costin/

http://www.curentul.info/2012/index2.php?option=com_content&task=view&id=69276&pop=1&page=0&Itemid=43

Șpaga de la revoluționari i-a umflat conturile lui George Costin
Fostul secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor și președinte al Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou România”, George Costin, şi cei doi membri ai asociaţiei amintite, Mihai Bolocan şi Serafim Cotenescu, au fost arestaţi ieri pentru 29 de zile, prin decizia magistraţii Tribunalului Argeş. Toți trei au fost arestați pentru constituire de grup infracțional, spălare de bani și pentru folosirea funcției sale în scopul de a obține foloase necuvenite. După pronunțare,  toți trei au fost duși apoi sub escortă în arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş. Decizia Tribunalului Argeș nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Pitești.
Revoluție în materie de inginerii financiare
Anchetatorii DNA au stabilit cum au reușit Costin și complicii săi să obțină sume importante uzitând de pozițiile pe care le ocupau.  În calitate de preşedinte al Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou România” George Costin, împreună cu mai multe persoane, între care Bolocan şi Cotenescu, au constituit şi condus, în perioada 2009 – 2011, un grup criminal care viza obținerea de bani cu concursul revoluționarilor care doreau să-și preschimbe certificatele. Grupul infracţional a fost organizat în perioada în care persoanele care aveau certificate de revoluţionar în baza Legii 42/1990 au formulat cereri pentru preschimbarea acestor acte şi pentru obţinerea adeverinţei în baza căreia ar i urmat să beneficieze de indemnizaţiile conferite de Legea 341/2004. DNA spune că acesta a fost momentul în care George Costin şi-a exercitat influenţa şi autoritatea asupra persoanelor îndreptăţite să preschimbe certificatele de revoluţionar, pentru a obţine pentru sine ori pentru altul sume de bani şi foloase necuvenite. La modul concret, în calitatea sa de preşedinte al asociaţiei, le-a impus membrilor să facă demersurile de preschimbare numai prin asociaţie şi nu în nume personal, prin Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, avertizându-i că, în caz contrar, vor fi excluşi din asociaţie. În acest fel, persoanele îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţii au fost determinate să încheie contracte de reprezentare prin care erau obligate, după obţinerea drepturilor legale, să plătească asociaţiei anumite sume de bani şi anume: 12.000 lei şi 5 % din suma totală încasată sau 15% din suma totală încasată cu titlu de indemnizaţie reparatorie începând cu anul 2004.
Mutare de aproape 2,5 milioane de lei
Ancheta a stabilit că în baza contractelor de reprezentare a fost obţinută suma totală de 9.453.390 de lei, din care 2.470.000 de lei au fost viraţi direct în conturile lui George Costin.
„Pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani, au fost încheiate 54 contracte de împrumut fictive semnate de George Costin, ca reprezentant al Aociaţiei Decembrie 1989 Metrou România, prin care ar fi fost dată cu împrumut suma totală de 5.500.000 lei unor membri revoluţionari, clauzele din contractele de împrumut fiind vădit neconforme cu realitatea, întrucât majoritatea persoanelor care au semnat contractele îşi primiseră deja drepturile în baza Legii nr.341/2004”, precizează procurorii DNA. Printre beneficiarii contractelor de împrumut au fost persoane din conducerea Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou România”, printre aceştia aflându-se şi Mihai Bolocan.  George Costin a fost destituit de premierul Mihai Răzvan Ungureanu din funcția de secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor luni, la scurtă vreme după ce a fost reținut de procurori.

http://www.curentul.info/2012/index2.php?option=com_content&task=view&id=73480&pop=1&page=0&Itemid=43

miercuri, 20 iunie 2012

Fostul secretar de stat la Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, George Costin, împreună cu mai mulți lideri ai unor asociaţii de revoluţionari, au fost trimiși în judecată de DNA pentru că au constrâns beneficiarii de indemnizaţii să le plătească ilegal comisioane. Potrivit anchetatorilor, inculpații au obţinut în acest fel aproximativ 9,5 milioane de lei, iar pentru a justifica sumele primite au încheiat contracte false de reprezentare. În acest caz au fost deferite justiției 11 persoane, între care se mai numără un avocat bucureştean şi doi angajaţi ai Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. Procurorii DNA Piteşti i-au trimis în judecată pe George Costin, în stare de arest preventiv, preşedinte al Asociaţiei Decembrie 1989 Metrou România la momentul producerii faptelor, ulterior secretar de stat la Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, şi pe Mihai Bolocan, în stare de arest preventiv, vicepreşedinte al asociaţiei şi preşedinte al Filialei Buzău al aceleiaşi asociaţii, Aurel Postelnicu, secretar general al aceleiaşi asociaţii, acuzaţi de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, spălare de bani, folosirea influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Alături de ei mai sunt judecați lideri de organizații de revoluționari din țară, dar și George Ştefan Costin și Florentina Costin, fiul și, respectiv, soția lui George Costin. Potrivit procurorilor, grupul infracţional a fost organizat în perioada în care, persoanele deţinătoare de certificat de revoluţionar în baza Legii 42/1990 au formulat cereri pentru preschimbarea acestui act şi pentru obţinerea adeverinţei în baza căreia urmau să beneficieze de indemnizaţiile conferite de Legea 341/2004. În acest sens, ei au determinat revoluționarii îndreptăţiți să beneficieze de indemnizaţii să încheie contracte de reprezentare prin care erau obligați, după obţinerea drepturilor legale, să plătească asociaţiei anumite sume de bani şi anume: 12.000 lei şi 5 % din suma totală încasată sau 15% din suma totală încasată cu titlu de indemnizaţie reparatorie începând cu anul 2004. În baza contractelor de reprezentare s-a constatat că a fost obţinută suma totală de 9.453.390 lei care a fost însuşită de toţi membrii grupului.

Bogdan Cristescu

http://www.curentul.info/2012/index.php/2012030269417/Actualitate/Fostul-secretar-de-stat-George-Costin-a-amenintat-ca-il-omoara-pe-procurorul-care-il-ancheta.html